{"id":11903,"date":"2012-05-17T11:53:06","date_gmt":"2012-05-17T09:53:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11903"},"modified":"2012-05-17T11:53:29","modified_gmt":"2012-05-17T09:53:29","slug":"freud-si-geografia-inconstientului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/freud-si-geografia-inconstientului\/","title":{"rendered":"Freud si geografia inconstientului"},"content":{"rendered":"

Augustin Cambosie \u00een dialog cu Iuliana Alexa<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Psihanaliza este un proces terapeutic, dar si o privire filozofica asupra realitatii. \u00centre prejudecata si dogma culturala, acest discurs hermeneutic merita o analiza atenta si mai multa popularizare. Am discutat cu psihanalistul Augustin Cambosie despre fundamentele psihanalizei. <\/strong><\/p>\n

<\/strong>
\nCe este psihanaliza?<\/strong><\/p>\n

Nu e foarte simplu de dat o definitie, prin psihanaliza se pot \u00eentelege prea multe chestiuni uneori. \u00cen acceptiunea cea mai larga, psihanaliza reprezinta o teorie asupra functionarii psihice. Aceasta teorie introduce pentru prima data ideea de inconstient. De aici s-a \u00eenteles, poate gresit, ca Freud ar fi inventat inconstientul, lucru neadevarat. El exista \u00eenca de la Aristotel din De anima si apare si la Jeanet. Acesta a scris o carte pe care Freud a citit-o pentru ca el s-a intersectat cu Jeanet la Paris \u00een perioada \u00een care studia cu Charcot. Pierre Janet era \u201em\u00e2na dreapta\u201c a lui Charcot. Jeanet publicase o carte numita \u201eAparatul psihic\u201c ce \u00eesi propunea sa studieze automatismele comportamentului uman si pe care le-a adunat \u00eentr-o notiune numita Inconstient.<\/p>\n

Asadar cuv\u00e2ntul este anterior lui Freud\u2026<\/strong><\/p>\n

Cu mult anterior. Ceea ce Freud numeste inconstient seamana foarte mult cu ceea cu numea Aristotel Inconstient \u00een De Anima. Numai ca pentru prima data Freud concepe o geografie a inconstientului ca pe un element dinamic, de unde vine energia noastra psihica si mai produce si o mare revolutie prin intermediul psihanalizei: el pune Inconstientul, ca importanta, pe locul \u00eent\u00e2i. \u00cen Introducere \u00een Psihanaliza, o lucrare foarte complexa, alcatuita din conferinte tinute \u00een America, el vorbeste despre loviturile pe care pe care narcisismul le-a suferit \u00een decursul existentei sale. Prima ar fi, dupa Freud, cea data de Galileo Galilei, care a spus ca Pam\u00e2ntul nu e centrul universului, NOI nu suntem centrul Universului sau buricul Pam\u00e2ntului\u2026 Galilei a trebuit sa nege acest adevar pentru a nu fi ars, \u00eensa Giordano Bruno a platit pentru el\u2026<\/p>\n

Ce este deci narcisismul?<\/strong><\/p>\n

Ceva destul de greu de definit. Hai sa \u00eei zicem, conventional, o modalitate de investitie a afectului. Afectul nostru intern poate fi investit \u00een exterior, spre obiect (si atunci vorbim despre o obiectuala) si una \u00een interior (pe care o avem despre noi) si atunci vorbim despre o investitie narcisica. \u00centre aceste doua elemente nu ar fi rau sa existe un echilibru, pentru ca orice dezechilibru ar produce neajunsuri \u00een adaptarea noastra la mediu. Prin narcisism \u00eentelegem ceea ce noi investim ca afect, \u00een noi \u00eensine: imagine de sine, stima, respect, siguranta functionarii \u00een aceasta pozitie. Omenirea si-a construit un narcisism colectiv pe parcursul achitiilor pe care politica, stiinta, le-a facut pentru\u2026 orgoliul oamenilor. Deci, p\u00e2na la un punct, avem o oarecare sinonimie. Orgoliul este, mai degraba, un concept moral. Narcisismul tine de un vector de dinamica. Nu prea e bina sa fim orgoliosi, dar daca nu suntem narcisici \u00eentr-o doza adaptativa, riscam sa nu supravietuim socio-cultural. Orgoliul ar fi deci \u201ev\u00e2rful\u201c dezavuat socio-cultural. E o diferenta de semantica dar si de grad. Si ar mai fi o diferenta de acoperire. Narcisismul e o fenomenologie. El e dinamic, lantul acesta de exterior-interior (obiectual-narcisic) ne ofera adaptare. Orgoliul elimina posibilitatea investirii obiectuale. C\u00e2nd suntem narcisici putem avea \u00eensa investitii obiectuale.<\/p>\n

