{"id":11852,"date":"2012-05-17T11:03:29","date_gmt":"2012-05-17T09:03:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11852"},"modified":"2012-05-17T11:03:42","modified_gmt":"2012-05-17T09:03:42","slug":"perna-si-camasa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/perna-si-camasa\/","title":{"rendered":"Perna si camasa"},"content":{"rendered":"

Diana Iepure, O suta cincizeci de mii la peluze,<\/em> prefata de Nora Iuga, Bucuresti, Casa de pariuri literare, 2011, 80 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Titlul propus de Diana Iepure nu trebuie luat \u00een serios. Partida \u00eempotriva criticii literare nu se desfasoara la matineu, c\u00e2nd preturile scad ca sa-i atraga pe cumparatori (de multe ori neaveniti, pripasiti ori plictisiti \u00eenainte de a \u00eencepe spectacolul). Biletul de intrare nu costa doar cincisprezece lei noi. Nu insinuez ca volumul ar fi de milioane. \u00censa valoarea lui depaseste media \u00eenceputului de secol. O stilistica elaborata i-ar fi asigurat o cota mai ridicata. Totusi, majoritatea debutantilor iviti dupa 2000 au cautat sa se impuna prin viziunea denudata, prin unicitatea si autenticitatea experientelor, ignor\u00e2nd tehnica. Exceptia notabila o constituie \u201eSebastian \u00een vis\u201c (Radu Vancu).
\nDetaliul scabros s-a numarat printre coordonatele douamiismului. Sinceritatea impusa de aceasta conventie s-a extins asupra discursurilor plap\u00e2nde si duioase, \u00een care seninatatea primeaza, chiar si c\u00e2nd subtextul frizeaza grotescul si macabrul. O chestiune extrem de fructuoasa ar fi stabilirea, \u00een cadrul generatiei de creatie, a raportului \u00eentre scriitori si cititori. Fiindca se detaseaza, din c\u00e2te \u00eemi dau seama, doua tendinte. Una cauta empatia publicului, prin st\u00e2rnirea dezgustului, a dispretului sau a milei. Cealalta se individualizeaza prin refuzul dialogului si prin \u00eencercarea de a clarifica niste probleme de constiinta. Las\u00e2nd impresia ca redacteaza texte sprintene, glumete si facile, Diana Iepure este o autoare grava, interog\u00e2ndu-si permanent trecutul. \u00centoarcerea \u00een perioada pre-adolescentina reprezinta ocazia de a construi parabola universului celor care nu cuv\u00e2nta, desi pot glasui: \u201emama era t\u00e2nara si foarte frumoasa\/ si tata \u00eei cumpara farduri, multe farduri\/ rujuri, pudre, umbre, rimeluri\/ \u00eei placea sa \u00eei vopseasca ochii\/ \u00eei rasucea genele cu o periuta\/ mama clipea des, des\/ si tata tipa sa nu \u00eenchida ochii\/ sa-i tina deschisi\/ ea nu putea si clipea iar\/ el se rotea \u00een jurul ei\/ urmaream fascinata spectacolul\/ si cum se departau spre poarta\/ mama mergea legan\u00e2ndu-se\/ pe tocuri\/ adunam fardurile \u00eemprastiate \u00eentr-o cutie de pantofi\/ pe care scrisesem odata\/ cu litere mari de tipar\/ de facut frumoasa\/ doar parfum nu aveam \u00een cutia aceea\/ tata zicea ca parfumurile au miros de femeie straina\u201c (\u201ede facut frumoasa\u201c, p. 34). Jocurile puerile de colectionara \u00eempatimita a truselor de machiaj, limbajul nearticulat, lipsit de sintaxa, codurile imature de reprezentare a lumii nu influenteaza ordinea legislativa. Raportul se extinde la nivelul \u00eentregii societati, deoarece si oamenii \u00een toata firea coboara la dimensiunea liliputanilor c\u00e2nd se confrunta cu preceptele discretionare ale puterii. Dorinta de precocitate st\u00e2rneste duiosie si, \u00een acelasi timp, spaima, pentru ca denota si iesirea brutala din prima etapa a existentei. Vocile fiintelor mici nu au dec\u00e2t ecou afectiv \u00eenaintea adultilor, \u00een ciuda faptului ca transmit observatii atente despre ceea ce se petrece \u00een jur si \u00eencearca sa imite respectivele comportamente.
