{"id":1186,"date":"2010-01-27T23:16:08","date_gmt":"2010-01-27T21:16:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1186"},"modified":"2010-01-27T12:26:42","modified_gmt":"2010-01-27T10:26:42","slug":"istoria-unei-contaminatii-lovinescu-si-fr-paulhan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-unei-contaminatii-lovinescu-si-fr-paulhan\/","title":{"rendered":"Istoria unei contaminatii: Lovinescu si Fr. Paulhan"},"content":{"rendered":"

Cel mai important aport conceptual in ultimii ani ai carierei lovinesciene de critic de poezie este binomul limbaj notional\/ limbaj de sugestie preluat din lucrarea \u201eLa double fonction du langage\u201c (1) a psihologului si poeticianului francez Fr. Paulhan. Dicotomia lui Fr. Paulhan (invocat pasager si de Vianu\u00a0 (2)) intersecteaza, cu tot viciul elementaritatii ei, paradigma saussuriana (continuata prin formalismul rus si Scoala de la Praga) a depistarii specificitatii limbajului literar\/ poetic\/ figurat\/ deviat prin contrast cu limbajul comun\/ standard\/ practic\/ stiintific.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n

Contactul cu sistemul acestui autor este bine evidentiat in capitole din \u201eMutatia valorilor estetice\u201c (1929) si minim nuantat in cadrul monografiei
\n\u201eT. Maiorescu\u201c, vol. I (1940).
\nSugestia\/ sugestivul, in uzul punctual al teoriilor lui Paulhan de catre Lovinescu, nu trebuie intelese insa ca perpetuare a definitiei simboliste (stiut fiind ca in jargonul criticului, inca din anii 1920 si chiar mai devreme, simbolismul era definit ca poetica a \u201esugestiei\u201c, a \u201estarilor vagi, dezorganizate\u201c). Exista exegeti convinsi ca Lovinescu nu si-a revizuit definitia poeziei, continu\u00e2nd p\u00e2na in anii ’40 sa utilizeze definitia poeziei simboliste ca definitie a poeziei in genere (v. Florin Mihailescu, \u201eE. Lovinescu si antinomiile criticii\u201c, Bucuresti, Editura Minerva, 1972). Lovinescu n-a parut insa constient de primejdia omofoniei; obtinuta tot pe filiera franceza, ca si teoria simbolismului, \u201efunctia sugestiva a limbajului\u201c trebuie tratata, in opinia mea, ca un import nou, neasimilat si nediferentiat in jargonul criticului de omonimele mai vechi. In plus, termenul original venise din partea unui psiholog si nu a unui filolog sau istoric literar.<\/p>\n

