{"id":11859,"date":"2012-05-17T11:09:07","date_gmt":"2012-05-17T09:09:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11859"},"modified":"2012-05-17T11:09:44","modified_gmt":"2012-05-17T09:09:44","slug":"a-marturisi-tot","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-marturisi-tot\/","title":{"rendered":"A marturisi tot"},"content":{"rendered":"

T.S. Khasis, Pe datorie<\/em>, Casa de Pariuri Literare, prefata de Oana Catalina Ninu Bucuresti, 2011, 116 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Mai rar \u00een peisajul literar actual un personaj at\u00e2t de discret ca T.S. Khasis. Doar reeditarea \u00een 2012 a \u201eArtei scalparii\u201c, \u00een volumul \u201ePe datorie\u201c, alaturi de c\u00e2teva alte poeme, reusesc sa \u00eel aduca mai mult \u00een atentie pe poetul aradean, \u00eensa ca pe unul din putinii poeti rom\u00e2ni care refuza sa \u00eesi asume vreun statut privilegiat \u00een ierarhiile literare. Aspiratiile lui \u00een lumea literara (dupa cum declara \u00eentr-un interviu luat de un cristian \u00een 2010) ar fi fost mai degraba de ordinea unui pahar cu Mircea Ivanescu dec\u00e2t toata toata tevatura obositoare a succesului: \u201eEu pretind ceea ce pretinde si Mircea Ivanescu, cu care as vrea sa pot bea macar o data si sa-i spun c\u00eet de tare mi-a placut poemul cu sconcsi al lui Lowell: poezia \u00eenseamna memorie. Prin asta cred ca ram\u00eene poezia. Si daca nu e asa, are vreo importanta?\u201c. <\/strong><\/em>
\nAvem de a face cu un poet al memoriei, asadar, \u00eensa cu un poet care dispune si de\u00a0 resurse stilistice impresionante. Fara sa devina monoton (dovada ca o poezie a memoriilor functioneaza at\u00e2ta timp c\u00e2t subiectele sunt exploatate corect, caci nu orice memorie devine usor poezie de \u00eenalta calitate), T.S. Khasis \u00eesi dezvaluie dorinta \u00eenca din start: sa scrie o poezie a adevarului, pentru ca, spune el, un poet mincinos poate fi simtit imediat si poate fi, prin urmare, ostracizat. Obsesia pentru veridicitate devine \u00een acest context marca personala a lui Tudor Sergiu Casis (pe numele sau real), care vede legatura \u00eentre cititor si poezie ca pe un pact al fidelitatii. Iar c\u00e2nd autorul reuseste asta, monotonia unei vieti banale si a motivelor supralicitate \u00een literatura (mizeria, saracia, disperarea, toate \u201eajutate\u201c de o depresie amoroasa c\u00e2t se poate de serioasa) devin filonul ideal pentru un poet al detaliilor celor mai comune.
\n\u201ePoeme plutitoare\u201c<\/strong>
\nAsadar, primele poeme construiesc \u00eentr-un \u201eslow motion\u201c dozat cu imagini neo-expresioniste \u00eenceputul povestii care se va \u00eenv\u00e2rti p\u00e2na la ultimele versuri \u00een jurul unei pasiuni devastatoare, unde dilema erotica se cupleaza cu fenomenul emigrarilor rom\u00e2nesti, at\u00e2t de populare deja. Universul lui Khasis este, astfel, un univers conectat la societatea rom\u00e2neasca a \u201ecapitalismului derizoriu\u201c p\u00e2na la cele mai mici detalii: \u201ec\u00e2nd ada a ramas \u00eensarcinata cu un iesean ce-a plecat\/ sa bea \u00een valencia\/ lumea a zis ca-i o sansa\u201c, \u201eapoi dupa colt a luat curba un mercedes negru\/ si te-am vazut din ce \u00een ce mai rar\u201c. Ciudat este ca, \u00een afara momentelor de tensiune unde disperarea ajunge la paroxism, tonul pe care poetul \u00eel alege pentru a-si construi \u201emarturisirea\u201c este unul linistit, lipsit de stridente emotionale. Desi subiectele ar putea parea dintre cele mai apasatoare (\u00eentre saracie lucie si dezamagire erotica si sociala permanenta), Khasis se aseaza \u00een mijlocul problemelor judec\u00e2nd limpede, evit\u00e2nd sa transforme dramaticul \u00eentr-un patetism ieftin si control\u00e2ndu-si bine dozele de ironie (\u201e ma \u00eentreb daca voi fi destul de bun for your pussy laura\/ ma \u00eentreb daca nu ar fi mai bine\/ sa intru la atlantic\/ pentru un paharel\u201c). Poezia din \u201eArta scalparii\u201c este cu adevarat un exercitiu de control al emotiilor si o \u00eencercare de autocalibrare sentimentala. Cu toate ca pare uneori (desigur, intentionat) sa piarda controlul asupra propriilor lamentari, Khasis reia mereu acelasi ton