{"id":11849,"date":"2012-05-17T11:00:15","date_gmt":"2012-05-17T09:00:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11849"},"modified":"2012-05-17T11:00:51","modified_gmt":"2012-05-17T09:00:51","slug":"marx-lenin-bolsevicii-si-islamul-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marx-lenin-bolsevicii-si-islamul-i\/","title":{"rendered":"Marx, Lenin, bolsevicii si Islamul (I)"},"content":{"rendered":"

Problema raporturilor bolsevicilor cu Islamul nu e doar problema istorica, ci si una care ajuta la \u00eentelegerea g\u00e2ndirii geopolitice si geo-culturale a unora dintre <\/strong>conducatorii importanti ai tinerei Rusii revolutionare, mai <\/strong>t\u00e2rziu ai URSS-ului. Si asta mai ales fiindca primele <\/strong>contacte ale revolutiei ruse cu poporul, apoi cu razboiul civil si chiar constituirea Armatei Rosii n-ar fi fost cu putinta fara intensul substrat crestin al acestui popor de mujici: \u201eSa nu uitam, scria Pierre Pascal, ca revolutia de la 1917 a reprezentat \u2013 pentru soldatii\u00a0 si taranii care au \u00eenfaptuit-o \u2013 o miscare de crestineasca ridicare contra <\/strong>
\nstatului\u201c (1); ei nu-i citisera nici pe Marx, nici pe Lenin, dar aveau \u2013 chiar \u00een umilinta lui Hristos \u2013 o imagine a M\u00e2ntuirii si a Harului.<\/strong>
\nApoi, pentru ca nicio revolutie nu iese din scena istoriei fara sa lase o mostenire care patrunde \u00een noile realitati sub forme inedite (istoria Frantei secolului al XIX-lea o <\/strong>demonstreaza perfect). Si, \u00een sf\u00e2rsit, pentru ca bolsevismul, cel putin p\u00e2na de cur\u00e2nd, constituia unul dintre v\u00e2rfurile, poate cel mai radical \u00een context rusesc, al acelui proces societal \u2013 deopotriva teoretic si practic \u2013 numit Aufkl\u00e4rung (Luminismul), suntem datori sa reexaminam pozitiile bolsevicilor fata de religie si \u00een special fata de musulmani si de Islam.<\/strong>
\nVom vedea \u00eendata ca doctrina bolsevica reia \u00een spirit mai radical si mai apasat (date fiind vastitatea si diferentele <\/strong>culturale ale Imperiului) ideile curentelor provenite din g\u00e2ndirea luminista, fie ele populare sau burgheze. Se poate observa ca ceea ce numim astazi islamofobie a existat <\/strong>
\ndintotdeauna \u00een masura \u00een care Islamul \u2013 \u00een ochii ateilor radicali,\u00a0 o religie ca oricare alta, poate chiar mai arhaica dec\u00e2t altele \u2013 a reprezentat\u00a0 dintotdeauna si o religie aflata \u00een\u00a0 str\u00e2nsa legatura cu\u00a0 experientele coloniale, <\/strong>postcoloniale si neocoloniale, deci si cu luptele de <\/strong>eliberare nationala \u2013 greu de acceptat de catre puterile occidentale (cf. ce se petrece acum \u00een Africa alba si neagra de religie musulmana).<\/strong> De altfel, merita reamintit ca traditia comunismului francez n-a facut niciodata din ateism si din laicitate \u2013 spre <\/strong>deosebire de social-democrati si de liber-cugetatorii burghezi \u2013 acea \u201ereligie \u00e0 rebours\u201c denuntata de Maurice Thorez \u00een anii treizeci sub eticheta de \u201elaicism\u201c. Un laicism care camufla destul de prost renuntarea, din partea unei parti a st\u00e2ngii, la principiile fundamentale ale st\u00e2ngismului: radicalism si egalitarism social, internationalism, <\/strong>anticolonialism, antiimperialism; laicism care depasea cu mult \u201elaicitatea\u201c si care nu mai era dec\u00e2t afirmarea <\/strong>dreptului la libertate de constiinta, fara exceptii (cum scria Aragon: a \u201ecelui care crede \u00een Dumnezeu si a celui care nu crede\u201c) si fac\u00e2nd posibile acele miscari revolutionare de inspiratie marxista si crestina din toate tarile Americii de Sud.<\/strong>
