{"id":11891,"date":"2012-05-17T11:42:31","date_gmt":"2012-05-17T09:42:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11891"},"modified":"2012-05-17T11:42:44","modified_gmt":"2012-05-17T09:42:44","slug":"cat-costa-gioconda","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cat-costa-gioconda\/","title":{"rendered":"Cat costa Gioconda?"},"content":{"rendered":"

www.graficante.ro<\/a><\/p>\n

\u201eJucatorii de carti\u201c, Cezanne, 250 de milioane de dolari, v\u00e2nzare privata, si \u201eStrigatul\u201c, Munch, 120 de milioane de dolari, licitatie, sunt cele doua v\u00e2rfuri de activitate pe piata internationala de arta care repun \u00een discutie conceptiile investitionale si indica modificari de interes de la comoditati catre bunurile culturale. <\/strong><\/em>
\nLa bani marunti<\/strong>
\n11,57 miliarde de dolari nu e mult pentru o afacere globala. Cifra record atinsa de piata artei \u00een 2011, \u00een \u00eentreaga lume, ar reprezenta (pentru comparatie) mai putin dec\u00e2t \u00eentreaga agricultura rom\u00e2neasca anul trecut. Per capita rezulta o cheltuiala de doar 1,64 de dolari pe an pe persoana (globalizat), ceea ce este infim. Totusi, o piata a artei transparenta, cu atribute investitionale si calitate economica, exista numai \u00een tarile dezvoltate, fiind concentrata (84%) \u00een Statele Unite, China si Marea Britanie. Vechiul lider al pietii (la \u00eenceputul secolului 20), Franta, mai detine astazi o pondere de doar 4,5%, iar Germania, Italia si Elvetia sunt cele trei tari care depasesc un procent din piata globala. Rom\u00e2nia are o pondere de unu la mie \u00een 2011, dar rezultatul e unul remarcabil. P\u00e2na \u00een urma cu cinci ani Rom\u00e2nia nici nu exista ca pondere pe aceasta piata si a crescut cu aproape 450% \u00een aceasta perioada, de la 2,8 milioane de euro pe an la 12,7. Volumul anual al \u00eentregii piete din Rom\u00e2nia ram\u00e2ne sub nivelul de pret al unui singur tablou, de importanta medie, al lui Picasso – sau sub nivelul unei sculpturi de Br\u00e2ncusi -, dar aparitia unor mecanisme investitionale este un semnal ireversibil.
\nDe unde capacitatea artei plastice de a fi un \u201etop market\u201c \u00een ascensiune \u00een mijlocul unor mega-piete \u00een declin? Raspunsul de baza este durabilitatea artei.
\nArta, o investitie pe 500 de ani<\/strong>
\nMai ales \u00een ceea ce priveste operele de mare valoare (peste 100.000 de dolari sa zicem) investitia nu se face pe 3 ani sau pe 5. Specularea pretului este foarte rar posibila pe acest segment pentru ca pur si simplu lichiditatea este prea mica. Daca m\u00e2ine s-ar \u00eentoarce \u00een piata \u201eStrigatul\u201c lui Munch, care ieri s-a v\u00e2ndut cu 120 de milioane de dolari, este posibil sa nu scoata nici 80. Oamenii i-ar recunoaste cota stabilita, ar lua 120 ca pret de referinta, dar este posibil ca niciun om de afaceri din lume sa nu gaseasca \u00een ziua aceea 150 de milioane \u00een buzunar cu care sa faca o investitie pentru a scoate profit peste o suta de ani. Arta are o foarte mare durabilitate si asta este principala sa caracteristica economica. Politicile financiare care stau la baza colectiilor de arta reflecta acest lucru. Se poate vorbi despre patru piete disticte, cu standarde patrimoniale si financiare diferite, de la contemporani spre Renastere. \u00cen primul r\u00e2nd vechii maestri consacrati, o rara avis pe piata. Operele de referinta ale acestora sunt, aproape \u00een toate cazurile, \u201ecaptive muzeal\u201c si nu apar cu secolele la v\u00e2nzare. Chiar si c\u00e2nd au fost muzee \u00een reorganizare financiara, \u00een faliment, s-au gasit solutii si cele mai importante opere nu au fost puse \u00een licitatii. Exista astfel