linistit, probabil inspirat de poemele \u201eplutitoare\u201c ale lui Trakl, construind cu rabdarea de a satura fiecare imagine atmosfera de \u201elevitatie printre mizerii\u201c. Nu numai tonul convinge la Khasis, ci mai ales dovada unei cunoasteri a vietii dublata de imposibilitatea de a o accepta p\u00e2na la capat. Judecatile pe care le face mereu pe marginea reactiilor celorlalti sau asupra propriului comportament nu sunt \u00een niciun caz judecati morale, ci simple constatari ale unui om care a reusit sa \u00eenteleaga mersul lucrurilor, dar care asteapta permanent sa mai \u00eenvete c\u00e2te ceva: \u201ekhasis adevaru-i ca nu poti scrie c\u00e2nd vrei\/ nici nu te preocupa soiul asta de evolutie\u201c, \u201efiecare pacient poseda o sensibilitate particulara de altfel\/ felu’ \u00een care las urme… o treaba ur\u00e2ta de sofer beat\/ cel putin acum c\u00e2nd firul de continuitate si consecventa\/ a plesnit\/ stii tu: partea aia mica din creier care nu g\u00e2ndeste p\u00e2na la capat\u201c, \u201eo sa-mi vad batr\u00e2netea scurg\u00e2ndu-mi-se din zdrente? o\/ sa-mi pierd vremea cu alti batr\u00e2ni tremur\u00e2nd\/ \u00eempreuna molfaind \u00eempreuna? \u00cen zona mea de protectie\/ \u00eemi voi trage ceasul dupa ora exacta de la radio?\/ fii sigur ca o sa ai tot timpul din lume ca sa-ti dai seama\/ ce nu a functionat cum trebuia\u201c.
\nCurios la Khasis este, mai mult, talentul natural de a evita ostentatia. Fara a se folosi de imagini-bomba, ci doar de efectul pe care \u00eel produce \u00eensiruirea unor cadre simple si rearanjarea lor \u00een maniera ivanesciana pentru a obtine efectul de poezie, \u201eimaginarul cuminte\u201c (daca \u00eel putem numi asa) al poetului ajunge sa testeze si viabilitatea unor scenarii de calatorie catre destinatii exotice, ca si cum salvarea ar fi pentru oricine \u201efata aceea conduc\u00e2nd un cadillac\/ cu portbagajul plin de saculeti cu dolari\u201c. O victima a propriei izolari, dar \u00een acelasi timp un rezultat al mecanismelor epuizante ale iubirii, protagonistul poemelor devine un razvratit spiritual \u00eentr-un corp inert. Starea de convalescenta generala este antrenata at\u00e2t de \u00eencercarile permanente de selectare a celor mai statice secvente din viata personala, c\u00e2t si de neangajarea \u00een social.
\nPoemele lui Khasis promoveaza astfel un soi de redescoperire la infinit a magiei din lucrurile marunte si a calmului at\u00e2t de necesar \u00eentr-o lume care para sa nu mai functioneze dupa vreo regula bine definita: \u201etre’ sa-mi schimb buletinul sa-mi instalez\/ dintii lipsa tre’ sa slabesc\/ sa rezist fara sa-mi pese tre’ sa-mi\/ fac o asigurare pentru ziua c\u00e2nd voi \u00eennebuni\u201c, \u201eacum\/ c\u00e2nd scriu r\u00e2ndurile astea\/ parca m-as pisa \u00eempotriva v\u00e2ntului\/ de fapt pe patul de moarte o sa conteze doar c\u00e2t voi fi de\/ bolnav sau c\u00e2t de batr\u00e2n\/ cea mai mare dorinta a mea va fi sa pot merge pe picioarele mele p\u00e2na la buda\/ sa fiu \u00een stare sa ma sterg singur la cur\/ nu-i un final prea spectaculos\/ nici festiv\/ muzica masa si bautura-s dupa\/ s\u00eent destui care pe patul de moarte vor o coronita o diploma si o scrisoare\/ cu felicitari pe o tava\/ unii s-ar multumi si cu o mentiune\u201c, \u201edar tu fumezi marlboro rosu \u00een klagenfurt\/ asa ca ma simt ca naiba si-un pusti care-mi cere bani\/ ma face sa ma simt de doua ori ca naiba\/ nu i-am dat niciun ban\/ si pustiul a alungat porumbeii\u201c. Un alt motiv important la Khasis este acela al bolii mentale, iar fratele Laur din poeme devine suportul principal \u00een studiul nebuniei: \u201emi-a mai povestit\/ ca cea mai pregnanta senzatie e de atipeala \u00eentr-un subsol umed\/ dar mi-a zis\/ daca ai libertatea sa urli din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\/ nu-i chiar rau sa ratacesti prin ospiciu\/ dupa c\u00e2teva urlete ratacesti pe arterele din new york\/ alerg\u00e2nd \u00een nestire si nimeni nu te mai poate prinde\/ de fapt nimeni nu are de g\u00e2nd sa te prinda \u2013\/ \u00een aceste citadele construite strada cu strada\/ parc cu parc zg\u00e2rie nori cu zg\u00e2rie nori\/ \u00eentr-o bucatarie rece sau pe un pat de campanie\u201c.