\nSa ne amintim si ca, \u00een aceasta epoca, tot \u00een numele unei \u201elaicitati\u201c, de fapt a laicismului, socialistii refuzau contactul sindicatelor lor cu muncitorii italieni, polonezi, evrei \u2013 <\/strong>
\nconsiderati \u201eprea religiosi\u201c, chiar \u201efundamentalisti\u201c, \u00een vreme ce CGTU-ul comunist sConf\u00e9d\u00e9ration G\u00e9n\u00e9ral de Travail Unitaire \u2013 sindicat francez activ \u00eentre anii 1921 si 1936, n. trad.t le era deschis. \u00cen Franta acelor vremuri, <\/strong>faptul nu avea mare legatura cu musulmanii, dar <\/strong>comportamentul de atunci al Frantei \u201elaice\u201c oficiale era destul de asemanator cu cel din zilele noastre. \u00cen Algeria coloniala, de pilda, acelasi argument \u201eprogresist\u201c \u00eei <\/strong>permitea \u201eRepublicii\u201c sa-si trateze \u201ecetatenii francezi musulmani\u201c dupa alte reguli dec\u00e2t pe cei crestini sau evrei. Istoria \u201esegregarii republicane\u201c merita asadar comparata cu dilemele cu care s-au confruntat \u2013 pe alte meleaguri, dar \u00een situatii \u00een buna masura similare \u2013 bolsevicii rusi. (Redactia \u201ePens\u00e9e libre\u201c)<\/em><\/strong><\/p>\n

Marxistii si progresistii de acum n-ar trebui sa uite contradictiile politicii bolsevice fata de cetatenii musulmani ai viitoarei Uniuni Sovietice \u2013 stat socialist marcat \u00eenca de la \u00eenceput de tensiunile dintre adeptii unui \u201efideism marxist\u201c, riguros ateu, occidentalist, modernist, si cei ai unei acceptiuni mai \u201edialectic marxiste\u201c si mai internationaliste, care reusise sa croiasca punti \u00eentre iconoclastia marxista si credinta islamica. \u00cen cele ce urmeaza nu voi analiza totusi raportul marxismului cu fenomenul credintei religioase, tema ce merita tratata aparte, \u00eentr-o perspectiva istorica distincta, care sa evidentieze dezvoltarea unei atitudini noi \u00een cadrul societatilor occidentale, ca reactie \u00eempotriva secolelor de hegemonie crestina; voi analiza \u00eensa o experienta istorica: evolutia raporturilor sistemului sovietic cu o anumita structura religioasa, Islamul, religie-cheie \u00een relatia dintre lumea occidentala, modernitatea occidentala si lumea coloniala a epocii. Doua lumi \u00eentre care avea sa se plaseze Uniunea Sovietica: Europa si ceea ce avea sa devina lumea a treia \u2013 o lume a treia pe care unii \u00eencepeau sa o considere, mai ales plec\u00e2nd de la bolsevism, ca o noua stare a treia stiers-\u00e9tat \u2013 deputatii reprezent\u00e2nd, \u00een Vechiul Regim francez, burghezia, dupa starea \u00eent\u00e2i \u2013 reprezentata de cler, si starea a doua \u2013 aristocratia,\u00a0 n. trad.t revolutionara. O stare a treia de acum mondializata, \u00een cadrul unui proces revolutionar international ajuns \u00een epoca imperialismului.
