Cu c\u00e2teva zile \u00een urma, am stat de vorba despre marile provocari ale secolului XXI cu un profesor norvegian de la Universitatea Harvard. Traim doar \u00eentr-o lume globala, \u00een care circulatia oamenilor a dob\u00e2ndit o dimensiune nemai\u00eent\u00e2lnita! Nici distantele nu mai au o \u00eensemnatate primordiala. Avioanele brazdeaza astazi cerul lumii ca bicicletele drumurile olandeze. Aerodromul nostru de la Otopeni s-a aliniat si el spatiului continental, \u00een care am intrat cu o jumatate de deceniu \u00een urma. \u00cenfatisarea sa a dob\u00e2ndit fara \u00eendoiala un aspect \u201eeuropean\u201c, de data aceasta \u00een \u00eentelesul cel mai bun al cuv\u00e2ntului! Totul se schimba sub ochii nostri, dar nu este vorba de o schimbare evolutiva, naturala si \u00een doze imperceptibile, ci asistam la un spectacol extraordinar, plin de neasteptate surprize.
\nDar c\u00e2rma nu ne mai apartine dec\u00e2t \u00eentr-o mica masura! Oamenii sunt inegali, de la meridian la meridian, traiesc \u00een conditii diferite, numitorul comun fizic nu corespunde si celui spiritual. Diferentele nu sunt doar \u00eentre diferitele categorii de state, ci si \u00eenauntrul fiecaruia, \u00een categoriile sociale, \u00een starea materiala. Ordinea existenta \u00een natura nu se aplica oamenilor. Chiar si selectia naturala, de multe ori cruda, dar urm\u00e2nd o motivatie \u201elegica\u201c, apare deseori \u201eincorect\u201c aplicata la oameni. Procesele naturale, uimitoare \u00een desfasurarea si evolutia lor, nu se reflecta \u00een ceea ce are loc \u00een societatile umane, unde jocul este cu mult mai complicat si mai neasteptat, din cauza faptului ca oamenii sunt fiinte care nu sunt supuse dec\u00e2t partial unei ordini naturale.
\nTimp de milenii a avut loc o dezvoltare a umanitatii pe o scara \u00een general ascendenta, dar, din ultimul secol, evolutia ei s-a desfasurat pe coordonate noi, uneori surprinzatoare. Nu mai stim unde mergem si unde vom ajunge! Cel mai \u00eengrijorator este destinul omului, primejdia ca el \u00eensusi sa se transforme \u00eentr-o masina vie, \u00eentr-un robot, care sa abandoneze propria judecata, \u00eenscriindu-si existenta \u00eentr-o legitate legata mai mult de mecanismele tehnologice si sociale inventate chiar de el dec\u00e2t de fiinta sa. Aparenta simplificare a existentei printr-o scriere prescurtata si specifica lumii virtuale, prin \u201etelegrafia eliptica\u201c a mesajelor, recurgerea la sprijinul masinii chiar pentru socotelile cele mai simple nu sunt, \u00eentr-o prima instanta, dec\u00e2t manifestari de \u201ecomoditate\u201c, dar care, din pacate, duc la scaderea nivelului intelectual, la \u00eentreruperea propriei ascensiuni!
\nUmanitatea este supusa unor provocari de o importanta capitala. Planeta a fost din fericire ferita, la scara globala, de noi razboaie distrugatoare. Teribila forta atomica exercita \u00eenca functia de fr\u00e2na si sa nadajduim ca n-o va pierde. De asemenea, cu toate neputintele si imperfectiunile lor, stiintele medicale au contribuit decisiv la \u00eenlaturarea primejdiei epidemiilor, la treptata crestere, desi inegala, a mediei de viata a oamenilor. De la an la an, cresterea populatiei globului este evidenta si atinge un ritm pe care nu l-a mai avut, desi, din nou, cu o repartitie planetara inegala, cu diferente marcante. Problema unei reglementari a \u00eenmultirii oamenilor la proportii mondiale ram\u00e2ne deschisa, st\u00e2rneste mari controverse, si un acord \u00een aceasta privinta pare foarte greu de realizat si de respectat!
\nResursele sunt limitate, \u00eentr-o perspectiva relativ apropiata. Producerea energiei ridica semne de \u00eentrebare, chiar \u00eentr-un viitor nu prea \u00eendepartat, impun\u00e2nd inventivitatii omului gasirea altor surse energetice. Problema apei si a caracterului ei ne\u00eendestulator reprezinta una dintre amenintarile cele mai serioase pentru viitoarea existenta a omenirii. Schimbarile climatice au ajuns sa fie vizibile chiar de-a lungul unei vieti de om.
\nDaca animalele raspund colectiv, atunci c\u00e2nd o specie e amenintata, oamenii sunt departe de a reactiona \u00een acelasi fel, riguros si disciplinat, cu sacrificii care merg uneori p\u00e2na la pierderea propriei vieti. Egoismul statelor mari si puternice, dar si comportamentul individual \u00eembraca din ce \u00een ce mai rar \u00eenfatisarea unui sacrificiu pentru ceilalti ori pentru o cauza, un individualism coplesitor afirm\u00e2ndu-se ca tendinta dominanta.
\nPrimejdiile exista si ne revine noua, oamenilor, sa le facem fata, dar oare suntem pregatiti pentru noi timpuri, \u00een masura \u00een care acestea vor veni? Sistemul nostru de educatie este cel potrivit pentru fiecare om, luat individual, si pentru societatea luata \u00een ansamblu? Mai avem \u00een fata noastra certitudini sau doar o multime de semne de \u00eentrebare?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu c\u00e2teva zile \u00een urma, am stat de vorba despre marile provocari ale secolului XXI cu un profesor norvegian de la Universitatea Harvard. Traim doar \u00eentr-o lume globala, \u00een care circulatia oamenilor a dob\u00e2ndit o dimensiune nemai\u00eent\u00e2lnita! Nici distantele nu mai au o \u00eensemnatate primordiala. Avioanele brazdeaza astazi cerul lumii ca bicicletele drumurile olandeze. Aerodromul… Cite\u0219te mai mult »\u00cengrijorarile omenirii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11906","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1475,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11906","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11906"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11906\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11906"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11906"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11906"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}