Balans\u00e2nd, in \u201eMutatia valorilor estetice\u201c, intre doua referinte \u2013 nu divergente, dar in niciun caz inrudite \u2013 una stiintista, a psihologului Fr. Paulhan si alta mistagogica, a abatelui Bremond \u2013 nepar\u00e2nd sa-l satisfaca vreuna, nici individual, nici in combinatie, desi inregistrate reverentios si necritic ca solutii posibile \u2013 Lovinescu recurge la ilustratii eminesciene (v. cap. \u201eXXII. 1. Teoriile abatelui Bremond explicate in parte prin functia de sugestie a poeziei. 2. Poezia pura e poezia \u00abinefabilului\u00bb. 3. Tendinta poeziei moderne spre \u00abpoezia pura\u00bb.\u201c, din \u201eMutatia valorilor estetice\u201c). Gasirea unui pat de aplicatie a sus-numitelor teorii in spectrul literaturii rom\u00e2ne este, de fapt, singurul aport personal lovinescian in cadrul acestei munci de compilatie din Bremond si Paulhan. Daca in sectiunile anterioare ale \u201eMutatiei…\u201c abatele era respins principial, iar solutia sa mistica ironizata, aici criticul decide sa credibilizeze daca nu intregul pachet conceptual al abatelui, macar sintagma \u201epoezia pura\u201c\u00a0 (3). O imbratiseaza fara rezerve, chiar daca ii conserva ghilimelele.
\nMixajul intre solutiile paulhaniana si bremondiana este aparent functional: una se achita de ambalajul fonic (ritm, rima, eufonie) si de ceea ce am numi astazi context (\u201evicisitudini semantice\u201c, \u201ereziduuri sentimentale\u201c ale cuvintelor, \u201einlantuirea\u201c lor \u201ecare da o alta rezonanta\u201c) \u2013 respectiv de aspectul exterior, tropologic al limbajului poetic, cealalta ii cauta dimensiunea interioara, inefabilul. Toate sub auspiciile dicotomiei forma\/ fond.
\nCriticul descopera ca \u201efarmecul ce depaseste intelesul notional\u201c al eminescianului \u201eC\u00e2nd plutesti pe miscatoarea marilor singuratate\u201c si al racinianului \u201ela fille de Minos et de Pasipha\u00e9\u201c nu are nevoie de solutia \u201efluidului misterios\u201c sau de \u201eexperienta mistica\u201c decretate de Bremond, si aplica spetei o lectura ceva mai formalist-\u201cmaterialista\u201c: \u201eIn dosul unui vers ca: la fille de Minos et de Pasipha\u00e9 nu mijeste, asadar, nici o \u00abexperienta mistica\u00bb, ci numai o serie de sugestii provocate, indeosebi, de sonoritatile silabelor si de exotismul numelor; la aceste sugestii firesti s-a adaugat si o alta sugestie int\u00e2mplatoare, dar nu mai putin eficace: faptul ca versul a fost descoperit si pus in valoare de Th\u00e9ophile Gautier, in urma caruia toti comentatorii s-au grabit\u00a0 sa-l admire\u201c (4). Aportul lui Lovinescu la supletea acestei analize e, in realitate, aproape nul; fraza e o adaptare din Paulhan (5); lui Lovinescu ii apartine numai intarirea ideii prin versul eminescian.<\/p>\n