\n\u00cen tarile occidentale, aceasta problema a raporturilor cu Islamul a fost si este \u00eenca perceputa nu \u00een aspectul sau colonial si post-colonial, ci ca reiterare contemporana a luptei pentru o libertate de constiinta \u201e\u00e0 l\u2019occidentale\u201c, \u201edezvrajita\u201c, \u201eprivata\u201c, \u00een interiorul unei societati marcate \u00eenca de povara Bisericilor intrate \u00een criza si \u00eenlocuite cumva astazi, \u00een viziunea unora, de o noua, \u00eenca mai viguroasa religie, \u2013 Islamul.
\nMusulmanii din Rusia si Revolutia<\/strong>
\nRevolutia rusa din 1917 a izbucnit \u00eentr-un imperiu ce numara aproape saisprezece milioane de musulmani de diferite nationalitati, \u00een special de origine turca sau persana \u2013 care se ridicau cam la 10% din populatia statului. Lupta contra colonialismului tarist si apoi Revolutia rusa au radicalizat populatia musulmana doritoare de progres social, acces la educatia de masa, libertate religioasa si drepturi nationale \u00een mare parte refuzate sub tari, care cautasera sa mentina un islamism periferic, tribal, static si supus nevoilor imperiului. Dar un islamism totusi recunoscut legal de statul rus \u00eenca de la nasterea sa (ca si budismul) \u2013 spre deosebire de procesul de eradicare a tuturor religiilor ce ar fi putut concura crestinismul, \u00een Europa occidentala, din Evul mediu si p\u00e2na \u00een secolul Luminilor ori mai t\u00e2rziu.
\nPe 1 mai 1917, dupa revolutia \u201edin februarie\u201c, la Moscova a avut loc primul Congres pan-rus al musulmanilor. Dupa dezbateri aprinse, delegatii sai au votat \u00een favoarea recunoasterii drepturilor egale pentru femei, fac\u00e2nd din musulmanele Rusiei primele femei musulmane din lume eliberate de restrictiile specifice \u00een epoca marii majoritati a societatilor musulmane (si non-musulmane) din lume, de c\u00e2nd institutia suveranilor pe linie ereditara \u00eenlocuise institutia conducatorului ales, iar statutul femeilor \u00eencepuse sa se degradeze \u00een comparatie cu cel din timpul califatului din Medina.
\n\u00censa Revolutia rusa a fost cea care, printre primele miscari de acest gen, a acordat femeilor drept de vot si egalitate juridica deplina, \u00een Europa. Dar \u00een timp ce \u201emusulmanii progresisti\u201c ai Rusiei impuneau aceste schimbari \u00een numele Islamului, demnitarii si notabilii traditionalisti musulmani ai momentului se opuneau unei schimbari revolutionare \u2013 si tot \u00een numele Islamului \u2013 denunt\u00e2nd orice modificare presupusa de o lectura mai dinamica a textelor din Coran, Sunna, Fiqh, care s-ar fi \u00eempotrivit deci interpretarii rigid-literale a acestora. \u00centr-un context \u00eenca dominat de puterile vest-europene, si deci de eurocentrismul colonial, confruntati cu aceste probleme, marxistii rusi, \u00eempreuna cu bolsevicii, au reactionat si ei contradictoriu.
