{"id":11866,"date":"2012-05-17T11:17:31","date_gmt":"2012-05-17T09:17:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11866"},"modified":"2012-05-17T11:18:35","modified_gmt":"2012-05-17T09:18:35","slug":"eliberarea-criticii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eliberarea-criticii\/","title":{"rendered":"Eliberarea criticii"},"content":{"rendered":"

\u00centr-un peisaj literar \u00een plina miscare, \u00een care observam tot timpul reconfigurari ori ajustari, de amploare si importanta diferite, desigur, mai apucam sa \u00eenregistram si momente de relativa stabilitate ori sa constatam ca se deseneaza si trend-uri care pot fi urmarite, \u00een perspectiva apropiata, si \u2013 p\u00e2na la \u201eproba contrarie\u201c, adica p\u00e2na la \u00eenregistrarea unor evolutii care sa le contrazica \u2013, pot fi presupuse a fi menite unei oarecari persistente. <\/strong><\/em>
\nUna din aceste tendinte parca tot mai vizibile este reprezentata de o revigorare a istoriei literare. Datorata, parca, mai ales generatiei tinere de autori, celei \u201edouamiiste\u201c, care, iata, \u00een mod poate surprinzator, daca \u00een proza si mai ales \u00een poezie a dat opere nu o data interesante si valoroase, nu a uimit totusi receptarea cu texte care sa impuna peremptoriu calificativul excelentei, daca nu al \u201ecapodoperei\u201c, \u00een istoria literara e pe cale sa faca acest lucru. Vorbesc de istoria literara cu \u201ebataie\u201c ampla si perspectiva majora, nu marunt factologica, adica de \u201eistorie critica\u201c, formula pretentioasa, care a fost, dupa cum stim, proclamata si ilustrata \u00een fel si chip. Au aparut, desigur, \u00een anii din urma, importante lucrari de sinteza ori de \u201ebilant extins\u201c, semnate de autori experimentati si acreditati, din generatiile de mult consacrate, dar care lucrari, fara sa fie nici neglijabile, nici inutile, nu prea au dat \u2013 indiferent de efortul mediatico-publicitar care s-a facut \u00eentr-un caz sau altul \u2013 impresia \u201eevenimentului\u201c major \u00een peisajul bibliografic national.
\nUn asemenea \u201eeveniment\u201c, imposibil de contestat ca atare, l-a reprezentat \u00eensa, cu nu multa vreme \u00een urma, cu totul exceptionalul volum \u201eG. Calinescu. A cincea esenta\u201c, al criticului si istoricului literar sibian Andrei Terian, care si-a consolidat autoritatea, deja impunatoare, \u00een r\u00e2ndul breslei comentatorilor si interpretilor profesionisti ai fenomenului literar.
\nAcelui volum-eveniment i se adauga, iata, la o alta scara cantitativa, poate ca mai putin impresionanta la nivelul consistentei cantitative si al propensiunii catre exhaustivitate \u00eentru ilustrarea temei alese, \u00eensa absolut comparabila stralucirii calitative, al relevantei si desav\u00e2rsirii elaborarii, recent aparutul volum al confratelui \u2013 mai t\u00e2nar \u2013 clujean al lui Terian, Alex Goldis, volum intitulat \u201eCritica \u00een transee. De la realismul socialist la autonomia esteticului\u201c (editat de Cartea Rom\u00e2neasca, la sf\u00e2rsitul anului 2011).