Desi aparent servit de teoria \u201ematerialista\u201c paulhaniana si nesatisfacut de stratagemele misticoide ale abatelui, inefabilul scontat de acesta ajunge sa para limbul ireductibil al artei poetice. Pe acesta, iar nu pe stiintistul Paulhan, si-l declara criticul tovaras de drum, \u201ecaut\u00e2nd\u201c am\u00e2ndoi, dar mai ales Lovinescu, \u201epuritatea poeziei in tendinta ei de a se emancipa de expresia rationala, logica, de formula discursiva didactica spre a ne reda tot mai mult\u00a0 inefabilul\u201c ssubl. autorului t (6).
\nCriticul incearca sa adapteze teoria bremondiana propriului proiect si gaseste, macar la nivel deziderativ, tendinte comune. Nu agreeaza odajdiile in care abatele isi inveleste cautarea, dar idealul acestuia, poezia pura, foarte bine acomodat cu principiul autonomist al artei \u2013 este admis si salutat. Daca logica generala a mesajului bremondian e acceptata, deconcerteaza insa detaliul cautarii: Lovinescu declara a fi cautat si el puritatea poeziei in tendinta ei de a se emancipa de formula discursiva si didactica. Sa fie aceasta discursivitate (retorism) cea a formulei romantice? Daca da, atunci campaniile lovinesciene de refutare\/ acceptare a simbolismului si promovare a antisimbolismului, respectiv a modernismului, sunt subordonate unui deziderat superior, nu intru totul transparent pe segmente mici de discurs: militantismele din \u201ePoezia noua\u201c si istorii ajung sa depaseasca, astfel, cadrele autohtone, nu sunt (numai) antisamanatoriste, sunt antiromantice. Iata o teorema generalizata a modernismului: antiromantism.
\nPlac\u00e2ndu-i formula bremondiana, criticul mimeaza si identitatea de obiectiv: \u201e(…) am cautat sa fixam conceptul unei poezii pure, inefabile, muzicale, care, trec\u00e2nd peste romantism si simbolism, se ad\u00e2nceste in starile de constiinta profunde, neorganizate, inexprimabile altfel dec\u00e2t pe cale de sugestie\u00a0 (…) in evaluarile acestei \u00abIstorii\u00bb s\u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c, n. m.t, in materie de poezie, a figurat ca punct de orientare si principiul ideal al \u00abpoeziei pure\u00bb\u201c. (7)
\nInca un argument pentru confirmarea ideii ca sugestia, in acest context, nu trebuie citit ca un item simbolist: daca prin citarea lui Eminescu dubiul nu e risipit (cu putin efort, un alt critic, N. Davidescu, vazuse in el primul simbolist rom\u00e2n), citarea lui Racine ar trebui sa claseze dilema: sugestia pe filiera paulhaniana nu trebuie confundata cu sugestia ca ingredient al definitiei simboliste. Criticul nu este totusi suficient de atent si alimenteaza mai jos confuzia, ajung\u00e2nd la omonimia paguboasa: \u201eIn evolutia poeziei contemporane, miscarea simbolista raspunde precis tendintei de a reda inefabilul si de a inlocui, deci, constructia discursiva, logica, rationalismul si didacticismul poetic de sugestie, care dincolo de anecdota si de expunere logica, sugereaza stari sufletesti profunde, neorganice, muzicale.\u201c\u00a0 (8).
\nContextul e dificil: Lovinescu pare sa-si gaseasca confirmata si extrapolata definitia simbolista in cercetarile lui Paulhan, dar in mod clar, in momentul in care preia exemplele cu care acesta ilustreaza \u201efunctia sugestiva a limbajului\u201c \u2013 dintre care nu lipsesc Racine, Malherbe, La Fontaine \u2013 nu o face miz\u00e2nd pe simbolismul lui Racine. Dificultatea contextului e data, repet, de asimilarea grabita a teoriei paulhaniene si atasarea neconcludenta a acesteia pe corpul conceptelor lovinesciene mai vechi.
\nE limpede aici renuntarea temporara a criticului la obiectivele sale, de dragul empatiei cu formula: criticul n-a militat pentru poezia starilor de constiinta \u201eprofunde, neorganizate, inexprimabile\u201c \u2013 aceasta e definitia simbolismului, simbolism pe care criticul n-avea cum sa-l figureze \u201eca punct de orientare si principiu ideal\u201c, din moment ce il declarase revolut inca din 1923. Generalizarea definitiei simboliste asupra intregului modernism poetic (care isi obtinuse identitatea dimpotriva, ca anti-simbolism, anti-muzicalism, emotie intelectualizata, imagism, senzorialism etc.) trebuie privita ca o \u201eratacire\u201c conceptuala temporara, imposibil de calificat altfel dec\u00e2t ca ratacire, renuntare provizorie la miza modernista si retrogradare in cheia simbolista, explicabila prin magnetismul unei sintagme fericite, suficient de ambiguu-eterate.<\/p>\n

