{"id":11869,"date":"2012-05-17T11:22:22","date_gmt":"2012-05-17T09:22:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11869"},"modified":"2012-05-17T11:22:41","modified_gmt":"2012-05-17T09:22:41","slug":"explorari-in-%e2%80%9etinutul-misterios%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/explorari-in-%e2%80%9etinutul-misterios%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Explorari \u00een \u201etinutul misterios\u201c"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Gabriel Chifu, <em>Insemnari din tinutul misterios,<\/em> Editura Cartea rom\u00e2neasca, Bucuresti, 120 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>O carte buna nu-si epuizeaza niciodata valentele si deschiderile, ceea ce i se \u00eent\u00e2mpla si Cartii anului 2011 (premiata de ARIEL), \u201eAmintiri din tinutul misterios\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca), semnata de Gabriel Chifu. La lansarea de la T\u00e2rgul de Carte Gaudeamus din Bucuresti, au confirmat valoarea incontestabila a volumului personalitati de prima marime ale literaturii rom\u00e2ne contemporane: Nicolae Manolescu, cel care a spus ca e o carte de poezie exceptionala, lucru rar, una dintre cele mai bune carti ale ultimilor 20 de ani; Dan Cristea, care a sustinut faptul ca alaturi de romanul anterior aceasta carte este o realizare extraordinara; Alex Stefanescu a punctat evolutia frumoasa a lui Gabriel Chifu care a devenit un poet foarte bun. Iar cartea va avea un destin literar european, daca va fi tradusa; Varujan Vosganian a relevat rezultatul unei \u00eent\u00e2lniri cu moartea, re\u00eentoarcerea de pe tar\u00e2mul mortii, iar cartea este una de referinta a literaturii noastre contemporane. Cosmin Ciotlos a subliniat \u00eenclinarea catre metafizic a poeziei acestei carti reusite. Nu altfel dec\u00e2t apreciativ au glosat si numerosii deja \u00eent\u00e2mpinatori ai cartii \u00een revistele literare, centrale si regionale, importante.<br \/>\nConstat\u00e2nd ca nu a fost corect depistata originea si sfera \u201etinutului misterios\u201c, autorul se explica \u00eentr-un articol din revista \u201eRamuri\u201c, al carei redactor-sef a fost p\u00e2na nu de mult. El se autointerogheaza pentru noi: \u201eCe este tinutul misterios?\u201c \u00cesi si ne raspunde: \u201eSimplu: este chiar lumea aceasta, cu interioritatea si exterioritatea ei, este chiar lumea aceasta care ma cuprinde \u201esi\u201c pe mine ca parte (\u00een cazul concret dat, fiindca vorbesc \u00een numele meu, din punctul meu de vedere), ca centru al ei\u201c. De fapt, nici nu se putea vorbi din alt punct de vedere din moment ce cartea este o confesiune lirico-epica izvodita mai mult din interior spre exterior, dintr-un biografism cu profund grad de intimitate.<br \/>\nDin unghiul ortodoxiei patristice, omul este asezat de Dumnezeu \u00een centrul lumii, cu rol de conducator, de \u201econstiinta a lumii\u201c. Aici \u00eesi are originea si conceptul dezvoltat de Gabriel Chifu care asaza \u00een background-ul sub\u00eenteles al lucrarii sale expresia latina nosce te ipsum, tradusa si completata ulterior: \u201eCunoaste-te pe tine \u00eensuti ca sa poti cunoaste lumea\u201c. Filosoful grec Protagoras decidea \u00een cartea lui Despre zei ca \u201eomul e masura tuturor lucrurilor\u201c, fiinta lui fiind identica cu ceea ce ne apare noua din cele existente si inexistente. Iar Pico della Mirandola sustinea ca omului i s-a dat puterea pentru a reusi sa-si aleaga directia existentei, sa coboare spre animalitate sau sa se apropie de Dumnezeu. Umanismul renascentist va prelua ideea crestina a situarii omului \u00een centrul naturii lumii, pun\u00e2nd-o la baza creatiei artistice.