\nAteism, rationalism sau g\u00e2ndire libera?<\/strong>
\nMarxismul reprezinta o conceptie materialista (deci imanentista) asupra lumii, \u00een principiu una completamente agnostica. Daca \u00eensa \u00eel recitim cu atentie pe Karl Marx, descoperim ca \u00eendaratul acestei convingeri care a dominat scena marxista vreme de 150 de ani, lucrurile sunt cu mult mai nuantate si ca Marx a trecut printr-o abordare materialista mai ales deformarile religiilor \u201econcrete\u201c, fara a intra cu adevarat \u00een problema spiritualitatii, si resping\u00e2nd metoda idealista de analiza a realitatii (http:\/\/www.lapenseelibre.org\/article-le-socialisme-idealisme-ou-materialisme-au-carrefour-entre-croyance-et-raison-79683133.html). Fiindca Marx si primii marxisti considerau ca religia a luat nastere \u00een contexte opresive, dominate de inegalitate si deci de alienare. Era de ales asadar \u00eentre aceste situatii concrete si \u00eentrebarile privind originea universului si spiritualitatea, care nu puteau fi dezbatute \u00een atmosfera de atunci, pozitivista, scientista si \u00een orice caz mai edificatoare dec\u00e2t acea religiozitate europeana care \u00eencepuse sa-si piarda fundamentele. Ateismul a fost asadar, la \u00eenceput, o iconoclastie ce viza fioriturile religioase acumulate pentru a justifica niste pretentii ce pareau de acum \u00eencolo ne\u00eentemeiate. Iar pentru primii marxisti, Islamul nu era dec\u00e2t un epifenomen printre alte fenomene \u201eexterioare\u201c lumii lor dominate de crestinism si eventual pe raporturile conflictuale cu iudaismul.
\nLa origine \u00eensa, \u00eenainte de Marx, socialismul se dezvoltase ca o miscare ce-si extragea radicalismul din crestinism si tocmai \u00een raport cu crestinismul \u2013 a carui deconstructie \u00eenca mai ferma o estima cu necesitate \u2013 \u00eesi cladea Marx reflectia asupra religiei. De si unde iconoclastia radicala, \u201eatee\u201c. Lu\u00e2nd \u00een calcul contextul opresiv care daduse o asemenea forta a religiei \u00een paturile poporului, partidele politice marxiste n-au impus totusi membrilor sau simpatizantilor lor sa fie atei, ci doar sa lupte pentru dreptate si egalitate sociala, sa ia act de existenta luptei de clasa, de conflictul dintre tendintele \u201eindividualiste burgheze\u201c ce se pot ivi \u00een fiinta umana si sa analizeze, stiintific, fara a priori, realitatea \u00eenconjuratoare. Fara a prezuma problematici religioase \u00een sine, prin urmare, dar cu un maximum de distanta fata de Biserici si fata de ierarhiile construite pe criterii religioase.
\nBolsevicii la rascruce de drumuri
\nIata de ce nici bolsevicii n-au facut din ateism un obiectiv anume. Realitatea evolutiei concrete a procesului revolutionar din Rusia si din tarile blocului sovietic avea, \u00een schimb, sa forteze destinul \u00een acest sens. Partidul bolsevic primise, la \u00eenceput, \u00een r\u00e2ndurile sale credinciosi, mai ales musulmani, tocmai fiindca era vorba de o populatie marginalizata \u00een cadrul societatii rusesti \u2013 ceea ce si alte partide au facut, de altfel. Partidul comunist indonezian, de pilda, care avea sa joace un rol esential \u00een lupta pentru eliberarea nationala, a luat nastere prin transformarea unei organizatii politice islamice, Sarekat islam, \u00eentr-o organizatie membra a Internationalei comuniste.
\nDe altfel, Lev Trotki nota \u00een 1923 ca \u00een mai multe regiuni majoritar musulmane din fostul imperiu rus, aproape 15% din militantii Partidului comunism erau musulmani: era mult, dar, pe de alta parte, putin. Iar Trotki \u00eei privea pe toti acesti adepti cu interes, dar si cu o anume condescendenta, tipic eurocentrica: \u201eNoi recruti revolutionari fara experienta care bat acum la poarta sa partiduluit\u201c. \u00cen unele regiuni din Asia centrala sovietica, musulmanii reprezentau totusi\u00a0 p\u00e2na la 70% din efectiv.
\nSub presiunea lui Lenin, bolsevicii au adoptat p\u00e2na la urma o atitudine diferentiata fata de crestinii ortodocsi \u2013 religia unei biserici legata de tarism, de capitalism si aflata \u00een serviciul acapararii de teritorii prin coloni rusi \u2013, si fata de Islam, religie a colonizatilor. Politica Partidului comunist pentru Asia Centrala proclama totusi ca, dincolo de mefienta fata de biserica ortodoxa, \u201eabsenta totala a prejudecatilor religioase\u201c nu era o conditie indispensabila pentru a accede \u00een partid.