\nLucrarea e at\u00e2t de buna \u00eenc\u00e2t \u00eel descumpaneste pe eventualul comentator. \u00centr-adevar, daca \u00eei consemnezi \u00eensusirile asa cum sunt, pare suspect, necreditabil (mai, chiar asa de buna sa fie? unde s-a mai vazut?), iar daca te straduiesti cu tot dinadinsul sa-i gasesti pete si \u201escaderi\u201c, atunci\u2026 nu e fair. Si nici nu e usor! Prin pertinenta extrema a cercetarii si excelenta executiei, a livrarii sau comunicarii rezultatelor acesteia, dezarmeaza orice eventuala dispozitie spre c\u00e2rcoteala. Enumerarea \u00eensusirilor constatate poate deveni jenanta prin monotonia caracterului lor implicit elogios, dar\u2026 asta e situatia, un minim scrupul de onestitate \u00eendeamna la consemnarea lor ca atare. Transparenta, claritatea, limpiditatea, precizia, obiectivitatea, rigoarea, abtinerea de la lansarea \u00een sustinerea unor ipoteze hazardate ori a unor polemici fara sustinere solida, lipsa oricarui histrionism, dar si, totodata, expresivitatea binevenita a unui text critic deloc plat, deloc lipsit de relief, niciodata plictisitor, dimpotriva, deseori pur si simplu captivant, \u00een sensul cel mai deplin, agreabil la modul superior, colorat, dupa cum a remarcat Al. Cistelecan, de \u201eironie controlata\u201c \u2013 toate acestea sunt \u00eensusiri evidente ale volumului lui Alex Goldis, imposibil de escamotat.
\nCartea nesuscit\u00e2nd rezerve nici pe plan metodologic, nici \u00een ceea ce priveste obiectul considerat si nici la nivelul structurarii lucrarii \u00een sine, cea mai adecvata dare de seama asupra ei nu poate fi dec\u00e2t o succinta prezentare descriptiva, cu referire la particularitatile de continut si de constructie ori enuntare. Obiectul cercetarii este cel expus succint \u00een subtitlu: urmarirea si lamurirea felului \u00een care, \u00een mod concret, s-a trecut, de la critica ideologizata si aservita factorului politic, respectiv autoritatilor regimului totalitar, din perioada dictaturii \u201erealismului socialist\u201c, la o critica mult mai apropiata de statutul ei legitim, dotata cu un grad destul de ridicat de independenta fata de exigentele regimului politic, si dedicata menirii sale adevarate. Autorul procedeaza cronologic si metodic, relevant-selectiv, la examinarea statutului, situatiei, posibilitatilor si \u00eenfaptuirilor criticii \u00een perioada stalinista, de dominatie a \u201erealismului socialist\u201c. Dupa cum ne explica Alex Goldis, \u201efunctionarea interna a realismului socialist merita atentie \u00eentruc\u00e2t evolutia formelor critice s-a realizat prin demascarea treptata a mecanismelor ideologizante. Realismul socialist n-a fost contestat direct niciodata de-a lungul criticii rom\u00e2nesti postbelice, \u00eensa conceptele lui implicite au fost puse sub semnul \u00eendoielii. (\u2026) Eroziunea gradata si lenta face ca la jumatatea deceniului al saptelea cultura stalinista sa para ca se naruie din interior\u201c. Realismul socialist nu a fost, asadar, contestat frontal si explicit, \u00eensa, dupa 1961 \u2013 \u00een contextul unei relative \u00eembl\u00e2nziri a rigorii controlului politic exercitat de oficialitate \u2013 , din r\u00e2ndul criticilor pe atunci tineri, nou intrati \u00een activitate, se gasesc contestatari ai unor aspecte punctuale. Astfel, treptat, sistemul ideologizant dogmatic din perioada anterioara este \u201eciuruit\u201c si subrezit, p\u00e2na ce, practic, se destrama. Procesul este urmarit de autor, cu \u201edocumentele\u201c \u00een fata, si explicitat, \u00een toata complexitatea lui. Alex Goldis remarca: \u201eO noua generatie de critici, compusa din Eugen Simion Matei Calinescu, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea sau G. Dimisianu e protagonista asa-numitelor dezbateri despre \u00abmodalitatile prozei\u00bb, despre realism sau despre mostenirea marxist-leninista. Daca nu militeaza direct pentru \u00eenlaturarea modelului realist-socialist (\u2026), criticii argumenteaza \u00een schimb \u00een favoarea largirii notiunii de realism. Pledoaria pentru fantastic sau oniric, spargerea omniscientei naratorului \u00een favoarea polifoniei vocilor, complicarea personajelor tipice prin trasaturi secundare, toate sunt lovituri piezise la adresa monolitului realist-socialist\u201c.
