{"id":11855,"date":"2012-05-17T11:06:49","date_gmt":"2012-05-17T09:06:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11855"},"modified":"2012-05-17T11:07:27","modified_gmt":"2012-05-17T09:07:27","slug":"pasii-profetului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pasii-profetului\/","title":{"rendered":"Pasii p(r)o(f)etului"},"content":{"rendered":"

Andrei D\u00f3sa, Cand va veni ceea ce este desavarsit<\/em>, Tracus Arte, Bucuresti, 2011, 100 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eAjungi t\u00e2nar poet dupa ce scrii acasa c\u00e2tiva ani, dupa ce poeziile tale sunt refuzate \u00een mod repetat de ziarul local, (…), dupa ce ajungi la o sursa si \u00eenveti sa scrii poezie, (…), dupa ce \u00eeti schimbi radical modul de a scrie o data sau de doua ori si dupa ce te hotarasti sa participi la un concurs care, \u00een loc sa-i anunte pe c\u00e2stigatori, anunta \u00abam\u00e2narea editiei din acest an\u00bb. Dar nu te lasi si te hotarasti sa mai trimiti la \u00eenca un concurs, cel mai prestigios concurs de debut, care se dovedeste a fi din ce \u00een ce mai putin prestigios si din ce \u00een ce mai mult \u00een alte feluri, nedemne de a fi discutate de un t\u00e2nar poet. Si c\u00e2nd juriul acestui concurs anunta ca \u00abanul acesta nu se acorda premiul\u00bb, tu tot nu te lasi si \u00eencepi sa te g\u00e2ndesti la alte variante. Gasesti o editura dispusa sa te publice, apoi \u00eencepi sa negociezi conditiile \u00een care va aparea cartea. (…) . Si p\u00e2na la urma \u00eenvingi. De acum esti un t\u00e2nar poet. Ai debutat.\u201c <\/strong>
\n(Andrei D\u00f3sa, \u201eBildungsroman\u201c, <\/em><\/strong>\u00een \u201eSacul si poeticul. <\/strong><\/em>Unde este poezia azi?\u201c, dosar \u00eengrijit de Luiza Vasiliu, \u201eDilema Veche\u201c, <\/strong><\/em>nr. 424 \/ 29 martie-4 aprilie 2012)<\/strong><\/em><\/p>\n

C\u00e2stigator al cu adevarat prestigiosului Premiu \u201eMihai Eminescu\u201c \u2013 Opera Prima si arunc\u00e2nd astfel \u00eenca o binemeritata palma peste obrazul incredibil de gros al Concursului Editurii Cartea Rom\u00e2neasca, volumul \u201eC\u00e2nd va veni ceea ce este desav\u00e2rsit\u201c semnat Andrei D\u00f3sa poate fi considerat fara dubiu si pe reala dreptate cel mai reusit, bun si frumos debut \u00een poezie din 2011. \u00censa, ca nu cumva sa i se urce betia succesului prea sus, dizolv\u00e2ndu-l \u00eentr-un amor propriu de care cu siguranta s-ar debarasa mai devreme sau mai t\u00e2rziu, trebuie spus ca, din fericire, poetul nu s-a desav\u00e2rsit \u00eenca, titlul cartii fiind perfect adecvat unei prime iesiri \u00een scena, daca nu \u00een decor.