Asadar narcisismul vine dinspre psihanaliza. Orgoliul dinspre ce vine?<\/strong><\/p>\n

Dinspre etica, morala etc. Dar cele doua nu sunt superpozabile ca definitie. A doua mare lovitura pe care a primit-o narcisismul (si orgoliul) a fost data de evolutionismul lui Darwin. El a spus ca nu suntem opera lui Dumnezeu, ci reprezentam rezultatul evolutiei distorsionate din maimuta… Ca logica a discursului, lucrurile stau \u00een picioare. Oamenii au suportat foarte greu acest adevar, at\u00e2t de greu \u00eenc\u00e2t si astazi, \u00een unele portiuni ale Americii, tara aceea pe care de obicei o luam drept reper de deschidere, darwinismul e interzis \u00een scoli. E cam t\u00e2rziu sa facem acest lucru, reactia umanului la darwisinm a fost dura. Urmatoarea mare deziluzie a fost data de Freud. El a a spus ca nici macar pe mintea noastra nu suntem stap\u00e2ni, ca acolo sunt niste forte pe care nu le putem controla, dar care ne determina. Reactia a fost cam la fel de violenta. De aceea amintesc aceste trei mari leziuni ale orgoliului uman.<\/p>\n

Psihanaliza, ca sistem de interpretare a realitatii poate constitui o paradigma de abordare a istoriei, a culturii?<\/strong><\/p>\n

\u00cenainte de a fi \u201einventatorul\u201c psihanalizei, Freud a fost un om de mare cultura. Aceasta cultura l-a ajutat sa particularizeze niste concepte generale. De exemplu, complexul lui Oedip, piatra unghiulara a conceptelor fundamentale din psihanaliza. Nu se poate concepe o constructie psihanalitica logica \u00een absenta lui. Toti psihanalistii sunt de acord ca este universal valabil. Complexul Oedip nu functioneaza doar \u00een interiorul familiei iudeo-crestine burgheze din Viena lui 1900. El are o valoare universala. Numai ca, pentru a fi constienti de aceasta unversalitate, nu ar mai trebui sa mentalizam Mama ca pe o persoana biologica, ci sa o \u00eenlocuim cu functia materna. Mai bine zis, orice poate sa-i ofere copilului un model de functionare de tip matern. Daca facem aceasta mica schimbare si \u00een locul mamei introducem o persoana care sa functioneze \u00een raport cu copilul drept un ocupant al pozitiei falice (tatal), daca facem aceste \u00eenlocuiri de mecanism, de dinamica, observam ca si \u00een jungla amazoniana, ca \u00een orice societate de tip arhaic, chiar si acolo functioneaza legea mecanismului oedipian, nu relatia. Freud a numit nu \u00eent\u00e2mplator aceasta poveste Complexul Oedip. Sofocle a initiat un mit al regelui Oedip, ce ar putea fi matricea dupa care functioneaza legitatea oedipiana: copilul are, fara exceptie, o relatie afectiv pozitiva cu parintele de sex opus, si una de rivalitate cu parintele de acelasi sex. Abia dupa aceasta faza, dezvoltarea copilului devine dependenta de un sex biologic (acest moment se situeaza \u00een jurul a trei ani, dar e foarte relativ) dezvoltarea psihica a copilului nu depinde p\u00e2na \u00een acest moment de apartenenta la un sex biologic).<\/p>\n

Cu alte cuvinte, devenim femei sau barbati dupa etapa Complexului lui Oedip\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00cen timpul! Si nu at\u00e2t diferentele noastre biologice ne fac femei sau barbati, c\u00e2t aceste diferente socio-culturale care deriva din Oedip. Sunt roluri care deriva din acest complex. Putem vedea oriunde ca exista femei mai falice dec\u00e2t un barbat.<\/p>\n