\nCopilaria \u201evesela\u201c <\/strong>
\nsi \u201enevinovata\u201c<\/strong>
\n\u00cen \u201eO suta cincizeci de mii la peluze\u201c, autismul impune interpretari trunchiate ale biografiei. Un sac peticit, plin cu jucarii stricate, este imaginea caracteristica a copilariei. Responsabila pentru sechela nu este fetita sturlubatica si neglijenta, ci o entitate exterioara, abuziva, tin\u00e2nd sub supraveghere toate organismele bipede. Traumele dictaturii din URSS (scriitoarea provine din Republica Moldova) se observa din infiltrarea unei instante draconice, impersonale, care, la fel ca iedera, pare ca protejeaza, c\u00e2nd, de fapt, sugruma. Poeta sesizeaza perversitatea sistemului. Forta invizibila, dar omnipotenta, st\u00e2nd continuu la p\u00e2nda, confisca morala si tabuurile comunitatii, identific\u00e2ndu-se cu autoritatea parentala: \u201enu era bine sa mergi pe ostrov cu baietii\/ si nu \u00eentelegeam de ce\/ pareau at\u00e2t de firavi si inofensivi\/ c\u00e2nd tremurau clantanind din dinti\/ cu m\u00e2inile \u00eencrucisate pe umeri\/ cu chiloti negri kolhoznici\/ li se lipeau cam aiurea de corp\/ ei vroiau sa ne duca\/ peste nistru\/ acolo viata era frumoasa\/ cocosei de zahar\/ pirojoace cu magiun de numai trei kopeici\/ \u00eenghetata sifon carusel cinema\u201c (\u201eostrovul cu jucarii\u201c, p. 17).
\nLa primul nivel, poezia Dianei Iepure nu da semne ca ar fi contaminata de factorul politic. Versurile alcatuiesc o colectie de ipostaze ale depasirii v\u00e2rstei vesele si nevinovate. Lejeritatea expunerii, tonul babesc, sfatos, prevazator, deruta feminina \u00een fata interdictiilor, nevoia infantila de explicare a fiecarei afirmatii primite de-a gata si magazinul de vise promis de tinerii dornici de aventuri erotice \u00eencadreaza fragmentul \u00eentr-o situatie obisnuita pentru mediile rurale. Ademenirea si dezonorarea tinerelor, urmate de marginalizarea si de bestelirea depravatelor, se subsumeaza mentalitatii rusinoase a satului. La nivelul secund, ram\u00e2ne evident faptul ca prima etapa din viata a fost strivita de marsul Armatei Rosii, care i-a deprins pe cetateni ca fericirea echivaleaza cu distractia \u00een b\u00e2lciuri. Memoria grozaviilor se statorniceste prin conservarea grafiei rusesti a termenilor socioeconomici, insinu\u00e2nd astfel dependenta integrala de rigorile sovietice. Recurenta literei \u201ek\u201c ram\u00e2ne urma nestearsa a K.G.B-ului. Totusi, Diana Iepure nu scrie o poezie programatica, angajata.
\n\u00cen consecinta, se contureaza posibilitatea de a citi \u201eO suta cincizeci de mii de lei la peluza\u201c fara c\u00e2rja contextuala. Planul individual si cel colectiv se combina, cu mentiunea ca micuta naratoare se refera totdeauna la propriul caz. Exhibarea egoismului specific copilariei atenueaza mesajul politic. Totusi, cuvintele asezate \u00een poeme se \u00eencarca de aluzii si de conotatii inevitabile. Starea de \u201ebine\u201c este relativa si se bazeaza exclusiv pe detinerea unor bunuri alimentare sau de \u00eengrijire a corpului. Contrabanda cu produse din alte tari comuniste \u00eenseamna descoperirea paradisului terestru, speranta ca \u00een alte parti despotismul are fata umana. Totodata, iese din nou la suprafata maniera diabolica de educare a supusilor regimului, carora li se ofera propaganda libertatii si a pacii, \u00een contrast cu nazismul, unicul responsabil pentru distrugerea democratiei si a pacii: \u201e\u00een baia comunala era putina lumina\/ mult abur multe funduri \u00eenrosite\/ geamurile mici aproape de tavan\/ sa nu se catere curiosii\/ gauri astupate cu buretii\/ picioarele alunecau\/ prin spatiile ude\/ vuiau carbunii \u00een cazan\/ vuia s\u00e2ngele \u00een obraji\/ ne deplasam ca orbii\/ prin izul de sampon bulgaresc krea-krea\/ si de carne straina\/ sf\u00e2rcurile\/ ardeau \u00een ceata ca beculetele pe brad\/ si taiau aerul\/ asteptam iesirea afara\/ \u00een ger\/ sa aud sc\u00e2rt\u00e2ind zapada sub mine\/ sa ma simt iar eliberata\/ dintr-un lagar de concentrare\/ cum vazusem \u00een filmele rusesti despre nemti si partizani\u201c (\u201ebaia\u201c, p. 27).