\nTreptat se \u00eenvedereaza, se impune ca acceptabila, capata libertate de circulatie opinia ca, daca mesajul operelor lor se conformeaza \u2013 sau nu contravine \u2013 ideologiei oficiale, scriitorii au libertatea de a selecta dintr-o gama variata de modalitati ori maniere artistice concrete. A fost acesta un pas foarte important \u00een eliberarea literaturii de tutela oficiala, dat fiind ca conducea la eliminarea tranzitivitatii impuse literaturii de asa-zisa metoda a realismului socialist. Admisibilitatea \u2013 astfel cucerita \u2013 a diversitatii de procedee conducea la un spor de complexitate si ambiguitate al operelor, deci la un grad de dificultate crescut, si \u00een cele din urma insurmontabil, pentru factorii sau \u201eorganele\u201c de control de a \u00eencerca sa mentina instrumentalizarea literaturii ca unealta de influentare politico-ideologica. \u201eRazboiul\u201c acesta (daca \u00eei putem spune asa, si cred ca \u00eei putem\u2026), de autonomizare treptata a literarului, a fost unul \u201ede transee\u201c (dupa cum o sugereaza inspirat titlul cartii), \u00een sensul ca reprezentantii \u201etaberei\u201c \u00eennoitoare, dedicata reinstaurarii autonomiei esteticului, se atinea, retransata, \u201e\u00een transee\u201c, nu se expunea focului inamic prin iesiri premature si imprudente. Pe de alta parte, se poate observa ca de la un moment dat si asa-zic\u00e2nd zbirii ideologici ai oficialitatii au trecut oarecum \u201e\u00een defensiva\u201c, Un razboi \u201ede uzura\u201c, totusi nu foarte \u00eendelungat, \u00eensa \u00een care sunt greu de depistat \u201ebatalii\u201c hotar\u00e2toare. Alex Goldis precizeaza: \u201ePledoaria pentru estetic se face rezervat, printr-o serie de strategii si de retractilitati. Liberalizarea reiese mai degraba dintr-o atitudine generala dec\u00e2t dintr-o actiune consecventa si individuala estrem de \u00eendrazneata. Chiar cei care \u00eesi permit mici licente \u00een raport cu sistemul platesc printr-o serie de conformisme. (\u2026) Sintagma de liberalizare deontologica, cu sensul restabilirii unor reguli elementare ale profesiei, e mai potrivita \u00een context dec\u00e2t cea de liberalizare politica. Pentru a explica \u2013 declara criticul \u2013 strategia non-polemica, dar coroziva a saizecistilor, am cautat o serie de figuri ale ambiguitatii care dramatizeaza \u00een grade diferite raportul dintre combativitate si pasivitate: \u00abrazboi de transee\u00bb, \u00abgreva japoneza\u00bb, \u00abrazboi rece\u00bb, \u00abdezbatere cu manusi\u00bb\u201c.
\nSunt relevate argumentat si comentate concludent, cu perspicacitate si echilibru, diferitele particularitati, episoade si peripetii, definitorii ori incidentale, ale acelui \u201erazboi rece\u201c. De pilda importanta hotar\u00e2toare a cronicii literare \u2013 si a cronicarilor, deci\u2026 \u2013 \u00een impunerea liberalizarii (abordarile sintetico-teoretice, principiale, deci, de fapt, de ideologie literara, nefiind multa vreme posibile datorita dominatiei formale, oficiale, a liniei asa-zis \u201emarxist-leniniste\u201c, niciodata abolite explicit\u2026). Sau recursul strategic, la promovarea \u201ecalinescianismului\u201c ca un fel de \u201eberbece de lupta\u201c (formularea \u00eei apartine lui Nicolae Balota) al tinerilor critici, duc\u00e2nd la cvasi-institutionalizarea, de facto, a acestuia drept singura modalitate admisibila de abordare a literarului, manevra explicata de \u00eemprejurarea ca G. Calinescu era admis, de oficialitatea vremii, ca termen de referinta si instanta prestigioasa, \u00een vreme ce Maiorescu si Lovinescu \u00eenca nu fusesera \u201ereabilitati\u201c, si erau denuntati drept \u201ereactionari\u201c.
