{"id":11873,"date":"2012-05-17T11:26:44","date_gmt":"2012-05-17T09:26:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11873"},"modified":"2012-05-17T11:26:56","modified_gmt":"2012-05-17T09:26:56","slug":"convorbiri-%e2%80%9epe-acoperisul-varstei%e2%80%9c-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/convorbiri-%e2%80%9epe-acoperisul-varstei%e2%80%9c-ii\/","title":{"rendered":"Convorbiri  \u201epe acoperisul varstei\u201c (II)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen volumul \u201eToamna decanei\u201c \u2013 parafraza inspirata a titlului lui Saul Bellow: \u201eIarna decanului\u201c \u2013 Radu Paraschivescu a grupat si c\u00e2teva interviuri ale Antoanetei Ralian cu trei importanti scriitori straini. C\u00e2nd, \u00een comentariul de saptam\u00e2na trecuta, remarcam ca Antoaneta Ralian si Radu Paraschivescu ne ofera implicit si o admirabila demonstratie privind cultura si civilizatia dialogului, aveam \u00een vedere si aceste interviuri la care ma voi referi \u00een continuare.<\/strong><\/em><br \/>\nCel mai amplu si, asa-zic\u00e2nd, mai asezat este dialogul cu scriitorul israelian Amos Oz, Antoaneta Ralian afl\u00e2ndu-se si de aceasta data deopotriva pe pozitia traducatorului cu o vasta experienta si a analistului care formuleaza \u00eentrebari si pune accente menite sa provoace confesiuni si postulari interesante. Lui Amos Oz tocmai i se decernase un premiu literar rom\u00e2nesc: Ovidiu, nume care evoca prin el \u00eensusi exilul cu tot ceea ce implica acesta. Un cercetator facea cu ani \u00een urma o microfenomenologie a exilului si ajungea la concluzia ca \u201eexilul este un soc puternic, o \u00eencercare initiatica, un fel de moarte\u201c. Totodata, el atragea luarea aminte ca istoria omenirii \u00eencepe cu un exil, al Evei si al lui Adam, atestat, cum se stie, de Vechiul Testament, cei doi fiind astfel \u201econdamnati\u201c la conditia umana. Din demonstratie nu putea lipsi exilul lui Iisus pe Muntele Maslinilor, adica \u00eentr-un teritoriu dintre cele doua lumi: cea de aici, de care se departase, si cea la care aspira. O idee de retinut e ca oricine suporta un exil, inclusiv sau poate \u00een primul r\u00e2nd unul interior, tinde sa refaca o identitate \u00eentrerupta. Constiinta propriei identitati \u2013 cine ai fost si cine esti \u2013 devine mai acuta.<br \/>\nSi exilul lui Ovidiu a trecut din istorie \u00een mit. Amos Oz \u2013 \u201eun nepot al refugiatilor si al fugitivilor\u201c, cum se revendica, traieste aici, la Pontul Euxin, sentimentul \u00eent\u00e2lnirii cu \u201earhetipul exilului\u201c. Comunica cu el, inclusiv \u00een limba ebraica, ceea ce \u00eei \u00eentareste o opinie memorabila: \u201e\u2026eu cred ca se poate vorbi de gene culturale iudaice \u00een cultura rom\u00e2na si de opere culturale rom\u00e2nesti \u00een cultura ebraica\u201c. O alta opinie a lui Oz este aceea ca \u201esinguratatea e o optiune, si nu un destin\u201c. Sigur, s-ar putea discuta si specula mult pe aceasta tema apel\u00e2nd, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, la exemple din marea literatura, dar nu e locul aici. Insolita si cu at\u00e2t mai incitanta mi s-a parut apoi observatia conform careia \u201ePantofii \u00eeti spun povestea persoanei care a ales acest tip de \u00eencaltaminte, si nu altul\u201c. Nu m-a surprins prea tare interlocutorul Antoanetei Ralian cu aceasta marturisire: \u201eContactul direct cu condeiul si cu h\u00e2rtia e un act senzual\u201c. Altii spun ca nu mai putin senzual este contactul cu tastatura