\nEpitafuri<\/strong>
\nPoemele Dianei Iepure zv\u00e2cnesc pe neasteptate de sub gheturi siberiene. Cu fiecare r\u00e2nd, petale rasar si se ofilesc. Ele nu aduc speranta, ci se aduna \u00een buchete pe mormintele defunctilor. Este o trasatura comuna a scriitorilor rom\u00e2ni din spatiul ex-sovietic sa redacteze versuri colocviale referitoare la familie si la personajele zarghite din localitatile de provenienta. Epitafurile depun marturie pentru pierderea tuturor reperelor. Nu este vorba despre dezradacinare, ci despre absenta unui spatiu securizant, care, altadata, atenua sau chiar sa anula agresiunile din exteriorul casei batr\u00e2nesti. Amintirile se transforma \u00een lacrimi picurate pe fotografiile niciodata executate. Emotia estetica se suprapune peste reactia fiziologica. \u00censcenarea se simplifica. Realul pastreaza doar marcile identitare. Prin urmare, stilistica prefera metonimia: \u201emama face fete de perna\/ din camasile vechi ale tatei\/ scoate gulerul m\u00e2necile lasa doar\/ nasturii la mijloc\/ sidefati\/ toata copilaria am dormit pe perna\/ ca pe pieptul lui tata\u201c (\u201eca pe pieptul lui tata\u201c, p. 19). \u00cen cel mai \u00eenalt grad, poezia precedenta contine \u00eencercarea de recuperare a linistii traite alaturi de parinti. Narcoza indusa seamana cu reintrarea \u00een dimensiunea prenatala. Saracia sugerata de reciclarea vestimentatiei este ignorata precum alunitele de pe corp. Frumusetea unui asemenea text, care insereaza si la mitul androginului, depaseste instrumentele criticii. Asa se \u00eent\u00e2mpla cu majoritatea pieselor din aceeasi categorie. Lirismul lor exuberant, \u00een care cititorul se balaceste ca delfinii, transforma c\u00e2teodata lectura \u00eentr-o calatorie spre Insula Fericitilor: \u201edin poala bunicii\/ \u00eemi faceam culcus\/ ca \u00eentr-un leagan \u00eenflorat\/ ma ghemuiam \u00een ea\/ si-mi ascundeam poponeata\/ de palma usturatoare a mamei\/ miloasa\/ bunica ma primea\/ ca pe-o sam\u00e2nta nazb\u00e2tioasa\/ dar totusi a ei\/\/ o cuprindeam recunoscatoare\/\u00a0 inspir\u00e2nd mirosu-i\/ de leacuri cardiace\/ si-i ziceam\/ m\u00e2c’ dochita\/ ea ma m\u00e2ng\u00e2ia\/ \u00eemi fierbea \u00een graba\/ \u00eentr-o cana sinilie\/ lapte de capra\/ si ne asezam am\u00e2ndoua\/ pe patul de l\u00e2nga fereastra\/ sa ascultam sufletele vraiste\/ teatru la microfon\/\/ era sigura ca peste ani\/ \u00eei voi pune la cap\/ flori de st\u00e2njen portocaliu\/ voi aduna de pe pieptul ei\/ buruienile moarte\/ si voi curata de uitare verde\/ crucea colturoasa\/ sculptata\/ \u00een piatra de cosauti\/ anul acesta\/ de blajini\/ n-a mai fost s-o vad\u201c (\u201em\u00e2ca dochita\u201c, p. 72)
\nDe fiecare data, enunturile contin largi sfere de semnificatie. Scriitoarea atinge esenta evenimentelor si a ciclurilor cosmice. Totodata, nucleele epice, descrierile si inventarele de obiecte captureaza cu fidelitate imaginea vietii \u00een totalitarismul st\u00e2ngist. Diana Iepure propune un pret modic: \u201eO suta cincizeci de mii la peluze\u201c. Reprezentatia merita jucata cu casa \u00eenchisa.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Diana Iepure, O suta cincizeci de mii la peluze, prefata de Nora Iuga, Bucuresti, Casa de pariuri literare, 2011, 80 p. Titlul propus de Diana Iepure nu trebuie luat \u00een serios. Partida \u00eempotriva criticii literare nu se desfasoara la matineu, c\u00e2nd preturile scad ca sa-i atraga pe cumparatori (de multe ori neaveniti, pripasiti ori plictisiti… Cite\u0219te mai mult »Perna si camasa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7696,7695,7693,7697,7694],"class_list":["post-11852","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-autori-contemporani","tag-debuturi-literare","tag-diana-iepure","tag-literatura-de-azi","tag-o-suta-cincizeci-de-mii-la-peluze"],"views":3019,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11852","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11852"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11852\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11852"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11852"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11852"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}