{"id":11885,"date":"2012-05-17T11:37:55","date_gmt":"2012-05-17T09:37:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11885"},"modified":"2012-05-17T11:38:07","modified_gmt":"2012-05-17T09:38:07","slug":"a-sti-sa-te-opresti-la-timp","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-sti-sa-te-opresti-la-timp\/","title":{"rendered":"A sti sa te opresti la timp…"},"content":{"rendered":"

… este o adevarata arta. \u00cendeosebi \u00een lumea operei, unde c\u00e2ntaretii sunt dependenti, mai mult dec\u00e2t oamenii obisnuiti, de involutia fiziologica, de \u00eembatr\u00e2nirea corzilor vocale, a musculaturii participante la fonatie, a \u00eentregului corp. Timpul lucreaza parca si mai nemilos. \u00cen afara de cursul firesc, procesul tine si de multi parametri specifici, \u00eentre care tehnica de c\u00e2nt este primordiala. Nu mai vorbesc de pretul dureros platit pentru inadecvarea repertoriala vizavi de darurile native. Exista artisti care au fost nevoiti sa se supuna de timpuriu unor interventii chirurgicale asupra corzilor vocale, cu rezultate dintre cele mai neplacute. \u00cen zilele noastre, tenorul Rolando Villaz\u00f3n si soprana Natalie Dessay sunt cele mai cunoscute exemple. Pentru ei, nimic nu mai este ca \u00eenainte. <\/strong><\/em>
\nDar nu despre asemenea cazuri, oarecum izolate, mi-am propus sa notez \u00een aceste succinte r\u00e2nduri, ci despre momentele de final de cariera si de iesiri din roluri. C\u00e2nd au loc? Ei bine, marea majoritate a vocalistilor nu stiu c\u00e2nd sa le plaseze si continua sa\u00a0 c\u00e2nte, ajung\u00e2nd deseori \u00een situatii penibile. Celebrii Jos\u00e9 Carreras si Montserrat Caball\u00e9 trag acum de timp. Afisele le anunta prestatiile, publicul necunoscator al realitatii prezentului, atras de numele lor faimoase se \u00eenghesuie sa-i vada, sa-i auda, sa-i atinga, daca ar putea. \u00censasi legendara Maria Callas a \u00eencercat o revenire acum aproape patruzeci de ani \u00een Japonia si Coreea de Sud, dupa care s-a retras imediat. Am \u00eencercat o durere cvasi-fizica la vizionarea uneia dintre \u00eenregistrari. Nici ilustrul Luciano Pavarotti nu a sesizat sosirea clipei parasirii scenei, nici marele Pl\u00e1cido Domingo nu o simte \u00een zilele noastre si continua sa apara \u00een fata publicului \u00een roluri de… bariton. Exemplele pot continua. Mirajul scenei si adulatia fanilor atrag la nesf\u00e2rsit. Putini sunt cei care au stiut sa se opreasca la timp… tenorul Alfredo Kraus, soprana Ileana Cotrubas… Dar nici asupra acestor aspecte nu m-am g\u00e2ndit sa zabovesc, ci sa ma refer la atitudini, la momente \u00eent\u00e2mplate \u00een plina cariera vizavi de puterea de renuntare la unele roluri. O recenta pilda mi-a inspirat tema.
\nCinste tie, Anna Netrebko!<\/strong>
\n\u00cen 2005, Anna Netrebko fusese reinvitata la Salzburg, \u00een festivalul de vara, dupa ce atrasese atentia \u00een anul anterior prin rolul Donnei Anna din \u201eDon Giovanni\u201c. Directorul de atunci, Peter Ruzicka, i-a oferit o noua productie cu \u201eTraviata\u201c, semnata de regizorul Willy Decker si i-a asigurat compania unui Rolando Villaz\u00f3n \u00een plina forma. Un spectacol \u00een care soprana rusa a fost eclatanta, folosindu-si \u00eentreaga artilerie de vocalista exceptionala, interpreta profunda cu trairi ardente, de actrita desav\u00e2rsita, fascinanta ca prezenta si joc. Nu mai vorbesc de relationarea fermecatoare cu tenorul Villaz\u00f3n, si el un actor-c\u00e2ntaret rar la acea vreme. \u00cen stare de gratie, Anna Netrebko a re-creat memorabil rolul Violetta, imaginea ei de referinta a facut \u00eenconjurul planetei, a devenit simbol, ridic\u00e2nd la rang arhetipal productia.
\nEste motivul pentru care, \u00een stagiunea trecuta si \u00een cea actuala, Opera Metropolitan a dorit s-o aiba pe afis, ca \u00eenlocuire a vechii, greoaiei si, p\u00e2na la urma, desuetei montari a lui Franco Zeffirelli. Numai ca starul a refuzat sa mai apara \u00een conceptul lui Willy Decker si a dorit ca numele sa-i ram\u00e2na pe veci legat doar de spectacolele salzburgheze. Motivele? Desigur, nespuse de diva, dar presupuse de observatorul atent: alura mai corpolenta, look-ul ce tradeaza v\u00e2rsta de patruzeci si unu de ani, o oarecare \u00eengreunare a derularii perlaturilor ucigatoare din aria mare… O dovada de \u00eenalt profesionalism artistic. Cinste tie, Anna Netrebko! De luat aminte!
