{"id":11876,"date":"2012-05-17T11:28:08","date_gmt":"2012-05-17T09:28:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11876"},"modified":"2012-05-17T11:28:20","modified_gmt":"2012-05-17T09:28:20","slug":"despre-intalnirile-posibile","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-intalnirile-posibile\/","title":{"rendered":"Despre intalnirile posibile"},"content":{"rendered":"

Irvin D. Yalom, Plansul lui Nietzsche,<\/em> traducere de Luana Schidu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Friedrich Nietzsche nu s-a \u00eent\u00e2lnit niciodata cu Josef Breuer, iar psihoterapia nu a aparut ca rezultat al \u00eent\u00e2lnirii lor. \u00censa este foarte adevarat ca cei doi s-ar fi putut \u00eent\u00e2lni cu usurinta, mai ales daca avem \u00een vedere ca premisele au existat: suferinta profunda \u2013 at\u00e2t fizica, c\u00e2t si psihica \u2013 pe care a trait-o Nietzsche si care l-a determinat sa consulte medici renumiti ai Europei, \u00een speranta ca se va vindeca cel putin de migrenele care \u00eel chinuiau, faima cresc\u00e2nda a lui Breuer, maestrul lui Freud si unul dintre cei mai apreciati doctori din Viena, precum si amanuntul confirmat de biografii lui Nietzsche ca unii dintre apropiatii acestuia (Siegfried Lipiner si Heinrich K\u00f6stelitz) intentionau sa-l determine pe filosof sa accepte tratamentul lui Breuer si sa se interneze chiar, pentru un timp, pentru a putea ram\u00e2ne sub supravegherea acestuia.
\nDar, cum \u201eistoria este o fictiune care s-a \u00eent\u00e2mplat, \u00een timp ce fictiunea este o istorie care ar fi putut sa se \u00eent\u00e2mple\u201c, dupa cum spunea Andr\u00e9 Gide, chiar daca \u00eent\u00e2lnirea reala dintre filosoful ale carui idei au marcat \u00eentreaga civilizatie a Europei moderne si unul dintre \u00eentemeietorii psihoterapiei nu a avut loc, nu e deloc imposibil sa ne imaginam cum s-ar fi putut desfasura ea. De aici porneste Irvin D. Yalom \u00een romanul sau intitulat \u201ePl\u00e2nsul lui Nietzsche\u201c (\u201eWhen Nietzsche Wept\u201c), publicat \u00een Statele Unite \u00een anul 1992. Primita cu entuziasm de publicul cititor si de critica, recompensata rapid cu mai multe distinctii literare, cartea aceasta (un debut literar!), combin\u00e2nd de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit datele realitatii cu cele ale imaginatiei si beneficiind de vastele cunostinte ale autorului ei \u00een domeniul medicinii si mai ales al psihiatriei (caci nu trebuie sa uitam ca Irvin D. Yalom este un reputat psihoterapeut si profesor de psihiatrie la Stanford University) aduce alaturi, ca \u00eentr-un veritabil joc de puzzle \u2013 excelent organizat! \u2013 o serie de figuri celebre care au marcat ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, \u00een Viena si nu numai. Astfel, alaturi de cei doi protagonisti apar sau sunt pomeniti \u2013 prin intermediul scrisorilor, multe dintre ele autentice, ori al amintirilor \u2013 Lou Andreas-Salom\u00e9, Mathilde Breuer, Richard Wagner, Gustav Mahler, Hugo Wolf, Sigmund Freud sau Bertha Pappenheim, pentru a aminti, aici, doar cele mai importante nume.