\nAlt aspect relevant al epocii si fenomenului cercetat, sesizat si pus \u00een lumina de autor, este acela ca \u201eliberalizarea \u00eensasi a refacut, \u00een mic, treptele evolutiei culturii\u201c. Drept episod important, hotar\u00e2tor, al afirmarii vocii proprii a generatiei critice saizeciste, ca artizan al liberalizarii, este evocata dezbaterea initiata de Nicolae Manolescu, \u00een paginile \u201eGazetei literare\u201c, la \u00eenceputul anului 1966. Sunt nu doar observate, ci analizate si explicate atent anumite episoade care au particularizat lupta pentru liberalizare si autonomizare ideologica, \u00een contextul rom\u00e2nesc al epocii, cum ar fi de pilda disputele \u2013 ce-i drept, mai degraba mocnite, ori curmate \u00eenainte de vreo acutizare spectaculoasa \u2013 dintre calinescieni si anticalinescieni, polemica, ori, mai bine, zis, dezacordul principial dintre reprezentantii \u201eCercului de la Sibiu\u201c si saizecistii \u201ecalinescieni\u201c, ori retinerea manifestata de acestia din urma fata de orice tendinte nu doar fatis ideologizate, dar si scientiste, tehniciste, conectate la modul de abordare deschis de stiintele limbajului (foarte la moda, \u00een epoca, \u00een tarile occidentale, nu \u00eensa \u00een aceeasi masura si la noi, unde orice nuanta de scientism amintea de procedarile criticii oficiale din perioada imediat anterioara), practic bloc\u00e2ndu-le manifestarea, ori surghiunindu-le \u00eentr-o marginalitate \u201eacademica\u201c. Totusi, eliberarea criticii rom\u00e2ne, \u00een anii \u201860, de sub tirania realismului socialist s-a \u00eenfaptuit nu numai prin re\u00eennodare cu asa-zisul \u201eimpresionism\u201c interbelic, ci si cu recurs la achizitii de data recenta, din critica occidentala, respectiv din panoplia de metode si perspective de abordare ale \u201eNoii critici\u201c franceze din epoca. Iata cum sintetizeaza, conclusiv, Alex Goldis lucrurile, \u00een aceasta chestiune: \u201eFocalizarea asupra raporturilor subtile dintre constiinta si opera, preferinta pentru o \u00abcritica analitica\u00bb, atenta la inflexiunile textului fara a aluneca \u00een tehnicismul lingvisticii, cautarea semnificatiei \u00een ceea ce opera ascunde (\u2026) sunt principii \u00eennoitoare, dar care nu bulverseaza maniera traditionala a criticii. De aceea, ele vor fi \u00eempartasite aproape unanim de saizecisti. Civilizatia miraculoasa a cartii critice iesite la suprafata \u00eencep\u00e2nd cu 1967 are la baza un aliaj sui generis de calinescianism si Noua Critica franceza, cu aripa ei existentialista sau tematica. (\u2026) Forma \u00abeseistica\u00bb, opusa monografiei ideologizate, favoriza acea \u00abcritica pura\u00bb la care tinteau saizecistii\u201c. Pe de alta parte, preeminenta \u201eimpresionismului\u201c era favorizata de o situatie paradoxala, oarecum \u201eperversa\u201c: \u201eOficialitatile preferau provizoratul impresionist unei reale comuniuni de idei. La r\u00e2ndul ei, pentru a nu pierde at\u00e2t de rapid terenul c\u00e2stigat cu eforturi, critica t\u00e2nara descalifica din start orice pozitie care ataca inocenta ideologica a impresionismului\u201c.