c\u00e2teva sute de opere cu o identitate vizuala clara si cu o larga notorietate care ar fi oric\u00e2nd capabile sa rastoarne ierarhiile pietei si sa stabileasca noi recorduri. Totusi ele se afla deja \u00een mari muzee ale lumii, de unde este improbabil ca vor iesi. Din cele cinci variante ale \u201eJucatorilor de carti\u201c, celebrul tablou al lui Cezanne \u00een care criticii vad radacinile cubismului, una singura se mai afla anul trecut \u00een colectii private. Ea a trecut, printr-o negociere intermediata de Christie’s, \u00eentr-un muzeul public-privat din Qatar pentru o suma neprecizata si care, de la sursa la sursa, variaza \u00eentre 220 si 300 de milioane. Cu un an \u00eenaintea v\u00e2nzarii opera fusese evaluata neoficial la cca 100 de milioane de dolari si se afla pe locul 2 \u00een topul celor mai dorite p\u00e2nze de catre marii colectionari. Din acest top, \u00eentocmit de Artnews printr-o ancheta jurnalistica, lipsesc picturile muzeale. Pe primul loc se afla un portret de Rembrandt, \u201eJan Six\u201c, aflat \u00eenca \u00een proprietatea familiei Six dupa 350 de ani. Se considera ca este cea mai valoroasa pictura care este \u00eenca \u00een proprietate privata.
\nPicturi ratacite si desene<\/strong>
\nAbsorbtia capodoperelor \u00een domeniul public continua \u00eenca, prin donatii din partea marilor colectionari si prin achizitii directe, marile muzee av\u00e2nd bugete impresionante. Cea mai valoroasa opera clasica v\u00e2nduta \u00een ultimele decenii este un Rubens descoperit recent si fara pedigree, \u201eMasacrul inocentilor\u201c. Adjudecarea s-a facut la 70 de milioane de dolari, iar cumparatorul, un milionar canadian, a \u00eemprumutat pictura catre National Gallery din Londra, imediat dupa cumparare, si a donat-o ulterior unui muzeu din Toronto. Pe locul 2 \u00eentr-un asemenea top se afla un desen de Raphael, cap de muza, v\u00e2ndut cu 43 de milioane de dolari, ajuns finalmente \u00eentr-o colectie muzeala. Desenele si schitele maestrilor au de regula aceeasi traiectorie, iar picturile lor sunt \u00een muzee si se pare ca vor ram\u00e2ne acolo pentru totdeauna. \u201eMadona Sistina\u201c a lui Raphael este un exemplu despre cum un \u00eentreg muzeu, cel din Dresda, s-a constituit \u00een jurul unei picturi de mare valoare, cumparata \u00een secolul 18. Opere vechi ale discipolilor sunt si ele reanalizate, iar suprize precum cea a \u201eMasacrului…\u201c lui Rubens sunt \u00eenca posibile. Despre o pictura aflata \u00een custodie la National Gallery Londra, \u201eSalvator Mundi\u201c, \u00eenca atribuita unui discipol al lui Leonardo, circula zvonuri ca ar fi chiar un DaVinci si ca daca va intra pe piata va spulbera proaspatul record de licitatie al lui Munch. Ca dramatismul sa fie complet, tabloul este al unui colectionar privat si a fost cumparat cu ani \u00een urma, la licitatie, cu 45 de lire sterline.
\nDeci c\u00e2t costa Gioconda?<\/strong>
\nLa o asemenea \u00eentrebare, noul presedinte al Frantei ar putea da un raspuns bizantin: \u201eDepinde cine \u00eentreaba\u201c. Evaluari conservatoare creditau deja din 2011 pictura ca valor\u00e2nd 500 de milioane de dolari. Acestea se bazau pe suma de asigurare din anii ’60, c\u00e2nd p\u00e2nza a calatorit p\u00e2na \u00een Statele Unite pentru o expozitie extraordinara. Valoarea respectiva reiese din actualizarea monetara si indexarea cu inflatia. Sunt \u00eensa si pareri, bazate pe evolutiile recente, pe noile valuri de cumparatori si pe lipsa marilor valori muzeale de pe piata, care merg spre 2 miliarde de dolari pentru cea mai notorie pictura din lume, cu o identitate vizuala de neegalat. La un asemenea pret, Fran\u00e7ois Hollande ar putea pierde timp sa raspunda la asa o \u00eentrebare.