Favorizarea omonimiei intre sugestia paulhaniana si sugestia simbolista nu e singurul efect al asimilarii grabite a cartii lui Fr. Paulhan. Criticul face mai jos o confuzie \u2013 o certa confuzie \u2013 mai grava: \u201eCum o astfel de poezie pura se poate mai mult concepe dec\u00e2t realiza si izola, ea trebuie pretuita mai mult in intentie si tendinta. Va veni poate un timp c\u00e2nd disocierea dintre poezie si proza se va desav\u00e2rsi si c\u00e2nd tot ce se va putea exprima in proza, adica pe calea limbajului notional, nu va mai fi exprimat in poezie, adica pe calea limbajului de sugestie\u201c (9).
\nPentru Lovinescu, asadar, dicotomia lui Paulhan intre \u201elangage des signes\u201c si \u201elangage suggestion\u201c nu functioneaza ca omoloaga a dicotomiei limbaj comun\/ limbaj literar. Lovinescu foloseste \u201elimbaj notional\u201c pentru \u201eproza\u201c si \u201elimbaj sugestiv\u201c pentru \u201epoezie\u201c, deturn\u00e2nd involuntar sensul paulhanian, care denoteaza prin \u201elangage des signes\u201c limbajul comun si prin \u201elangage suggestion\u201c limbajul literar, in toate formele de expresie. Cadrele acestei confuzii, contaminata cu strictetea genologica (cunoscuta tendinta spre puritatea genurilor a lui Lovinescu), favorizeaza prognoza citata: separarea totala a poeziei de proza, intr-un viitor oarecare(10). Criticul face dovada unui radicalism acerb si a unei opacitati teoretice care nu permit profilarea conceptului unitar de limbaj literar, de literaritate, deasupra notiunilor traditional discriminate de poezie si proza. Combin\u00e2nd o referinta materialista (Paulhan) si una misticoida (Bremond), criticul ajunge, in mod fatal,\u00a0 sa-i traduca gresit pe am\u00e2ndoi si sa le interpreteze viciat punerea impreuna. Daca Bremond ii furnizeaza convingerea discriminarii din ce in ce mai accentuate a genurilor literare, Paulhan rateaza in a-l convinge de binefacerile unificarii lor. Criticul nu vede in dicotomia notional vs. sugestiv polaritatea limbaj comun vs. limbaj artistic (asa cum o va sesiza de exemplu, peste putin timp, Vianu), continu\u00e2nd sa descopere, si aici, dicotomia proza vs. poezie.<\/p>\n

Spre deosebire de primul contact cu \u201eLa double fonction du langage\u201c, expus in \u201eMutatia valorilor estetice\u201c, Lovinescu ajunge in cadrul monografiei \u201eT. Maiorescu\u201c, vol. I (1940) la o pozitie usor amendata: nu mai echivaleaza limbajul notional (forma aproximativa in care traduce paulhaniana \u201elangage des signes\u201c) cu proza si limbajul sugestiv cu poezia. Asimileaza echivalenta \u201elangage des signes\u201c \u2013 \u201elimbaj curent\u201c, \u201estiintific\u201c, \u201emijloc de comunicare\u201c \u2013 o traducere mult mai apropiata de intentia paulhaniana, care nu identifica niciun moment \u201ele langage des signes\u201c cu proza. In ceea ce priveste echivalenta \u201elangage suggestion\u201c \u2013 \u201elimbaj literar\u201c, varianta lovinesciana, \u201efunctie poetica\u201c are o ambiguitate care nu permite identificarea ei fara rest cu functia literara. De retinut totusi ca un pas inainte echivalenta limbaj notional \u2013 limbaj curent. Fiind insa o ocurenta izolata, nefavorizata de context, nu se distinge totusi in ea o promisiune a depasirii purismului genologic.<\/p>\n