\n\u00cen egala masura, trebuie sa recunoastem ca Yalom se dovedeste a fi si un excelent biograf al epocii \u201efin-de-si\u00e8cle\u201c \u00een ansamblul ei si un subtil istoric al ideilor, desfasur\u00e2nd o vasta cercetare a documentelor perioadei respective si \u00eenteleg\u00e2nd din interior, prin vocatie si formatie \u2013 apoi interpret\u00e2nd atent \u2013 procesul adesea anevoios al impunerii psihoterapiei \u00een practica medicala a vremii. \u00cen plus, autorul reuseste sa includa \u00een text numeroase dintre ideile filosofice ale lui Nietzsche, dar si sa prezinte, fara a face vreodata parada de un vocabular excesiv tehnicizat sau specializat, multe din orientarile care au marcat medicina vieneza, precum si evolutia stiintifica a lui Breuer sau Freud. Pretextul narativ \u2013 si, de altfel, pretextul \u00eent\u00e2lnirii celor doi protagonisti \u2013 este dorinta frumoasei, impetuoasei si irezistibilei Lou Salom\u00e9 de a-l ajuta pe Nietzsche sa depaseasca grava criza de disperare \u00een care acesta se gasea, \u00een mare masura si din cauza \u00eencheierii scurtei dar pasionalei legaturi pe care cei doi au avut-o la \u00eenceputul anului 1882, t\u00e2nara fiindu-i prezentata lui Nietzsche de Paul R\u00e9e. Iar la finele aceluiasi an, Lou decide sa-l caute ea \u00eensasi pe doctorul Breuer si sa-i propuna sa-l vindece pe Nietzsche, fara, \u00eensa, ca acesta sa stie. Mai exact, sa-i trateze, formal, doar suferinta fizica, \u00eensa sa-i vindece disperarea si sa-l \u00eendeparteze de g\u00e2ndul sinuciderii. Aparent, unul dintre cei mai de succes medici vienezi, Josef Breuer accepta excentrica propunere nu doar pentru ca Lou reuseste sa-l domine \u00eenca de la prima \u00eent\u00e2lnire \u2013 pe care, de altfel, ea \u00eensasi o fixeaza, la Venetia, unde doctorul se afla \u00een vacanta, fara a-l consulta \u00een prealabil \u2013 ci si pentru ca, desi nu a auzit p\u00e2na atunci de filosoful despre care interlocutoarea sa sustine ca va schimba g\u00e2ndirea Europei, \u00eel fascineaza ideea acestui complicat joc. \u00censa se g\u00e2ndeste deopotriva ca, \u00een acest fel, accept\u00e2nd o noua provocare, va putea sa depaseasca el \u00eensusi criza pe care o traieste si pe care o cunosc doar apropiatii sai. Caci, dincolo de succesul si faima care-l \u00eenconjoara, doctorul Breuer, desi casatorit cu Mathilde si av\u00e2nd cinci copii, se simte din ce \u00een ce mai \u00eensingurat si mai nefericit \u00een casnicie, neput\u00e2nd sa o uite pe frumoasa Bertha Pappenheim, o fosta pacienta pe care trebuise sa o \u00eencredinteze altui medic dupa ce iluzoria sarcina a acesteia provocase un scandal urias \u00een casa Breuer. Cunoscuta \u00een studiile de specialitate drept Anna O., analizata, \u00een calitate de caz aparte si \u00een tratatul lui Breuer si Freud intitulat \u201eStudii asupra isteriei\u201c, carte care avea sa declanseze, mai t\u00e2rziu, revolutia psihanalitica, Bertha \u00eel cucerise pe Breuer prin inocenta ei provocatoare, printr-o mai mult sau mai putin reala capacitate de a se apara si mai cu seama prin promisiunea de a-l astepta mereu pe el, singurul barbat din viata ei.
\nPrin urmare, medicul si pacientul se vor \u00eent\u00e2lni, iar daca Nietzsche renuntase deja la scurta sa cariera universitara de la Basel si suferea din cauza atitudinii indiferente pe care contemporanii o manifestau fata de cele doua carti pe care le publicase, Breuer se afla \u00een incapacitatea de a depasi criza mariajului sau, dar si de a \u00eentelege p\u00e2na la capat ce-si doreste cu adevarat. \u00censa prima consultatie nu are rezultatele scontate, Nietzsche decide chiar sa renunte la serviciile acestui nou doctor, la fel cum renuntase si la ale altor medici celebri. Numai ca, la scurta vreme, din cauza unei crize de migrena, filosoful \u00eei cere din nou ajutorul lui Breuer, astfel \u00eenc\u00e2t, acesta, \u00eencurajat si de sugestiile lui Freud, decide sa-i propuna pacientului sau un inedit schimb de roluri \u2013 si, deopotriva, de puteri tamaduitoare: astfel, Nietzsche ar urma sa-l ajute pe propriul sau doctor sa-si rezolve problemele emotionale, \u00een vreme ce acesta s-ar ocupa de durerile fizice ale pacientului. La \u00eenceput un simplu joc, menit a-l face pe Nietzsche sa se destinda si sa accepte terapia prin dialog, acest neasteptat schimb de roluri va avea, \u00eensa, darul de a-l face pe Breuer sa-si descopere si, chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, sa-si \u00eenteleaga propria nevoie de ajutor, legatura dintre cei doi ajung\u00e2nd sa functioneze \u00eentr-adevar terapeutic. Misterul psihoterapiei este perfect surprins \u00een romanul lui Yalom si e \u00eenteles drept modalitatea privilegiata de a ajunge la o \u00eentelegere deplina a existentei umane si a marilor adevaruri ale acesteia. Iar ambii protagonisti se vindeca \u2013 at\u00e2t c\u00e2t este posibil \u2013 mai cu seama odata ce descopera valentele spatiului sacru al dialogului si semnificatiile profunde ale apropierii \u00eentre doua spirite superioare. \u00cen fond, privindu-se fiecare \u00een oglinda reprezentata de celalalt, dar \u00eenteleg\u00e2nd si cum trebuie sa procedeze pentru a se oglindi cu adevarat si \u00een oglinda sufletelor celor pe care \u00eei au alaturi zi de zi, Nietzsche si Breuer ating pragul celei mai profunde cunoasteri de sine, se elibereaza unul pe celalalt si fiecare pe sine de dureroasele obsesii legate de intangibilele si capricioasele femei din viata lor si \u00eesi dau seama de sensul si de valoarea existentei tangibile si de importanta trairii \u00eent\u00e2mplarilor de fiecare zi drept veritabile bucurii, chiar daca drumul p\u00e2na la aceasta viziune globala este punctat si de durere \u2013 si, desigur, de pl\u00e2nsul lui Nietzsche. Rezultatul va fi, din punctul de vedere al autorului, evidentierea principului nietzschean \u201eAmor fati\u201c, dar fara discursivitatea si atitudinea superior-intelectuala a unei prelegeri academice.