\nFirescul ne\u00eemplinirilor<\/strong>
\nTalentul lui Khasis de a povesti si de a-l trage cu el pe cititor, dupa cum intuieste \u00een prefata Oana Catalina Ninu, se coaguleaza \u00eentr-o poezie \u201ede flash-uri, de far\u00e2me de imagini\u201c, acestea devenind piesele unui puzzle care \u201enu se va \u00eentregi niciodata\u201c (pretinde textul de prezentare). \u00censa nu \u00eei vom putea cere poetului o coerenta mai mare dec\u00e2t aceea a dicteului \u201esemi-automat\u201c personal, ca un fel de triere a celor mai importante secvente din viata de zi cu zi, tocmai aceasta fac\u00e2nd ca presupusul \u201epuzzle\u201c (desi ar putea fi o comparatie destul de nereusita) sa devina unitar. \u201eA fi sincer\u201c presupune la Khasis a nu-ti neglija lamentarile si a te \u201espovedi\u201c c\u00e2t mai cuprinzator, niciodata disperat, desi pare mereu un vulcan c\u00e2nd vine vorba de \u201elaura\/ meine liebe\u201c. Scenele patetice sunt permanent echilibrate de imagini dintre cele mai reusite, construind o \u201eretroversiune\u201c a limbajului specific: \u201eoricum\/ ea p\u00e2na la urma a venit la mine\/ cu adevarat regretele ne \u00eemping barbiile \u00een piept\/ o frunza cade pe capota unui mertan\/ ram\u00e2ne acolo\/ ruginie ca berea\/ c\u00e2nd demareaza\/ o ia v\u00e2ntul\u201c (pentru ca apoi sa se foloseasca de acelasi motiv al imaginarului \u00eentr-o remaniere sentimentala: \u201eapoi dupa colt a luat curba un mercedes negru\/ si te-am vazut din ce \u00een ce mai rar\u201c ). Avortul, nebunia, saracia, toate trec \u00een plan secundar din moment ce Khasis \u00eempinge \u00een primele r\u00e2nduri lucrurile simple, detalii aproape insesizabile ale unei vieti \u00een care scopul final este gasirea linistii, oricare ar fi aceasta.
\nFelul degajat de a scrie al poetului aradean \u00eel transforma \u00eentr-unul din putinii exponenti ai generatiei sale care aleg sa construiasca simplu, fara stridente ideatice si reusesc sa scrie poezie c\u00e2t se poate de buna (asemenea lui Vlad Moldovan, ambii folosindu-se cam de aceleasi tehnici literare). Ram\u00e2n\u00e2nd mereu \u00eentre situatiile de zi cu zi si renunt\u00e2nd la spectaculos, personajele lui Khasis vorbesc despre o lume a ne\u00eemplinirilor, sau, mai bine spus, despre o lume a firescului ne\u00eemplinirilor. C\u00e2nd poezia, \u00een general, devine manifestare underground, iata un exercitiu pe c\u00e2t de profesionist, pe at\u00e2t de neracordat la vreo disciplina a constructiei. \u201ePe datorie\u201c (dar mai ales \u201eArta scalparii\u201c) este o lectie de discretie poetica si de stil, unde, ca sa fii fericit, mai ai nevoie din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si de o spovedanie sincera \u00een fata cititorilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

T.S. Khasis, Pe datorie, Casa de Pariuri Literare, prefata de Oana Catalina Ninu Bucuresti, 2011, 116 p.   Mai rar \u00een peisajul literar actual un personaj at\u00e2t de discret ca T.S. Khasis. Doar reeditarea \u00een 2012 a \u201eArtei scalparii\u201c, \u00een volumul \u201ePe datorie\u201c, alaturi de c\u00e2teva alte poeme, reusesc sa \u00eel aduca mai mult \u00een… Cite\u0219te mai mult »A marturisi tot<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4030,7179,5283,7178],"class_list":["post-11859","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-contemporana","tag-pe-datorie","tag-scriitori-romani-de-azi","tag-t-s-khasis"],"views":2219,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11859","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11859"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11859\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11859"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11859"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11859"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}