Int\u00e2mplarea face ca numele lui Paulhan sa apara, asadar, intr-o preluare mai putin fidela, in \u201eMutatia valorilor…\u201c, si sa nu apara intr-o preluare mai fidela, aceea din monografia dedicata lui Maiorescu.
\nLovinescu se poate pune si pe sine sub acelasi scut sub care-l pusese\u00a0 pe Maiorescu acuzat de varii plagiate, din directii diferite (Aron Denusanu, \u201edr. Zotu\u201c etc.): \u201eideile\u201c respective erau un bun al epocii, nu sunt nici ale cutarui autor francez, nici ale cutarui autor german. \u201eScutul\u201c mai fusese intrebuintat de Lovinescu si in serviciul propriu, c\u00e2nd a respins acuzatiile de plagiat in cazul \u201eIstoriei civilizatiei rom\u00e2ne moderne\u201c sau in cazul unor concepte punctuale ca \u201esamanatorism decadent\u201c ori \u201emistica ideologiei\u201c. In cazul Fr. Paulhan \u2013 necitat in 1940, in cadrul monografiei \u201eT. Maiorescu\u201c, nici cu alte ocazii, inainte (asa cum fara ghilimele sunt exploatate si unele dintre ideile si citatele abatelui Bremond) alibiul nu mai functioneaza insa: dovada ca \u201eideile\u201c lui Paulhan nu erau \u201eun bun al epocii\u201c \u2013 sau macar nu erau un bun al epocii in spatiul rom\u00e2nesc \u2013 este faptul ca Lovinescu nici nu le asimilase corect in 1929, anul in care au aparut \u201eLa double fonction du langage\u201c si, c\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, \u201eMutatia valorilor estetice\u201c a lui Lovinescu\u00a0 (11). Peste 11 ani, criticul isi permite \u2013 gratie intervalului in care probabil recitise mai asezat volumul paulhanian \u2013 sa reexpuna teoria si exemplele paulhaniene (unele dintre ele folosite int\u00e2i de H. Bremond, in \u201eLa Po\u00e9sie pure\u201c) \u2013, de aceasta data ca un bun propriu, stantat \u201eLovinescu\u201c. Nici in 1929 exemplele nu purtau indiciul importului explicit din Paulhan, sub iluzia ca fostul elev al lui Faguet cunoaste destula literatura franceza clasica pentru a putea veni el insusi cu exemple, insa, in 1940, sursa franceza e complet evitata.
\nRepercutia teoriei mutatiei \u2013 fundata pe binomul lui Paulhan (asa cum il intelege Lovinescu, notional vs. sugestiv) \u2013 asupra dicotomiei fond-forma in poezie pare ca o confirma pe aceasta: fondul e asimilat limbajului notional (imuabil, recuperabil ca proza), forma e asimilata limbajului de sugestie (perisabil). Confirmatia e insa aparenta: Lovinescu n-a inteles termenii lui Paulhan si-i adapteaza anamorfotic pentru a servi intentiilor sale. Paulhan nu incurajeaza identificarea sugestiei cu forma si formalismul, ci cu literaritatea\/ poeticitatea, lucr\u00e2nd intr-un regim unificat fond\/ forma;
\nIn istoricul dicotomiei de fond\/ forma in poezie si a relatiei tensionate a acestei dicotomii cu exigenta intelectualizarii poeziei si cu teoria mutatiei valorilor estetice, intermediarul Fr. Paulhan e foarte important. Modul in care se produce asimilarea lui este elocvent ca o radiografie: in anii ultimi ai carierei sale, Lovinescu nu parasise dicotomia fond-forma si limitele genologice, fiind mai predispus la preluare distorsionata dec\u00e2t la reforma radicala a bagajului sau critic.<\/p>\n

(Fragment dintr-o teza de doctorat)<\/strong><\/em><\/p>\n

Note:
\n(1) \u201eLa double fonction du langage\u201c, Paris, Librairie F\u00e9lix Alcan, 1929.<\/p>\n

(2) In \u201eDubla intentie a limbajului si problema stilului\u201c (1941) Fr. Paulhan nu este citat, dar este invocat in \u201eParadoxul poeziei\u201c (1938) si in \u201eTezele unei filosofii a operei\u201c (1947). Fr. Paulhan era o referinta de o oarecare notorietate in epoca, dar, spre deosebire de Lovinescu, care il invoca reverentios si proche (in intentie, fiindca il duce, involuntar, spre niste consecinte de care Paulhan era strain, asa cum voi arata in continuare), Vianu il citeaza critic, semnal\u00e2ndu-i suficientele.<\/p>\n