\n\u201eOcroteste deprinderile <\/strong>
\nparintilor mei!\u201c<\/strong>
\nCele trei cicluri pot fi citite ca niste filme documentare, pe care le-am putea minimalist numi \u201efamilia\u201c, \u201efirma\u201c si \u201efemeia\u201c, cu doua pauze de publicitate (secventele din \u201eExercitii de respiratie\u201c), poemul de final devenind un soi de generic derulat \u00een fata ochilor exoftalmici pe un fundal de rock psihedelic. Astfel, \u201e\u00eentr-un sul de linoleum\u201c deschide \u00een forta volumul pentru a ram\u00e2ne p\u00e2na la capat extrem de unitar \u00een perspectiva sa dominanta. Nonrelatia cu parintii ni se developeaza treptat, oscil\u00e2nd cu dezinvoltura de la pasaje dramatice (\u201enu mai era vorba de mama \/ (…) \/ era vorba de un obiect \/ mi se facuse rusine cu ea \/ i-as fi strigat \/ ridica-te femeie ce dracu! te vede lumea! \/ daca atunci as fi avut muschi si umeri tatuati cu sirene \/ si maria te iubesc \/ as fi smuls-o cu brutalitate de pe jos\u201c \u2013 \u201eeram cu mama c\u00e2nd a cazut\u201c), p\u00e2na la tragicomicul internautic subtil din \u201eO seara cu familia D.\u201c: \u201eNu stiu cum s-au gasit ei doi, \/ dar uite ca \u00eempreuna se descurca: mama tasteaza, \/ tata manevreaza mouse-ul. \/ Mama \u00eemi scrie: \/ pozele pe care ni le-ai trimis \/ au ceva din singuratatea \/ romanelor americane. \/\/ (…) \/\/ Tata \u00eemi scrie: sa vii acasa, ca niciodata nu stiu \/ c\u00e2ta p\u00e2ine sa cumpar \/ daca nu esti aici.\u201c Evident, figura tatalui mai mult lipseste: sf\u00e2ntul \u201egoogle este tatal meu \/ de la el am \u00eenvatat cum se \/ face nodul la cravata \/\/ am apelat la el \/ de mai multe ori \u00eentr-o singura zi \/ dec\u00e2t la tata \u00een toata viata mea\u201c (\u201eonline\u201c). Pentru ca, de fapt, locul parintilor nu e la \u00eendem\u00e2na fiului, cei doi veget\u00e2nd \u00eempietriti \u00een fata tembelizorului magnetic: \u201eeu \u00eei rog \/ sa \u00eemi dea iubire \/ ei \u00eemi dau de \u00eenteles ca \/ focul \u00eencalzeste \/ masa e pusa \/ patul va fi desfacut \/\/ (…) \/\/ eu ma pregatesc sa ies \/ cer binecuv\u00e2ntare \/ si putere \/ ei cu ochii \u00eentorsi spre tv \/ vad pericole prevad capcane \/ \u00eemi spun sa ma feresc\u201c (\u201elegatura parinteasca\u201c).
\nPatetic, \u00eensa, vai, c\u00e2t de real, tipic si crud. \u00cenc\u00e2t odraslei fireste ca-i vine din start sa se rostogoleasca repede si c\u00e2t mai departe, \u00eenfasurat \u201e\u00eentr-un sul de linoleum\u201c. Cert e ca, la fel de firesc, poetul ajunge sa derapeze de multe ori \u00eentr-un imaginar cvasioniric: \u201eEu si tata ne prindem de m\u00e2na. \/ \u00cencepem sa ne \u00eenv\u00e2rtim prin casa, \/ o foreza cu viteza de \/ 25 de metri pe secunda. \/ Bratele noastre se \u00eennoada, \/ cobor\u00e2m spre centrul pam\u00e2ntului.\u201c (\u201eDin tata \u00een fiu\u201c); compensator \u00een cel mai figurat grad, numai frustrarea datorata lipsei de comunicare si comuniune familiala naste baloanele gasite \u00een cutiile din noptiera tatalui, care umflate si legate de colturile casei ajung s-o ridice \u00een aer (\u201elucrurile parintilor\u201c), sau copacii deveniti peste primavara baloane cu aer cald (\u201eExercitii de respiratie (I)\u201c \u2013 \u201e2.\u00a0 le traiettorie delle mongolfiere\u201c).