\nEste practic imposibil nu doar sa rezumam detaliat, ci chiar si sa enumeram acum toate aspectele investigate productiv de critic. As mai mentiona doar ca, reunite \u00een sectiunea \u201eCritica imanenta. Cartile deceniului sapte\u201c si oarecum \u201eadaugate\u201c adevaratei naratiuni demonstrative care ilustreaza obiectul de capetenie al volumului lui Alex Goldis, capitolele analitice privind unele carti de critica importante ale epocii considerate nu \u201efac rau\u201c \u00een nici un fel echilibrului de ansamblu al volumului: ar putea fi considerate, de c\u00e2rcotasi, drept \u201eburti\u201c dilatatorii, dar nu sunt asa ceva, pentru ca ilustreaza si sustin de minune, oportun si neredundant, \u201efilonul principal\u201c! Iar rezumatul final \u2013 conclusiv, recapitulativ si auto-descriptiv \u2013 este remarcabil, \u201eadun\u00e2nd\u201c si reafirm\u00e2nd totul \u00een modul cel mai percutant si concentrat! Un exemplu stralucitor al rezultatelor obtinute ni se pare enumerarea finala a trasaturilor criticii \u00eennoitoare si \u201eliberalizatoare\u201c a anilor saizeci: \u201eIntentia de a \u00eentemeia aproape demiurgic o literatura e obsesia ultima a saizecistilor, din care decurg toate celelalte optiuni si \u00abteme\u00bb critice: \u00eencrederea \u00een realitatea compensativa a literaturii; primatul literaturii si al adecvarii la opera \u00een defavoarea discutiilor despre critica; complexul de superioritate fata de teoreticieni, care ar slefui inutil la propriile instrumente; pledoaria pentru diversitate, dar combaterea relativismului; optimismul cu privire la capacitatea criticului de a consacra valori; ambiguitatea dintre responsabilitatea morala derivata din acest gest si fascinatia autoritatii critice; contradictia dintre deschiderea moderna spre \u00ab\u00eennoire\u00bb si atemporalitatea clasicista necesara garantarii valorilor\u201c.
\nToate aceste chestiuni si constatari, aparent neprielnice lecturii agreabile, menite mai degraba, s-ar zice, informarii si explicarii, si nu neaparat desfatarii intelectuale, sunt lamurite de-a fir a par si puse \u00een pagina \u00eentr-o prezentare, repet, captivanta, urmarita cu bucurie si greu de uitat cu una, cu doua.
\n\u00centr-o comprehensiva cronica din \u201eCultura\u201c, Al. Cistelecan opineaza \u00een final ca \u201eavem aici, cu siguranta, debutul unui mare critic\u201c. Cui nu va fi parcurs volumul lui Alex Goldis, afirmatia i s-ar putea parea cumva exagerata, excesiv binevoitoare, cordial hazardata. Cui l-a citit, nu i se poate parea dec\u00e2t perfect adecvata si adevarata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centr-un peisaj literar \u00een plina miscare, \u00een care observam tot timpul reconfigurari ori ajustari, de amploare si importanta diferite, desigur, mai apucam sa \u00eenregistram si momente de relativa stabilitate ori sa constatam ca se deseneaza si trend-uri care pot fi urmarite, \u00een perspectiva apropiata, si \u2013 p\u00e2na la \u201eproba contrarie\u201c, adica p\u00e2na la \u00eenregistrarea unor… Cite\u0219te mai mult »Eliberarea criticii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5118,4220,7699,7700],"class_list":["post-11866","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-al-cistelecan","tag-alex-goldis","tag-critica-actuala","tag-tineri-critici"],"views":1496,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11866","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11866"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11866\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11866"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11866"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11866"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}