(3) Sintagma (importata de Lovinescu pe o filiera indecisa: Val\u00e9ry sau Bremond) fusese folosita de Lovinescu inca din 1927, in \u201eEvolutia poeziei lirice\u201c (sectiunea Camil Baltazar). In 1929, criticul devine mai familiar cu teoriile lui Val\u00e9ry privind \u201epoezia pura\u201c sau \u201epoezia absoluta\u201c, dar tinde sa mascheze familiaritatea servindu-se de sintagme fara a cita sursa, in contul filiatiei ambigue Val\u00e9ry-Bremond, care nutresc am\u00e2ndoi dezideratul unei \u201epoezii pure\u201c-moneda curenta, bun al epocii (paternitatea sintagmei ca atare a fost revendicata de poetul si publicistul simbolist Jean Roy\u00e8re).<\/p>\n

(4) \u201eMutatia valorilor estetice\u201c, in \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c, editie de Eugen Simion, vol. 2, Editura Minerva, 1973, pp. 374-375.<\/p>\n

(5) \u201eC’est Theophile Gautier, je crois, qui a commenc\u00e9 la singuli\u00e8re fortune de ce vers, le seul beau vers, dit-on, qu’il e\u00fbt d\u00e9couvert dans Racine. On peut soup\u00e7onner dans ses propos un peu d’outrance romantique, le d\u00e9sir de scandaliser les \u00abbourgeois au menton glabre\u00bb. Mais le vers est pr\u00e9cis, il dit nettement et simplement ce qu’il doit dire, il sonne bien, il pourrait \u00eatre sans inconv\u00e9nient une ligne de prose. (…)
\nC’est sans doute dans son pouvoir suggestif qu’il faut chercher pour une part l’explication et pour une part plus grande la justification de la c\u00e9l\u00e9brit\u00e9 obtenue par le vers de \u00abPh\u00e8dre\u00bb. Ce pouvoir, il semble bien qu’il le doive aux noms de Minos et de Pasipha\u00e9, qui nous transportent si loin de notre monde, ouvrent la porte au r\u00eave, aux impressions de l’art, \u00e0 tout un ensemble d’id\u00e9es et de sentiments qui ne se pr\u00e9cisent point, mais qui par cela m\u00eame, se font attirants et myst\u00e9rieux. (…)
\nIl est \u00e9videmment impossibile de trouver en examinant nos impressions l’explication de tous leurs d\u00e9tails. Nous portons en nous une infinit\u00e9 de tendances et d’\u00e9l\u00e9ments de tendances que nous connaissons parfois fort peu, que nous ignorons souvent tout a fait\u00a0 (…). Sous ces r\u00e9serves nous pourrions essayer de comprendre quelque chose aux cas les plus obscurs de la po\u00e9sie pure. Minos et Pasipha\u00e9 sont des mots charg\u00e9s de sens, d’images, d’impressions, leur assemblage m\u00eame a sa valeur, et de plus l’harmonie du vers est encore une cause de la suggestion, sans \u00eatre \u00abl’\u00e9l\u00e9ment principal, encore moins unique, d’une exp\u00e9rience o\u00f9 le plus intime de notre \u00e2me est engag\u00e9\u00bb.\u201c (op. cit., pp. 47-50).
\nSpiritul de sinteza lovinescian merge, asadar, fidel pe urma textului din Fr. Paulhan: se poate distinge cu usurinta in sintagma ghilimetata \u201enici o \u00abexperienta mistica\u00bb\u201c ssubl. m.t, folosita de Lovinescu, amendarea solutiei lui Henri Bremond (citata intre ghilimele) in lucrarea lui\u00a0 Fr. Paulhan (\u201e… sans \u00eatre \u00abl’\u00e9l\u00e9ment principal, encore moins unique, d’une exp\u00e9rience o\u00f9 le plus intime de notre \u00e2me est engag\u00e9\u00bb.\u201c ssubl. m.t).<\/p>\n