<br \/>\n\u201e\u00censemnari din tinutul misterios\u201c spre aceste concepte conduce introspectia fiintei eului liric ca parte a lumii si a centrului ei. Si, cum omul este \u201eo celula a organismului numit societate\u201c (dupa Garabet Ibraileanu), se poate decripta din cartea lui Gabriel Chifu \u00eentregul mister al omului divin si social, concomitent. Poetul ne provoaca sa-i destelenim misterele tinutului auctorial inscriptionat \u00een landul social, real si virtual, sa-i dibuim adecvarile si inadecvarile sinelui cu sine si cu lumea ambientala, potrivirile si nepotrivirile, starile si nestarile, plenitudinile si implenitudinile.<br \/>\n\u00cen consecinta, unul dintre toposurile principale ale cartii este trupul care, precum o limba de clopot, loveste c\u00e2nd \u00eentr-o dunga a lumii, c\u00e2nd \u00een alta emit\u00e2nd vaiere disperate ale vietii, dar mai ales ale mortii. Tema trupului si a erodarii lui \u00een drumul spre moarte este se pare laitmotivul cartii. Ca parte a dualismului cartezian (trup si suflet), trupul intra \u00een disputa cu sufletul peste timp precum se \u00eent\u00e2mpla si \u00een urma cu c\u00e2teva secole \u00een \u201eDivanul sau G\u00e2lceava \u00eenteleptului cu lumea\u201c sau \u201eGiudetul sufletului cu trupul\u201c, al lui Dimitrie Cantemir, asa cum s-a mai stipulat, de altfel. Si cum de fapt \u00eensusi poetul face trimitere la marele \u00eenaintas, \u00eentr-o circumstanta de parasire de catre fiinta a trupului \u00eencarcerat \u00eentre fiarele masinii zdrobite de copac, levit\u00e2nd \u00een \u00eenalt, \u00een \u201elabirinturi grele\u201c: \u201eDeodata putin \u00eemi pasa de trupul meu de jos \u2013 \/ si asa era o g\u00e2lceava nesf\u00e2rsita \u00eentre noi, \/ nu ma mai \u00eentelegeam cu el, nu se mai \u00eentelegea cu mine, \/ se-nnoroia c\u00e2nd eu ma smeream \/ si-l gasea veselia c\u00e2nd sufletul meu \/ cadea-n genunchi cernit ori ratacea prin ceturi\u201c. M\u00e2na Domnului \u00eel re\u00eentoarce din drumul spre eternitate: \u201eBrusc, simt cum cineva invizibil ma ia de guler. \/ Si-n trupul meu de jos, prins \u00eentre fiare, \/ cu iscusinta, m-arunca la loc.\u201c (\u201eAscensiune, \u00eencercare ratata\u201c). Lu\u00e2nd proportii cioraniene (\u201etrupul \u2013 zacam\u00e2nt de zadarnicie\u201c) cearta ia proportii neobisnuite, se transforma \u00eencet-\u00eencet \u201e\u00een macel.\/ Un macel care nu se \u00eencheie niciodata. \/ Un macel care nu cruta pe nimeni, \u00een care nu piere nimeni\/ si-n care nimeni nu iese \u00eenvingator\u201c. (Suntem mai multi).<br \/>\nIesirile sufletului din trup sunt reiterate. De data aceasta parasirea este terestra: \u201eN-am \u00eencotro: ies din trup \/ asa cum cobori dintr-un autobuz de tara, c\u00e2nd se strica\u201c. Lamentatia fata de perisabilitatea trupului este nutrita de teama ca ar putea fi posibila neputinta neamtului din atelier de a-i repara autobuzul, fara de care lipsindu-i adapostul \u201eo sa plutesc un timp de colo colo, fara rost si o sa dispar.\u201c (\u201eO masina prapadita e omul\u201c).