Cum adica? Ce se \u00eentelege prin femeie falica? <\/strong><\/p>\n

O femeie care detine puterea, care \u00een mod ancestral, din punct de vedere socio-cultural, i se atribuie unui mascul.<\/p>\n

Asadar \u201etitlul\u201c de \u201efemeile falica\u201c e rodul unei atribuiri culturale…<\/strong><\/p>\n

Exact, noi femeile si barbatii, avem tendinta sa respectam aceste reguli. Dar sunt multe conditii care conduc la alte realitati.<\/p>\n

Ce \u00eenseamna, de fapt, falic? Ce legatura are acest cuv\u00e2nt cu organul sexual masculin?<\/strong><\/p>\n

Buna \u00eentrebare. Aceasta distinctie este utila. Acea bucatica anatomica ce face distinctia \u00eentre o structura masculina si una feminina. Falusul este functionarea socio-culturala ce decurge din apartenenta la aceasta categorie de \u201edetinator de penis\u201c.<\/p>\n

O femeie falica e deci o r\u00e3zvratita \u00eempotriva conditiei feminine?<\/strong><\/p>\n

De cele mai multe ori da, \u00eensa ma feresc sa fac scenarii general valabile. Daca psihanaliza vine cu o contributie esentiala \u00een \u00eentelegerea modului cum functioneaza un individ, ei bine, aceasta este iesirea din generalitate si intrarea \u00een particular.
\nUna din regulile de baza ale practicii clinice a psihanalizei este aceasta: nu poti avea o \u00eentelegere asupra unui vis sau a unui simptom \u00een absenta asociatiilor libere ale pacientului. Partea de continut manifest sau partea de evidenta a simptomului nu conduce dec\u00e2t catre generalizare. Dar psihanaliza nu are nevoie de ea, psihanaliza lupta \u00eempotriva generalizarii\u2026 Ea \u00eencearca sa lege continutul acesta general de o dinamica strict individuala.
\nDe aceea, folosirea acelor simboluri conduce, la persoane diferite, la abordari foarte diferite. Chiar daca arhetipul este comun.
\nChiar daca noi am putea visa mai multi acelasi vis (nu se poate, este doar o conventie a noastra, acum, de dragul exemplificarii), am constata ca motivele noastre interne pentru care \u201efolosim\u201c \u00een vis aceleasi imagini sunt extraordinar de diferite. Un exemplu si mai simplu: atacul de panica. Arata cam la fel: o stare imensa de anxietate, cu senzatie de moarte iminenta, care nu se mai termina. Majoritatea pacientilor descriu cam la fel atacul. Dar felul cum se raporteaza ei, subiectiv, e diferit. Genealogia atacului este at\u00e2t de diferita, \u00eenc\u00e2t, din punct de vedere psihanalitic, avem mecanisme de aparare individuale ale fiec\u00e3ruia. Peste aceste mecanisme individuale se articuleaza atacul de panica.
\nDe cele mai multe ori eticheta e un false friend. Ea ne duce pe un drum al generalizarii, atunci c\u00e2nd ceea ce cautam noi este particularitatea. De fapt, acesta a fost principalul motiv al polemicii dintre Freud si Jung, care a dus la excluderea lui Jung din c\u00e2mpul psihanalizei. De fapt ei nu se contraziceau, ci aveau numai niste diferente de accent. Jung a pus accent pe inconstientul colectiv, pe care Freud \u00eel accepta! Numai ca pe Freud nu \u00eel intereseaza inconstientul colectiv, ci numai cel individual. Acesta a fost motivul.<\/p>\n

Ce sunt asocialtiile libere? Sunt ele utile ca instrumente de exploare a psihicului?<\/strong><\/p>\n