\n\u00cen aceeasi maniera tratau bolsevicii si raporturile cu alte minoritati religioase ale imperiului (evrei, catolici, protestanti, budisti), care se considera ca fusesera p\u00e2na atunci reprimate si beneficiau, deci, de un a priori favorabil. Si, potrivind vorbele cu faptele, \u00een 1922, aproape 1 500 de \u201ecomunisti\u201c rusi au fost expulzati din partidul comunist din Turkestan tocmai din pricina comportamentului calificabil drept \u201eneo-colonial\u201c, \u201eultra-laicist\u201c, antimusulman ori pur si simplu din pricina convingerilor religioase crestine raspicate. Nici un musulman nu a fost \u00eensa atunci dat afara din partid.
\n\u00cen pofida opozitiei mai multor comunisti, Lenin si apropiatii sai din Partid erau constienti ca punerea crimelor comise de tarism \u00een c\u00e2rca natiunii ruse, a civilizatiei europene sau a crestinismului din teritoriile sale periferice coloniale ar fi presupus \u00een primul r\u00e2nd restabilirea unui echilibru, \u00eenainte de a pune pe tapet necesitatea reabilitarii musulmanilor oprimati. Lenin si numerosi alti lideri sovietici, Trotki sau Zinoviev \u00een special, \u00eentelesesera ca aici era vorba at\u00e2t de un act fundamental de justitie, c\u00e2t si de o constientizare a diferentei de clasa dintre colonizati si colonizatori. \u00cen acelasi timp, se punea problema scoaterii la iveala a tuturor diferentelor de clasa din s\u00e2nul societatii musulmane care nu putusera fi percepute c\u00e2ta vreme o forma sau alta a dominatiei ruse ar fi ramas \u00een vigoare \u2013 diferente pe care, de altfel, tarismul le exploatase din plin. \u00censa acolo unde tarii se sprijinisera pe demnitarii traditionali, printi, sefi tribali, cadii, carturari, oameni ai bisericii, bogati etc., bolsevicii aveau sa rastoarne lucrurile, sprijinindu-se pe masele populare si pe intelectualii musulmani progresisti doritori sa impuna o viziune socialmente egalitara si intelectual novatoare a Islamului.
\nDupa Revolutia din Octombrie 1917 si \u00een timp ce armatele contra-revolutionare erau r\u00e2nd pe r\u00e2nd \u00eenvinse, mai multi coloni rusi din Asia Centrala intrasera \u00een partidul bolsevic, iminent victorios, mai mult din grija de a-si pastra pozitiile dominante si, \u00een realitate, coloniale, dec\u00e2t de dorul egalitatii sociale. Au \u00eensfacat deci sloganul \u201eToata puterea sovietelor!\u201c si au cautat sa se opuna revendicarilor populatiilor coloniale, \u00een marea lor majoritate tarani, \u00een numele progresului, al laicitatii si al unei frazeologii proletare fara radacini locale \u2013 ceea ce \u00een fapt \u00eensemna o strategie contra-revolutionara si reactionara. Timp de aproape doi ani, aceasta zona fusese izolata de Rusia Centrala de catre armatele albe, si ca atare acesti coloni rusi, \u201ebolsevici\u201c autoproclamati, au putut sa mentina hegemonia, sa pastreze controlul bunurilor si sa persecute \u00een voie populatiile \u201eindigene\u201c. Aici trebuie cautat resortul revoltelor armate pe care astazi le-am numi islamiste si care au izbucnit \u00een aceste regiuni, mai ales cea cunoscuta drept revolta basmacilor. Propaganda nationalista, pan-turanica, se \u00eempletea aici cu cea \u201eislamica\u201c \u2013 si asta cu sprijinul puterilor coloniale anticomuniste (Marea Britanie, Franta, Statele Unite), al fostilor demnitari \u201etineri turci\u201c care fugisera dupa \u00eenfr\u00e2ngerea otomanilor din 1918 si al fostilor proprietari funciari sau notabili \u201emusulmani\u201c locali din epoca tarista care visau de acum sa creeze state independente, poate chiar o mare federatie a tuturor turcilor.