<br \/>\nSe iveste deci necesitatea stringenta a unui nou trup sau a mai multora de rezerva. In tonul blagian (\u201eDati-mi un trup, \/ voi muntilor, \/ marilor, \/ dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia \/ \u00een plin\u201c), Gabriel Chifu reclama trupurile de rezerva pe care le-a pus deoparte, pentru salvarea vietii, \u00een cazul sau, dintre cele avute pe parcursul existential: \u201eun trup \u00eembracat \u00een pantaloni scurti\u201c, altul \u201elasat \u00eentr-o zi senina de vara \u00eenot\u00e2nd \u00eentr-o mare clara \/ undeva pe bratul Kassandra\u201c. \u00cencrederea \u00een aceste trupuri de rezerva este senina, ele \u201elumineaza aidoma unor candele, au inimi inocente, puternice, ne\u00eencepute.\u201c (\u201eTrupuri de rezerva\u201c). Teama \u00een fata trecerii este legata tot de materia oxidabila si casabila a trupului \u00een opozitie cu sufletul nemuritor: \u201eDin burduful trupului \/ crapat \u00een o suta de locuri\u201c din cauza folosintei \u00eendelungate, abia se mai retine s\u00e2ngele \u201e\u00eencovoiat \u00een baston\u201c sa nu se risipeasca, sa poata sa-si mai \u201e numere anevoie banutii si zilele\u201c (\u201eS\u00e2ngele meu \u00eeng\u00e2na un c\u00e2ntec nemaiauzit\u201c).<br \/>\nSi \u00een poemele de dragoste, \u00een care poetul \u00eenchina iubitei ode umbrite de acel vergilian fugit irreparabile tempus, trupul \u00eesi are prezenta si functia lui primordiala, de comunicare sinergetica a celor doi poli de atractie divina: \u201eatomii trupului meu \/ frematau de dorinta, de nerabdare \/ si dadeau sa-si faca loc \/ \u00een trupul sau\u201c. Distanta pusa de conjunctura \u00eentre cei doi sporeste la superlativ tensiunea telepatica: \u201eatomii trupului meu abia mai tin\u00e2ndu-se laolalta, bucurosi \/ s-ar rupe, m-ar parasi si ar zbura \/ spre ea, \/ s-o regaseasca.\u201c (\u201eAtomii trupului meu\u201c). Poezia erotica a lui Gabriel Chifu se \u00eenscrie \u00een sfera neoromantica traditionala, mentin\u00e2ndu-se \u00een tar\u00e2mul puritatii si luminozitatii sentimentului, fara tentatii de senzualitate exacerbata. El celebreaza o iubire statornica, \u00eempartasita exemplar, mirabila si sacra unire: \u201eCe anatomie s-a faurit \u00eentre noi doi! \/ Ca-n Parisul medieval, \/ \u00eentre mine si tine \/ nevazute canale subterane s-au format \/ si ne leaga\u201c. Ca si Nichita Stanescu (care cere iubitei sa-l acopere cu inima ei \u00eempotriva venirii toamnei), eroul liric din acest poem reclama ocrotirea iubitei care devine metaforic pelerina lui de ploaie, plapuma de acoperit \u00een noptile friguroase, aerul de respirat. Comunicarea este totala cu rezultat: crearea unei fiinte noi: \u201ePrin ele (prin canalele subterane dintre ei n.m.) sentimentele si s\u00e2ngele meu \/ se varsa \u00een tine. \/ Si ale tale \u00een mine. \/ Prin ele, inima mea \u00een trasura de aur \/ vine si se uneste cu inima ta.\u201c (\u201eFiinta noua\u201c). Precum un alt Ulise, protagonistul poemului cerceteaza cu maxima sinceritate misterul aflat \u00een trupul iubitei, si chiar daca o alta Circe (care de altfel e tot Ea) l-ar ispiti sa-si apropie paturile \u00eentr-o camera de hotel, g\u00e2ndul si inima lui sunt la Penelopa care-l asteapta credincioasa \u00een arealul iubirii lor paradisiace.<br \/>\nAlte motive \u00eencapsulate liric-narativ \u00een carte sunt: nostalgia copilariei inocente \u00een casa natala de la Calafat, a chietudinii serafice \u00een casa de la Craiova, a necrutatorului timp fugos, dar si marcarea terifiantei finitudini implacabile, a relatiei cu semenii cu unele aluzii la ingratitudinea lor si la str\u00e2mbatatea sociala, pe care le dezavueaza etc.