Sunt singurul instrument valid.<\/p>\n

Ce eficienta au?<\/strong><\/p>\n

Trebuie sa \u00eencepem mai devreme cu explicatia. Psihanaliza este reprezentata de doua mari directii (\u00eemparteala e numai la nivel didactic, pentru ca este o directie cu 2 fatete). Conceptele fundamentale sunt notiunile pe care psihanaliza le cladeste si redefineste \u00een explicarea fenomenelor psihicului uman \u00een sensul de expcit al psihanalizei.
\nEle pot fi o filozofie de viata, un aport epistemic, un rationament \u00eenchis de tip sofistic, pot fi un motiv de g\u00e2ndire… Dar validarea lor nu vine din interiorul sistemului de g\u00e2ndire ci din experienta clinica. Cu c\u00e2teva exceptii, ele nu sunt cuvinte inventate de psihanaliza ci se folosesc \u00een limbajul curent, numai ca \u00een psihanaliza ele au conotatii mult mai stricte, mai precise. Validarea existentei acestei fenomenologii vine din realitatea clinica. Practica la nivel clinic spune ca Oedip reprezinta o realitate, apararea e o realitate. Si fazarea \u00een Sine, Eu, Supraeu reprezinta o realitate a clinicii psihicului uman care este disecat \u00een timpul curei analitice. Ca sa poti constata ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een psihicul cuiva ai nevoie de niste instrumente de acces. Ai nevoie de niste cunostinte, cu care analistul trebuie sa fie \u00eenarmat ca sa poata \u00eentelege ceva din misacarea browniana din interiorul psihicului cuiva. Dar are nevoie si de instrumente pentru asa ceva. Acestea sunt de doua feluri \u201eobiective\u201c, adica apartin analistului: observatia, folosirea elementelor de cadru \u2013 daca un pacient e \u00eentins pe canapea sau sta fata \u00een fata, asta implica modificari foarte mari \u00een dinamica relatiei psihanalitice \u2013 daca un pacient are 4-5 sedinte pe saptam\u00e2na sau una, si acest amanunt presupune modificari mari de dinamica. Asadar, elementele de cadru sunt instrumente obiective pe care analistul le foloseste pentru relatia terapeutica. Dar mai exista si niste elemente subiective. Acestea determina clientul sa \u00eesi \u201edesfaca bratele\u201c si sa primeasca atentia analistului: variabilele subiective. Unii sunt mai deschisi, lasa drumul mai liber, altii sunt mai aparati.
\nRegula de aur sau regula princeps: \u00een timpul terapiei trebuie sa spunem tot ce ne trece prin minte, fac\u00e2nd abstractie de rationamente de tipul \u201enu are legatura cu discutia\u201c, \u201enu are legatura cu mine\u2026\u201c, \u201enu e important\u201c, \u201ema simt jenat\u201c etc., poate e o problema prea intima si sexul biologic al analistului nu ma ajuta. Toate acestea sunt niste aparari pe care inconstientul le pune \u00een calea dezvaluirii sale. Inconstientul nu vrea sa se lase cunoscut, (spre deosebire de orice alta limba straina). Regula de baza a activit\u00e3tii noastre psihice al carui motor e Inconstientul, e repetitia…
\nNoi repetam, \u00een noi contexte, noi conjuncturi, niste mecanisme primare pe care le \u00eenvatam p\u00e2na pe la 5-6 ani. Atunci experimentam si suntem pusi \u00een fata unor situatii pe care trebuie sa le decriptam si sa le \u00eenvatam. Ulterior, aceleasi mecanisme pe care ni le-am \u00eensusit, societatea ne cere sa le punem \u00een act \u00een alte tipuri de relatii care de fapt sunt relatii substitut ale relatiilor primare. Mecanismele primare sunt legate de modalitati de relationare. P\u00e2na \u00een faza oedipiana si oedipiana inclusiv, copilul are \u00een fata doua matrice de relationare: una \u00eentre el si functia materna (p\u00e2na pe la doi ani), o matrice \u00een care el functioneaza psihotic (nu \u00een sens psihiatric, ci \u00een sensul ca relatia e osmotica, copilul e agatat de mama lui, nu are alternativa de relationare, \u00een aceast\u00e3 faza el face niste achizitii care \u00eel ajuta sa mearga mai departe. Pe baza lor poate prelucra informatiile pe care le primeste ulterior. A doua matrice apare \u00een contextul relatiei triangularizate, adica \u00een timpul complexului Oedip. Copilului i se ofera doua tipare de relationare afectiva: cu mama si cu celalalt obiect al dorintei mamei, un personaj pe care copilul \u00eel uraste, dar care, \u00eencet, devine un obiect de studiu si apoi de acrosaj afectiv, de atasament. Atunci copilul e salvat din modul de functionare psihotic de aceasta a doua matrice de relationare. El are brusc doua matrice de relationare si poate alege. Fata de orice persoana, va folosi prima sau a doua matrice. Aceasta posibilitate de alegere \u00eel salveaza de la un mod de functionare psihotic, fac\u00e2ndu-l sa devina nevrotic. Dar atentie, nu este vorba despre nevroza psihiatrica. Nevroza e modul nostru comun de functionare, normalitatea psihica. De ce? Pentru ca avem posibilitatea de a alege. Unii fac chestia asta mai bine, mai adaptativ, altii mai putin adaptativ. Dar important este sa avem aceasta posibilitate de alegere, pe care copilul autist nu o are, de exemplu, pentru ca el functioneaza \u00een prima matrice, cea psihotica. Poate ca din acelasi punct de vedere, \u00een cealalta parte a psihopatologiei, nici istericul nu are aceasta libertate, din cauza nevoii lui de a atrage atentia cu orice pret, pentru a compensa imensa angoasa de separare pe care probabil a simtit-o \u00een relatia lui cu mama\u2026<\/p>\n