\n\u00cenlocuitoarea si partenerii ei<\/strong>
\nDupa ce \u00een stagiunea anterioara a teatrului newyorkez a fost Marina Poplavskaya cea care a \u00eenlocuit-o pe Anna Netrebko, \u00een acest an Violetta a purtat numele lui Natalie Dessay. Palida imagine! Miniona soprana s-a integrat c\u00e2t a putut \u00een pretentioasele detalii ale montarii, dar rezultanta s-a regasit mai mult, ca miscare si atitudine, \u00een special \u00een primul act, \u00eentr-o similitudine cu… personajul Marie, eroina comica din opera \u201eFiica regimentului\u201c de Donizetti, \u00een care artista franceza se aratase absolut memorabila. As dori sa fiu bine \u00eenteles. Natalie este plina de dezinvoltura, dar plastica dinamicii corporale pare desprinsa dintr-o alta abordare, fara sa redea senzualitatea si persuasiunea Violettei cu care l-a cucerit pe Alfredo. Mai apoi, \u00een primele secvente ale actului secund, a parut o papusa mecanica ostentativ jucausa, dar s-a regasit totusi \u00een \u00eentreaga-i sensibilitate si emotionalitate \u2013 si lui Natalie Dessay nu-i lipsesc \u2013, la finalul operei, \u00eentr-o alura de pasare cu aripile fr\u00e2nte.
\nVocal, artista nu s-a aflat \u00een cea mai buna forma. Cel putin la spectacolul de matineu, transmis live worldwide \u00een cinematografe. Au surprins vibrato-ul, detimbrarile \u00een registrul grav, lipsa de usurinta a \u00eensiruirii ruladelor din finalul primei arii, ca si nota de Mi bemol acut (neobligatorie!), practic ratata, ce \u00eencheie actul \u00eent\u00e2i. La fel, micile \u00eentreruperi de sunet, constant prezente pe parcursul serii. Ca nespecialist \u00een foniatrie, presupun doar ca artista avea probleme medicale la corzile vocale. (Poate acesta sa fie motivul pentru care Dessay nu a c\u00e2ntat toata seria de spectacole, \u00eenlocuitoare fiind sud-coreeana Hei-Kyung Hong, \u00eentr-o seara, chiar dupa primul act!)
\nSoprana de coloratura lirica \u201epar excellence\u201c, Natalie a refuzat impactul tragic al unor pasaje din duetul cu Germont-tatal (\u201eMorr\u00f2! La mia memoria…\u201c), ca si maxima daruire pasionala a scenei \u201eAmami, Alfredo\u201c din acelasi act secund. Ca o manusa i-a venit \u00eensa ultimul act interpretat plin de traire.
\nTenorul american Matthew Polenzani a fost un Alfredo mic burghez parvenit, elegant si sobru, destul de retinut \u00een exprimarea scenica, c\u00e2teodata rece si distant. Ciudat \u00eendragostit! A c\u00e2ntat \u00eensa cu vocea-i frumos timbrata cu maxima patina lirica, cald si nuantat, cu stupefianta usurinta \u00een emiterea notei de Do acut ce \u00eencheie cabaletta din actul al II-lea.
\n\u00centr-o abordare similara moale, fluent cantabila, cu glas catifelat si tinuta impunatoare, rusul Dmitri Hvorostovsky a fost Germont-tatal, apropiat de spiritul verdian. Nu pe de-a-ntregul, \u00eentruc\u00e2t fraza muzicala (\u201ePura siccome un angelo\u201c din duetul cu Violetta este doar un exemplu), lunga, admirabila si unica la baritonii din ziua de azi, pare mai mult o \u00eensiruire belliniana de sunete, deloc punctata de accente romantice. Pacat ca \u00een aria \u201eDi Provenza il mar, il suol…\u201c s-a insinuat o instabilitate de sunet \u00een desenul ascendent \u201eDio mesaudi…\u201c (Sol bemol), dar cabaletta ce-i urmeaza, \u201eNo, non udrai rimproveri\u201c, a fost servita ca o implorare dulce si intens nuantata. \u00cen pofida micilor scaderi, Hvorostovsky ram\u00e2ne un performer deosebit, astazi, \u00een lirica mondiala.
\nLa pupitrul excelentelor ansambluri ale Metropolitanului newyorkez, italianul Fabio Luisi a dirijat cu atentie si sensibilitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

… este o adevarata arta. \u00cendeosebi \u00een lumea operei, unde c\u00e2ntaretii sunt dependenti, mai mult dec\u00e2t oamenii obisnuiti, de involutia fiziologica, de \u00eembatr\u00e2nirea corzilor vocale, a musculaturii participante la fonatie, a \u00eentregului corp. Timpul lucreaza parca si mai nemilos. \u00cen afara de cursul firesc, procesul tine si de multi parametri specifici, \u00eentre care tehnica de… Cite\u0219te mai mult »A sti sa te opresti la timp…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1250],"class_list":["post-11885","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-anna-netrebko"],"views":1591,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11885","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11885"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11885\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11885"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11885"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11885"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}