computerului. Asa o fi. Vorba unei taranci inteligente din Vrancea mea: lume fel de fel\u2026 Nu am \u00eenteles prea bine de ce personajul Yoel din romanul sau \u201eSa cunosti o femeie\u201c a trebuit sa fie rom\u00e2n \u201edin pricina unei ambiguitati de identitate\u201c. Nu m-a mirat deloc ca scriitorul sau preferat este Cehov, dar si alti titani ai literaturii ruse, \u00eentruc\u00e2t am convingerea ca nimeni nu-i \u00eentelege mai bine si mai profund pe marii scriitori rusi dec\u00e2t scriitorii, criticii si eseistii evrei. Sa fi avut Cioran si asta \u00een vedere c\u00e2nd a spus ca doua popoare au cu adevarat destin: rusii si evreii?! \u00cen fine, as nota previziunea, mai degraba lucida si nu neaparat pesimista, a lui Amos Oz ca \u00een posteritate nu vor ram\u00e2ne mai mult de zece nume de scriitori de azi, dar si pe cea nu at\u00e2t optimista, c\u00e2t foarte probabila, privind viitorul cartii si al lecturii \u00een conditiile unei concurente acerbe: Internetul, televiziunea etc. \u2026 Amos Oz pare sa fie convins ca \u201eexista si va exista mereu un nucleu dur de cititori pasionati\u201c. E tonifianta argumentatia sa: \u201eDaca s-ar taia definitiv electricitatea \u00een Rom\u00e2nia sau \u00een Israel, acestia ar citi la lumina opaitelor sau a ultimei raze de soare. Daca lectura ar fi interzisa prin lege, ar citi cu ferestrele camuflate si cu cineva de paza la poarta. Am sa-ti povestesc o anecdota. Ma aflam la Paris \u00een timpul miscarilor studentesti. Pe peretele din fata hotelului meu, cineva a scris: \u201eDumnezeu a murit. Semnat: Nietzsche\u201c. A doua zi, a aparut dedesubt: \u201eNietzsche a murit. Semnat: Dumnezeu\u201c. Asadar, \u00een ceea ce priveste profetia legata de moartea literaturii, cred ca o sa moara profetia\u201c.<br \/>\nSaul Bellow, intervievat si el de Antoaneta Ralian, \u00eemi reconfirma faptul ca exista o speciala comunicare si admiratie, ne\u00eendoios reciproca, \u00eentre scriitorii evrei si rusi. La \u00eentrebarea: \u201eCare dintre marile literaturi europene, sau mai bine zis cu care dintre marii lor reprezentanti va recunoasteti unele afinitati?\u201c, autorul romanului \u201eDarul lui Humboldt\u201c raspunde: \u201e\u00cel admir pe Kafka, \u00eel respect pe Camus, dar niciodata nu-i citesc cu pasiunea cu care-i citesc pe Tolstoi sau pe Dostoievski\u201c. Ca si Amos Oz, \u00een conversatia cu Antoaneta Ralian, Saul Bellow recurge la o anecdota (reflex de prozator!): \u201eMa \u00eentrebati ce a \u00eensemnat Premiul Nobel pentru mine. Dati-mi voie sa va raspund printr-o anecdota. Cu ani \u00een urma, ma aflam \u00een Italia, \u00een chip de turist zelos., \u00eempreuna cu fiul meu, \u00een v\u00e2rsta de sase ani, pe care-l purtam prin biserici si galerii de arta. Fara sa-mi dau seama ca-l oboseam si-l plictiseam. C\u00e2nd l-am dus la Roma, la Biserica San Pietro, i-am spus: \u00abCred ca aceasta este cea mai mare biserica din lume\u00bb. Mi-a raspuns: \u00abDa? Foarte bine. Atunci nu mai e nevoie sa vad altele\u00bb. Si eu am lasat \u00een urma onorurile, iar acum nu mai am nevoie sa ma ocup de ele\u201c. \u00cen convorbirea din care am citat, datata 1975, Saul Bellow marturisea ca \u00eel admira foarte mult pe Mircea Eliade, ca i-a citit cartile si se simtea chiar \u201e\u00eendatorat\u201c spiritual marelui savant rom\u00e2n. Cu timpul, \u00eensa, si admiratia, si recunostinta au palit enorm si Eliade a putut sa devina aproape odios, \u00eendeosebi \u00een romanul \u201eRavelstein\u201c, altminteri o scriere de tot modesta a lui Saul