\nCiclul secund, cea mai slaba parte a volumului, vine sa ne documenteze nefericirile unui locuitor \u00een \u201eusa rotativa\u201c multinationala, cusca din care se roaga unui \u00eenger corporatist la r\u00e2ndul sau. Experienta de angajat se traduce \u00een fond inegal, poetul fiind capabil de niste finisuri oscil\u00e2nd jemanfisist \u00eentre nicicumul \u201enu ti-e frica sa \u00eentelegi \/ entitatea care opereaza \/ cu nuante de negru?\u201c la subit estetizantul de pe urmatoarea pagina \u201eTrupul meu e o panglica s\u00e2ngerie care leaga, \/ rasucita cu eleganta, cutia \u00een care ma sufoc \u00eencet.\u201c). Ermetic-eliptic uneori, \u00een schimb alteori de un cinism absolut necesar, deloc debarasabil, ca \u00een fragmentul de proza versificata \u201eMonstrul sacru al scobitului \u00een nas\u201c, Andrei D\u00f3sa poate fi si gratuit, \u00eentr-un poem tot cinic intitulat \u201e\u00cemi este at\u00e2t de rusine\u201c: \u201eDin cauza mea, \/ poporul rom\u00e2n are \/ maxilarele cele mai puternice \/ din lume: \/ opt ore de r\u00e2s, opt ore de mestecat, \/ opt ore \u00een care \u00eesi sf\u00e2sie aproapele. \/ Vocabularul lor s-a redus \/ la un singur cuv\u00e2nt: tac!\u201c; \u00een fine, sa mai notam un teribilism deloc modest, asa cum e cel din \u201edumnezeu s-a nascut \u00een america si a uitat sufletele \u00eentr-un lagar comunist\u201c, cu dedicatie pentru Thomas Pynchon.
\nStilistic vorbind, pentru ca poetul nostru cam are stil, oric\u00e2t am vrea noi sa nu vedem asta, fac\u00e2ndu-l minimalist ori mai stiu eu cum, aproape fiecare poem al cartii contine cel putin o comparatie metaforizanta, mai mult sau mai putin valoroasa: \u201epielea scrotului \/ se str\u00e2nge, se roteste \/ ca o bucata de h\u00e2rtie sub care mocneste jarul\u201c, \u201eparapantele se deschideau \/ (…) \/ asemenea unor flori presate \/ care prind din nou viata\u201c, \u201ez\u00e2mbetele lor seamana cu \/ o conserva deschisa cu cutitul\u201c, \u201e\u00eeti iei doza zilnica de cofeina \/ asa cum \/ mutilatii \u00eesi scarpina adesea \/ membrele fantoma\u201c, \u201elumina se opreste pe terasa \/ ca un sediment al dupa-amiezii\u201c, \u201elimbile noastre se joaca \/ doi delfini \u00een largul marii\u201c, \u201eninsoarea ne va acoperi \/ ca o haina pentru copii\u201c, ceva mai putin admirabila \u201ema voi scufunda \u00een tine ca un mormoloc\u201c declans\u00e2nd un comic involuntar, \u00eensa, nu-i asa, viril.
\nDespre desav\u00e2rsire si alti demoni<\/strong>
\nPatrundem astfel \u00een ultima parte, \u201eceea ce este \u00een parte va disparea\u201c, ce completeza titlul si se sf\u00e2rseste re\u00eentregindu-l. Episoadele cu \u201eea\u201c se deruleaza plenar, de la \u201esa uit \/\/ ca m-am simtit ca atunci c\u00e2nd vrei sa vezi cu ochii tai tar\u00e2mul \/ din o mie si una de nopti \/ si \u00een locul lui \/ descoperi un desert \/ plin c\u00e2t vezi cu ochii \/ cu sonde petroliere\u201c, la cea mai lasciva tandrete (\u201ebreteaua rochiei se rasuceste ca o foita de tigara \/ ezita \u00een locul \u00een care umarul e cel mai rotund \/ unde se str\u00e2nge toata lumina zilei \/ \u00eemi vad propriul chip z\u00e2mbind \u00een el \/ e o bila de cristal \u00een care hedonistii \u00eesi pot ghici viitorul\u201c \u2013 \u201esplendoare \u00een iarba\u201c), textele profer\u00e2nd o violenta mai degraba visata, pasiv-discursiv: \u201eam sa ma urc pe barajul unui lac \/ am sa-ti formez numarul \/ o sa pun telefonul jos pe beton \/ si o sa sar \u00een cap \/ tocmai pentru ca nu mi-a iesit niciodata\u201c (\u201ee nevoie de ceva mult mai violent\u201c). Simplitatea gesturilor banale (\u201ete iau \u00een brate \/ ma \u00eenv\u00e2rt si chiui \/ pentru ca nu stiu ce sa fac cu tine \/ te \u00eenfasor \u00een prosop \/ ma primesti si pe mine \/ golesti ambalajul \/ \u00eemi dai biscuiti sparti \/ din palma\u201c \u2013 \u201eprincipiul ordonator\u201c) se \u00eent\u00e2lneste cu vocabule indigeste, poetul explicit\u00e2nd aiurea (\u201eniciodata nu mi-am batut capul sa descopar \/ ce esti tu pentru mine \/ half-life second life life extra life\u201c \u2013 \u201efara nicio legatura\u201c), p\u00e2na la codul afectiv \u00eempartasit \u00een penultimul poem, \u201eAcalmie\u201c: \u201eVorbim \u00eentr-o limba necunscuta. Uiali, tebeius! Eusi tebeius, dandirei!\u201c