\nTotusi, cine ar putea sa-l \u00eentrebe? 2 miliarde de dolari reprezinta valoarea celei mai importante colectii private de arta din lume. Ea apartine grecului Philip Niarchos si are ca temelie autoportretul fara ureche al lui van Gogh, alaturi de care si-au gasit loc opere de Bisquiat si Warhol. Si-ar vinde Niarchos colectia pentru a face bani de Gioconda? A doua mare colectie \u00eei apartine unui francez, Fran\u00e7ois Pinault, care a pariat p\u00e2na acum pe Picasso, Mondrian si Koons. Ar str\u00e2nge el bani pentru Leonardo? Sau investitorii chinezi, noua senzatie a pietei de arta, se vor carteliza pentru a demonstra forta Extremului Orient?
\nProbabil exista \u00een acest moment un singur cumparator pe piata care si-ar permite Gioconda, Hamad bin Khalifa Al Thani, emirul din Qatar. Stimulat si de intentia de a organiza Olimpiada din 2020 la Doha, emirul a lansat mai multe proiecte ambitioase, \u00eentre care si constituirea unui mare muzeu de arta. Acesta este, de altfel, beneficiarul tablourilor de Munch si Cezanne care detin recordul de pret pentru v\u00e2nzarea \u00een licitatii, respectiv pentru v\u00e2nzarea \u00een privat. Proprietarul tablourilor este familia regala (care este si proprietarul muzeului, dealtfel). Oricum, cele doua nu sunt singurele de foarte mare valoare. Numeroase alte achizitii, facute prin interpusi de alte nationalitati, sunt deja la Mathaf, muzeul de arta islamica din Qatar: 11 picturi de Rothko, opere de Lichtenstein, Koons si Hirst, dar si artisti contemporani chinezi. \u00cen 6 ani, familia seicului a importat arta de peste 550 de milioane de dolari din SUA si Anglia. Cumpararea unor \u00eentregi colectii din Franta a parut mai mult un bacsis. Dintr-un asemnea muzeu nu poate lipsi un Picasso – iar seicul Al Thani \u00eel are deci pe cel mai scump: \u201eGar\u00e7on \u00e0 la pipe\u201c, 104 milioane de dolari \u00een 2004, record absolut la acea vreme. Tot acolo se pare ca a ajuns si un portret din seria \u201eAdele Bloch-Bauer\u201c de Klimt, la fel ca si \u201eFemeie III\u201c de Willem de Kooning, 137,5 milioane de dolari \u00een 2006. Parte din opere nu sunt expuse si familia regala nu a certificat ca a ajuns \u00een posesia lor. Astfel ca se speculeaza despre \u201efiliera Qatar\u201c ori de c\u00e2te ori la o mare v\u00e2nzare recenta adjudecatarul a fost o companie obscura, ceea ce ar \u00eensemna ca alte c\u00e2teva zeci de picturi, sculpturi si instalatii, incluz\u00e2nd semnaturi ca Warhol, Picasso, Monet, van Gogh sau Pollock, ar putea fi gasite la aceeasi adresa: Strada Al Luqta, cartierul Orasul Educatiei, Doha, Qatar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

www.graficante.ro \u201eJucatorii de carti\u201c, Cezanne, 250 de milioane de dolari, v\u00e2nzare privata, si \u201eStrigatul\u201c, Munch, 120 de milioane de dolari, licitatie, sunt cele doua v\u00e2rfuri de activitate pe piata internationala de arta care repun \u00een discutie conceptiile investitionale si indica modificari de interes de la comoditati catre bunurile culturale. La bani marunti 11,57 miliarde de… Cite\u0219te mai mult »Cat costa Gioconda?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7712,7714,7713],"class_list":["post-11891","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-afacerea-cu-arta","tag-pret-gioconda","tag-preturi-tablouri-celebre"],"views":3958,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11891","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11891"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11891\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11891"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11891"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11891"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}