(6) \u201eMutatia…\u201c, ed. cit., p. 375.<\/p>\n

(7) Ibidem, p. 376.
\nCit\u00e2nd acelasi pasaj, F. Mihailescu considera ca \u201eAceasta e chiar definitia poeziei simboliste si in nici un caz al aceleia intelectualizate. Cu toata recunoasterea noilor mutatii ale liricii, simpatia criticului merge tot spre simbolism p\u00e2na la confuzia lui cu poezia insasi\u201c (op. cit., p. 415). Am aratat mai sus rezervele mele cu privire la aceasta aparenta sinonimie intre sugestia paulhaniana si cea simbolista, in jargonul lovinescian. E mai degraba un caz de preluare neatenta la primejdiile omonimiei dec\u00e2t o suprapunere constienta de concepte.<\/p>\n

(8) Ibidem, p. 375.<\/p>\n

(9) Idem.<\/p>\n

(10) Deziderat asiduu curtat inca din fazele redactarii \u201eEvolutiei poeziei lirice\u201c (1927). Dicotomiei sens notional \/ sens de sugestie al limbajului ii este indicata, in 1929, sursa Fr. Paulhan. In 1927, Lovinescu nu ii atribuie vreo sursa, dar o foloseste probabil pe filiera val\u00e9ryana sau exploat\u00e2nd unul dintre volumele anterioare ale lui Paulhan, aparute inainte de \u201eLa double fonction du langage\u201c.
\nEste putin probabil ca dicotomia pomenita sa-i apartina lui Lovinescu (intr-un fericit caz de poligenezie cu doxa occidentala) pentru simplul motiv ca limiteaza valoarea \u201ede sugestie\u201c la atributele poeziei simboliste, inselat de omonimie si de propriul abuz al definirii poeziei simboliste ca \u201esugestie\u201c. Cum poeticienii francezi nu incurajeaza niciunul exclusivitatea \u201epoezie pura\u201c = \u201epoezie simbolista\u201c, Lovinescu se afla in neplacuta situatie de a generaliza definitia unui curent pe care-l declarase revolut, simbolismul, la sfera unei poezii ideale, destinate unui viitor incert si existente numai in teoriile puristilor.
\nIndiferent de sursa, se distruge asadar coerenta celui care nu renuntase, in preliminariile \u201eMiscarii moderniste\u201c din \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c, la convingerea ca simbolismul este un curent revolut, pentru a afirma, dimpotriva (in sectiunea \u201emodernistului\u201c Camil Baltazar, din aceeasi \u201eIstorie\u201c), ca poezia baltazariana \u2013 definita cu toate datele simbolismului \u2013 e o mostra de poezie a viitorului, ideala, \u201einefabila\u201c, tip de \u201epoezie pura\u201c, debarasata de reziduurile prozei.<\/p>\n

(11) Nici Paulhan nu citeaza vreun semiotician contemporan, desi foloseste sintagma \u201eLimba e un sistem de semne\u201c, care evident, nu-i apartine, fiind \u201eun bun al epocii\u201c.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cel mai important aport conceptual in ultimii ani ai carierei lovinesciene de critic de poezie este binomul limbaj notional\/ limbaj de sugestie preluat din lucrarea \u201eLa double fonction du langage\u201c (1) a psihologului si poeticianului francez Fr. Paulhan. Dicotomia lui Fr. Paulhan (invocat pasager si de Vianu\u00a0 (2)) intersecteaza, cu tot viciul elementaritatii ei, paradigma… Cite\u0219te mai mult »Istoria unei contaminatii: Lovinescu si Fr. Paulhan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[884,877,878,883,880,879,882,881],"class_list":["post-1186","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-antiromantism","tag-eugen-lovinescu","tag-fr-paulhan","tag-modernism","tag-mutatia-valorilor-estetice","tag-scoala-de-la-praga","tag-teoriile-abatelui-bremond","tag-teza-de-doctorat"],"views":3163,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1186","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1186"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1186\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1186"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1186"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1186"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}