\nLenin a trimis atunci o misiune de ancheta \u00een Asia Centrala, care i-a descris nedreptatile si crimele comise de mai multe cadre bolsevice locale ruse, si a reactionat, cer\u00e2nd o schimbare radicala de politica \u00een favoarea fostilor colonizati si subliniind importanta \u201euriasa, istorica\u201c a rasturnarii ordinii existente, \u00een contextul Revolutiei bolsevice, dar si necesitatea convergentei tuturor miscarilor anticoloniale si anti-imperialiste din lume. \u00cen 1920, dupa ce a reusit sa-si vada votate propunerile \u00een cadrul Comitetului Central al Partidului comunist, Lenin a dat ordinul \u201ede a-i trimite \u00een lagarele de concentrare din Rusia pe toti fostii membri ai politiei, ai armatei, ai fortelor de securitate si din administratie etc. care fusesera produsul erei tariste si care se v\u00e2nturau \u00een jurul puterii sovietice fiindca vedeau \u00een ea mijlocul de a perpetua astfel dominatia ruseasca\u201c.
\n\u00cen urma acestei decizii, au fost returnate moscheilor carti, obiecte de cult si monumente islamice furate de catre tari si plasate \u00een muzee sau \u00een colectii private, iar vinerea \u2013 zi de sarbatoare pentru musulmani \u2013 a fost proclamata zi libera \u00een toate republicile sovietice cu populatie majoritar musulmana. Dreptul de a purta parandjah (echivalentul centrasiatic al niqab \u2013 valul, ce nu trebuie confundat cu hijab), interzis sub stap\u00e2nirea \u201erusilor rosii\u201c a fost restabilit, iar \u00een 1921 a fost creat un dublu sistem juridic: alaturi de tribunalele sovietice, tribunalele islamice administrau actul de justitie conform legilor din Charia.
\nScopul era acela de a se da oricarui musulman sovietic dreptul de a alege \u00eentre justitia revolutionara si justitia religioasa \u2013 o abordare care pleca de la principiul ca aceasta libertate de a opta avea sa-i aduca tot mai mult pe musulmani spre justitia cea mai progresista \u00een viziunea celor mai multi dintre comunisti, adica a noii justitii sovietice. Multi dintre comunistii musulmani credeau \u00eensa ca o noua interpretare a dreptului, mai fidela surselor Islamului, avea, dimpotriva, sa provoace nasterea unui Islam el \u00eensusi progresist, capabil sa-i atraga pe cei eliberati de sclavie si colonizare. Cu sprijinul Kremlinului, a fost creata chiar o comisie speciala a Charia \u00een cadrul ministerului justitiei. Aceasta comisie, promov\u00e2nd textele islamice aplecate mai mult spre iertare si educatie dec\u00e2t spre sanctionare, a interzis pedepsele corporale cerute \u00een mod curent de forma conservatoare a Charia \u2013 lapidarea pentru adulter, de pilda (at\u00e2t a femeilor, c\u00e2t si a barbatilor trebuie spus) ori m\u00e2na taiata \u00een caz de furt. Contextul social al faradelegilor trebuia reg\u00e2ndit (ca \u00een primele decenii ale Islamului), caci, ca \u00een \u00eentreaga Rusie sovietica a acelor vremuri, scopul ultim era suprimarea pedepsei capitale, \u00eendata ce conditiile de razboi si cresterea nivelului de educatie a maselor aveau sa permita acest lucru. Deciziile tribunalelor islamice \u00een chestiuni de viata si de moarte trebuiau totusi confirmate de un for sovietic superior.