Sa revenim la asociatiile libere. Pacientul vorbeste despre tot ce \u00eei trece prin cap? Este eficient acest instrument? Te poti mistifica vorbind despre tot ce \u00eeti trece prin cap?<\/strong><\/p>\n

Depinde ce numim eficient. Psihoterapia psihanalitica si psihanaliza sunt procese de lunga durata, mai lungi dec\u00e2t orice alta forma de psihoterapie. Dar daca tinem cont de profunzimea \u00een sondarea psihicului la care pot ajunge aceste modalitati de abordare, \u00eemi vine sa spun ca sunt singurele eficiente. Psihanaliza si psihoterapia psihanalitica sunt singurele care \u00eesi propun sa se duca la cauza simptomului. Care nu sunt interesate de simptom ci de motivul care a putut genera acest simptom, or, acest motiv e cu desav\u00e2rsire incostient. Dar ca sa ajungem la el trebuie sa \u00eenvatam limbajul inconstientului. Logica acestuia este cea surprinsa prin asociatiile libere, pentru ca rationamentele obisnuite, logice, ne duc cel mult la cunoasterea constientului, dar de acesta nu avem nevoie. Nimeni nu vine la o psihoterapie psihanalitica pentru a afla ceea ce stie deja. Vine sa afle partea nev\u00e3zuta a lumii, a psihicului sau. Or, modurile de ajungere acolo sunt asociatiile libere, interpretarea viselor, simptomului care are o contructie asemanatoare visului, analiza lapsusurilor, a accidentelor, a rezistentelor, acestea sunt caile de contact cu Inconstientul.<\/p>\n

Interpretarea o face analistul mereu?<\/strong><\/p>\n

Da. Interpretarea e cel mai important instrument de munca al analistului. \u00cen cei o suta si ceva de ani au existat o serie de atitudini diferite fata de practica interpretarii, recomandari pe parcursul timpului, care au tinut de fapt de moda, de achizitiile psihanalizei. De la interpretarea de tip ecou, de exemplu, \u00een care analistul repeta refraz\u00e2nd, schimb\u00e2nd, unele dintre cuvintele pacientului, la interpretarea de timp sinteza, sau concluzie, \u00een care analistul \u00eei spune ce i s-a parut semnficativ \u00een discurs, apoi interpretarea inteligenta: analistul se gr\u00e3beste \u00eenaintea pacientului si \u00eel forteaza sa creeze niste asociatii, pentru ca logica ne conduce catre anumite tipuri de concluzii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Augustin Cambosie \u00een dialog cu Iuliana Alexa     Psihanaliza este un proces terapeutic, dar si o privire filozofica asupra realitatii. \u00centre prejudecata si dogma culturala, acest discurs hermeneutic merita o analiza atenta si mai multa popularizare. Am discutat cu psihanalistul Augustin Cambosie despre fundamentele psihanalizei. Ce este psihanaliza? Nu e foarte simplu de dat… Cite\u0219te mai mult »Freud si geografia inconstientului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7722,7721,7719,7720,7718],"class_list":["post-11903","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-augustin-cambosie","tag-femeia-falica","tag-narcisism","tag-orgoliu","tag-psihanaliza"],"views":3747,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11903","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11903"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11903\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11903"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11903"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11903"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}