\nPe lumea asta mai mult ce sa vrei? Andrei D\u00f3sa putea foarte bine sa se opreasca aici. Dar, cumva masochist, apare un poem aluvionar, un poem fluviu de final, un poem cascada ce poate crea dependenta, fiind conceput ca un drog pentru lectorul neavizat. Un poem stupefiant. O senzatie de stupoare, cum doar vizionarii de la Rimbaud la Cartarescu puteau sa-ti ofere, si tu mai sa gemi de placere. \u201ec\u00e2nd va veni ceea ce este desav\u00e2rsit, ceea ce este \u00een parte va disparea\u201c se prezinta ca o suma de tripuri \u00eenfipte cu forta \u00eentr-un delir mai ametitor dec\u00e2t viata. Mai sus am spus masochist pentru ca poetul imagineaza casatoria si casnicia ferice: \u201evom ajunge la MTR \/\/ si vom \u00eembraca toate costumele populare pe r\u00e2nd si vom face c\u00e2te o nunta \u00een fiecare asa vom \u00eentari legatura asa vom simti ceea ce a simtit br\u00e2ncusi c\u00e2nd a turnat coloana infinitului \/\/ si c\u00e2nd se vor termina toate nuntile \/ ne vom muta cu mare fast \u00een casa taraneasca de la primul etaj al muzeului\u201c. Sufoc\u00e2nd \u00een plus, vortexul imaginatiei nu exclude livrescul si referintele, care abunda la maximum, de la Radu Cosasu la Pavel din Tars, cu a sa epistola profetic-\u00eendragostita.
\nPrin hiperpunctarea mai multor efuziuni ecstatice, daca nu chiar viziuni ecstasy-ce, se naste un poem orgasmatic, \u00eensa, trebuie s-o spun, textul suna pe undeva fals, contrafacut, ilizibil. Ca orice produs imaginativ \u00een care drogul e vizat (ayahuasca se contopeste cu heroina, chiar daca doar \u201ecitat\u201c, si reprodus pe coperta IV), bataia ram\u00e2ne de scurta durata \u2013 nu din considerente morale sau mai stiu eu de care, ci din credinte ce tin de sanatatea poeziei: sa faci poezia dependenta de o substanta ram\u00e2ne o crima. Daca desav\u00e2rsirea vine din drog si nu din sinceritate, prefer sa nu mai vina deloc si sa ram\u00e2na deoparte. Oricum ar fi, dar sigur, nu poate, cum a ghicit si Paul Cernat, avem \u00een \u201eC\u00e2nd va veni ceea ce este desav\u00e2rsit\u201c un volum autoprofetic, un prim pas dintr-o cariera de scriitor ce se anunta deja fulminanta. C\u00e2nd va veni poetul desav\u00e2rsit, ceea ce este \u00een carte va disparea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei D\u00f3sa, Cand va veni ceea ce este desavarsit, Tracus Arte, Bucuresti, 2011, 100 p.   \u201eAjungi t\u00e2nar poet dupa ce scrii acasa c\u00e2tiva ani, dupa ce poeziile tale sunt refuzate \u00een mod repetat de ziarul local, (…), dupa ce ajungi la o sursa si \u00eenveti sa scrii poezie, (…), dupa ce \u00eeti schimbi radical… Cite\u0219te mai mult »Pasii p(r)o(f)etului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6938,6939],"class_list":["post-11855","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-dosa","tag-cand-va-veni-ceea-ce-este-desavarsit"],"views":2639,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11855","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11855"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11855\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11855"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11855"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11855"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}