Bellow, unde personajul Radu Grielescu este o copie \u201edupa natura\u201c a lui Mircea Eliade, dar o copie\u2026 denaturata. Am comentat pe larg, la momentul aparitiei \u00een limba rom\u00e2na, acest ultim roman \u201ecu cheie\u201c al unui mare scriitor ce se afla \u00een mai multe sensuri la crepuscul\u2026<br \/>\n\u00cenchei \u00eensemnarile despre \u201eToamna decanei\u201c prin a remarca si grupajul de referinte critice privind personalitatea Antoanetei Ralian din\u2026 mai multe anotimpuri. Am sa citez doar una din zecile de caracterizari, si anume pe aceea a unei alte distinse doamne: Adriana Bittel. O fac cu at\u00e2t mai bucuros cu c\u00e2t este vorba de o cunoscatoare avizata nu numai a operei, ci si a omului, ca prietena apropiata, alaturi de poeta Angela Marinescu, ba chiar ca o \u201esora geamana\u201c cu care marea noastra traducatoare \u00eempartaseste telefonic \u00een fiecare seara impresiile de peste zi. Altminteri, cele doua prietene ale \u201edecanei\u201c sunt, psihologic vorbind, la poli opusi: \u201eAdriana ma potoleste. Angela ma ravaseste\u201c. Adriana Bittel, o alta unanim apreciata slujitoare a cuv\u00e2ntului, scrie negru pe alb: \u201e\u00cen ciuda harniciei si a rigorii sale, doamna Ralian nu e deloc un soarece de biblioteca, preocupat exclusiv de carti. E un om cald si entuziast, fara umbra de snobism sau infatuare, un interlocutor cu un nu-stiu-ce simpatic-juvenil, care \u00eeti transmite pur si simplu o stare de bine\u201c.<br \/>\nImpresionanta este opera literara a omului cald, modest si cu un simt al umorului care, sunt sigur, \u00eel apara de agresiunea prostiei si a snobismului. \u00cen cele doua liste bibliografice sunt \u00eensiruite, daca am numarat bine, peste 70 de romane si alte volume de proza, peste 25 de piese de teatru, toate semnate de scriitori celebri, cu precadere din spatiul anglo-saxon. Sunt carti care, cum bine zice Radu Paraschivescu, \u00eencap anevoie \u00eentr-un corp de biblioteca. Iar biblioteca este de fapt locul ideal unde o poti \u00eent\u00e2lni la orice ora si \u00een orice anotimp pe marea traducatoare si scriitoare Antoaneta Ralian. Si asta nu numai pe acoperisul unei v\u00e2rste, ci la toate v\u00e2rstele. Ale vietii si ale lecturii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen volumul \u201eToamna decanei\u201c \u2013 parafraza inspirata a titlului lui Saul Bellow: \u201eIarna decanului\u201c \u2013 Radu Paraschivescu a grupat si c\u00e2teva interviuri ale Antoanetei Ralian cu trei importanti scriitori straini. C\u00e2nd, \u00een comentariul de saptam\u00e2na trecuta, remarcam ca Antoaneta Ralian si Radu Paraschivescu ne ofera implicit si o admirabila demonstratie privind cultura si civilizatia dialogului,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/convorbiri-%e2%80%9epe-acoperisul-varstei%e2%80%9c-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Convorbiri  \u201epe acoperisul varstei\u201c (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7702,7704,7705,7703],"class_list":["post-11873","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-toamna-decanei","tag-antoaneta-ralian","tag-radu-paraschivescu","tag-saul-bellow"],"views":4328,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11873","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11873"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11873\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11873"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11873"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}