<br \/>\n\u201e\u00censemnari din tinutul misterios\u201c este o carte reprezentativa a literaturii rom\u00e2ne contemporane si, desi se aliniaza \u00eentr-o oarecare masura trendului actual al democratizarii literaturii, poezia lui ram\u00e2ne totusi ancorata \u00een postura prin care \u00eel fixeaza, cu precizia-i caracteristica, Nicolae Manolescu \u00een \u201eIstoria critica\u201c a sa: o poezie de \u201eo anume cerebralitate neomodernista, \u00eenclinata spre evazionism, cultiv\u00e2nd metafora rara si pretioasa\u201c dar si de \u201eo referentialitate postmoderna, deturnata uneori \u00een parabola metafizica, \u00een care realismul si cotidianul detaliilor par sa implice un t\u00e2lc mai mult sau mai putin codificat\u201c.<br \/>\nC\u00e2teva figuri de stil (epitete, comparatii, metafore) utilizate cu parcimonie de Gabriel Chifu vor fi edificatoare pentru arta sa poetica ridicata la rang \u00eenalt de apropriere a perfectiunii: \u201epasim prin moarte \/ ca prin apa unui r\u00e2u; inima mea a fost un asin fara putere; viata te e mai subtire, \/ decolorata, stravezie, \/ ca o camasa de p\u00e2nza \/ pe care ai spalat-o \/ de sute si sute de ori; sufletul meu &#8230;ceata luminiscenta \/ ce creste, si creste, p\u00e2na ce totul cuprinde si se mistuie; aerul&#8230;trece prin mine \/ ca masinile prin pasajul de la marginea orasului; ea era ca o salcie t\u00e2nara prin care trecea v\u00e2ntul; trupul tau emana melodii ca marea; o, dar si cerul: \/ se t\u00e2raste ca sarpele cu solzi pe pam\u00e2nt; cartea aceasta creste \/ ca un copil, ca o salcie, ca o planta de mustar \/ ca vuietul din pieptul unei multimi revoltate &#8230;\u201c<br \/>\nFrumusetea si plasticitatea exprimarii si expresivitatii literare \u00eel situeaza pe poetul si prozatorul Gabriel Chifu, fara niciun dram de exagerare, asa cum au recunoscut multi dintre exegetii sai, \u00een primele r\u00e2nduri ale scriitorilor talentati si autentici pe care \u00eei are literatura noastra contemporana.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gabriel Chifu, Insemnari din tinutul misterios, Editura Cartea rom\u00e2neasca, Bucuresti, 120 p. O carte buna nu-si epuizeaza niciodata valentele si deschiderile, ceea ce i se \u00eent\u00e2mpla si Cartii anului 2011 (premiata de ARIEL), \u201eAmintiri din tinutul misterios\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca), semnata de Gabriel Chifu. La lansarea de la T\u00e2rgul de Carte Gaudeamus din Bucuresti, au&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/explorari-in-%e2%80%9etinutul-misterios%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Explorari \u00een \u201etinutul misterios\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5926,7701],"class_list":["post-11869","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gabriel-chifu","tag-insemnari-din-tinutul-misterios"],"views":1686,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11869","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11869"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11869\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11869"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11869"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11869"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}