\nIar daca, pe alocuri, romanul lui Irvin D. Yalom da senzatia unei structuri narative foarte bine puse la punct, desprinsa parca din traditia prozei de actiune, nu putem uita nici excelentele si subtilele pagini dedicate dialogului personajelor, si, de asemenea, fragmentele foarte bine realizate menite a prinde atmosfera specifica a Vienei acelor ani, ca si aerul sau inconfundabil, un loc aparte ocup\u00e2nd descrierile locuintei si ale cabinetului lui Breuer. Scriitorul reuseste, astfel, sa creeze o adevarata realitate alternativa, av\u00e2nd numeroase date ce tin de istoria reala, dar si sa demonstreze viabilitatea deplina a demersului sau literar, \u00eentemeiat pe convingerea autorului ca psihoterapia ar fi putut aparea, de ce nu, si \u00een circumstantele pe care le prezinta el \u00eensusi, \u00een aceasta carte. Desigur, Yalom are \u00een vedere, \u00een acest sens, si legatura despre care s-a discutat nu o data, \u00eentre psihanaliza aflata, \u00een 1882, la \u00eenceput de drum, scrierile lui Nietzsche si influenta pe care au avut-o asupra acestuia operele predecesorilor sai. \u00cen plus, \u00een \u201ePl\u00e2nsul lui Nietzsche\u201c, Yalom a \u00eencercat sa evalueze atitudinea si ideile lui Nietzsche cu privire la pragul de sus al suferintei si al disperarii omenesti. Iar daca acest lucru a mai fost facut si de catre alti autori, \u00een alte ocazii, meritul acestui roman este de a sti sa priveasca totul prin prisma sistemului teoretic fundamentat de Josef Breuer. Caci, daca \u00een Europa anului 1882 \u00eencepuse sa b\u00e2ntuie spectrul nihilismului, medicina traditionala nu mai facea fata formelor diverse pe care le lua disperarea, iar misticismul religios era de si mai putin folos, devenea clar pentru toata lumea ca este necesara o noua metoda de tratament pentru starile depresive. Iar daca acest cadru general tinde sa para usor distopic, Irvin D. Yalom stie cum sa ofere cititorului necesara contrapondere, prin intermediul descrierii spatiului cu adevarat protector pe care dialogurile dintre Nietzsche si Breuer \u00eel construiesc \u00een jurul celor doi si a modului cum acesta \u00eei ajuta, pe fiecare \u00een parte, sa se perceapa nu numai \u00een calitate de g\u00e2nditori, de intelectuali, ci si \u2013 mai ales \u2013 de oameni obisnuiti, capabili sa ofere caldura umana, sa primeasca si sa se bucure de prietenie.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Irvin D. Yalom, Plansul lui Nietzsche, traducere de Luana Schidu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010 Friedrich Nietzsche nu s-a \u00eent\u00e2lnit niciodata cu Josef Breuer, iar psihoterapia nu a aparut ca rezultat al \u00eent\u00e2lnirii lor. \u00censa este foarte adevarat ca cei doi s-ar fi putut \u00eent\u00e2lni cu usurinta, mai ales daca avem \u00een vedere ca premisele… Cite\u0219te mai mult »Despre intalnirile posibile<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7706,7707],"class_list":["post-11876","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-irvin-d-yalom","tag-plansul-lui-nietzsche"],"views":3390,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11876","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11876"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11876\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11876"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11876"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11876"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}