\n\u00cen realitate \u00eensa, \u00een pofida \u00eenabusirii revoltei basmacilor si a \u00eendepartarii mai multor demnitari traditionali, unele tribunale islamice se opuneau \u00een spirit noii epoci sovietice si refuzau sa acorde drepturi egale femeilor. Divortul femeilor era adesea respins ori marturia femeii valora doar jumatate din cea a barbatului, chiar daca numerosi comunisti musulmani estimau ca textele din Coran si Sunna puteau primi si o alta lectura. Pentru a transa aceste dileme, \u00een decembrie 1922, un decret adoptat la Moscova a creat posibilitatea judecarii unui proces si \u00een fata unor tribunale sovietice daca una dintre parti o cerea.
\nDar \u00een anii 1920, \u00eentre 30% si 50% din totalul cazurilor penale judecate \u00een republicile federale sau autonome musulmane au fost decise de tribunale islamice, proportia ating\u00e2nd chiar 80% \u00een Cecenia. (De amintit ca, \u00een Asia Centrala, o parte din populatia locala era atunci formata din rusi, deci crestina la origine, dupa cum se \u00eenregistra si o populatie iudaica \u2013 supusa legilor sovietice; litigiile dintre un musulman si un non-musulman erau \u00eensa judecate \u00een acelasi fel.)
\nAutoritatile au stabilit si un sistem de educatie paralela pentru cei care \u00eesi doreau copiii trimisi la o scoala islamica si nu la una dintre scolile sovietice comune.
\n\u00cen 1922, bunurile care apartinusera \u00eenaintea epocii tariste \u201ewaqfs\u201c-urilor s\u00een dreptul islamic, donatii facute de particulari catre comunitate, n. trad.t au fost \u00eenapoiate administratiilor religioase musulmane, cu conditia de a fi folosite \u00een scopuri educative islamice. Au putut fi astfel \u00eenfiintate noi scoli religioase (madrasas). \u00cen 1925, \u00een Daghestan existau 1 500 de scoli musulmane care adunau 45 000 de elevi, \u00een vreme ce, \u00een aceeasi republica, scolile publice sovietice erau doar 183. \u00cen noiembrie 1921, abia daca se puteau numara o mie de scoli sovietice \u00een toata Asia Centrala, cu un efectiv de 85 000 de elevi \u2013 cifra extrem de modesta daca tinem seama de totalul tinerilor scolarizati \u00een aceasta regiune. Se poate constata, prin urmare, c\u00e2t de dificil s-a impus sistemul sovietic \u00een urma lamentabilei politici a tarilor \u00een zona educatiei de masa. Caci Asia Centrala, spre deosebire de Caucaz, nu reprezenta doar un teritoriu cu importanta strategica, ci si unul cu un potential economic atractiv, de unde si atitudinea coloniala fata de populatiile locale.
\n(Va urma)<\/p>\n

Varianta originala a textului, inclusiv introducerea, a fost publicata pe platforma www.lapenseelibre.org<\/strong><\/em><\/p>\n

Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n

<\/strong><\/p>\n

NOTA :<\/strong>
\n(1) Pierre Pascal, \u201eLa Religion du peuple russe\u201c, L’\u00c2ge d’Homme, Lausanne 1973, p. 48.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Problema raporturilor bolsevicilor cu Islamul nu e doar problema istorica, ci si una care ajuta la \u00eentelegerea g\u00e2ndirii geopolitice si geo-culturale a unora dintre conducatorii importanti ai tinerei Rusii revolutionare, mai t\u00e2rziu ai URSS-ului. Si asta mai ales fiindca primele contacte ale revolutiei ruse cu poporul, apoi cu razboiul civil si chiar constituirea Armatei Rosii… Cite\u0219te mai mult »Marx, Lenin, bolsevicii si Islamul (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7692,7690,7691,7220,199],"class_list":["post-11849","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-pensee-libre","tag-bolsevicii","tag-islamul","tag-lenin","tag-marx"],"views":3255,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11849","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11849"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11849\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11849"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11849"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11849"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}