{"id":11846,"date":"2012-05-17T10:56:55","date_gmt":"2012-05-17T08:56:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11846"},"modified":"2012-05-17T10:57:11","modified_gmt":"2012-05-17T08:57:11","slug":"hollande-presedinte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/hollande-presedinte\/","title":{"rendered":"Hollande presedinte"},"content":{"rendered":"

Sarkozy plateste hiperprezidentialismul<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

La 6 mai, francezii au ales un nou presedinte: socialistul Fran\u00e7ois Hollande. Sarkozy a pierdut. Invocarea ,,votului de criza\u201c de catre dreapta si a orientarii \u00eentregii campanii electorale \u00eempotriva presedintelui \u00een functiune nu ofera argumente suficiente pentru explicarea esecului. Ele intra \u00een calcul dar nu sunt cauze. Sarkozy a platit excesul de putere, hiperprezidentialismul, cum \u00eel\u00a0 numesc francezii. Pe parcursul singurului sau mandat, el a suferit o constanta scadere de popularitate. Desi se revendica gaullist, narcisismul lui politic i-a marcat constant involutia, uneori p\u00e2na la \u00eendepartarea de spiritul gaullismului, cel de a face politica franceza pentru francezi. Sarkozysmul, scria un ziarist francez, a fost pariul unui clan care i-a adus presedintelui o impopularitate din care nu s-a mai putut sustrage. ,,Nu-i place sa piarda; se socoteste mai bun dec\u00e2t oricine\u201c, a declarat \u00een noaptea fatidica un important membru al familiei lui politice. Nu era o remarca, ci un repros voalat pentru vina de a fi pierdut. Sarkozy a cultivat sentimentul de teama fata de altii, xenofobia s-a insinuat \u00een filozofia lui de guvernare. A facut din imigranti un pericol atunci c\u00e2nd simtea ca nu mai are argumente pentru neputinta de a scoate Franta din criza. I-a exonerat deliberat pe bogati de orice fel de responsabilitate sociala si a tratat ,,asistatii\u201c cu o lipsa de \u00eentelegere inexplicabila chiar si la un politician de dreapta. Austeritatea a fost obsedanta lui solutie pentru iesirea din criza. Terenul si l-a minat singur iar adversarii lui politici au exploatat inteligent derapajul. Austeritatea nu este o fatalitate, imigrantii nu poarta vina pentru deteriorarea climatului economic; adevarul este \u00een alta parte, \u00een lipsa unei politici inteligente de crestere economica, a replicat socialistul Fran\u00e7ois Hollande. Ocultarea cauzelor crizei s-a dovedit tema otravita pe care Sarkozy si-a oferit-o singur pe toata perioada campaniei electorale. Aceasta \u00eencremenire \u00een ambitia de a fi singurul \u00eentelept al Frantei l-a costat \u00een drumul lui spre un al doilea mandat la Elys\u00e9e. S-a constatat ca traseele celor doi protagonisti la alegeri a avut au fost parcurse invers: Hollande, de la anonimat spre performanta si victorie, Sarkozy de la siguranta la confuzie, ezitare si \u00eenfr\u00e2ngere. Un ziarist a vorbit despre acest traseu cu o ironie amara descriindu-l ca pe un drum de la caricatura la personaj, pentru \u00eenvingator, si de la personaj la caricatura pentru \u00eenvins. Ar fi prea mult sa se spuna ca socialistul Fran\u00e7ois Hollande a fost beneficiarul unei solutii miraculoase care sa-i fi convins pe francezi sa-l aleaga. Nu a avut o platforma ideologica de st\u00e2nga, precum Fran\u00e7ois Mitterrand \u00een 1981. Despartirea de Marx l-a avantajat. Ca si despartirea de ,,elefantii socialisti\u201c, batr\u00e2nii care p\u00e2ndeau mereu sa le vina r\u00e2ndul la putere. printre care s-a aflat si celebrul, de acum Dominique Strauss-Kahn. Nu toti francezii care l-au ales pe Hollande l-au dorit presedinte. Dar toti cei care l-au votat nu l-au mai vrut pe Sarkozy. Antisarkozysmul \u00een Franta dob\u00e2ndise de mult cote \u00eengrijoratoare pentru dreapta. Francezii nu i-au mai tolerat lui Sarkozy comportamentul arogant si nu au mai vazut \u00een el garantia pentru viitorul lor. Se spune ca p\u00e2na si mentorul lui politic, fostul presedinte Jacques Chirac a votat cu Hollande.
\n\u00cen traditia alegerilor din Franta, ultima campanie electorala a oferit c\u00e2teva noutati: spectacol mediatic fara precedent, combativitate, agresivitate p\u00e2na la limita violentei verbale. Mai important\u00e3 dec\u00e2t aceste aspecte pe care, din pacate, nu avem cum sa le evitam, este constatarea ca, de data aceasta, batalia pentru Elys\u00e9e nu a mai fost \u00eentre doi lideri de partide antrenati sa c\u00e2stige pentru ei si pentru propria lor familie politica, ci \u00eentre doua fracturi \u00een care s-a trezit Franta. O Franta nu neaparat divizata ideologic. Ceea ce a contat a fost tipul de guvernare si comportamentul politic. Sarkozy \u00eesi dorea o Franta puternica. si francezii si-o doresc, dar o Franta puternica si dreapta pentru toti. Fran\u00e7ois Hollande a preluat aceasta aspiratie si a metamorfozat-o electoral mai profitabil: ,,exista o singura Franta, o\u00a0 singura natiune\u201c: Francezii tocmai asta asteptau. Acum, dupa \u00eenfr\u00e2ngerea lui Sarkozy, dreapta franceza si partidul Uniunea pentru Miscarea Populara \u00eesi concentreaza puterile pentru c\u00e2stigarea ,,celui de treilea tur de scrutin\u201c, adica alegerile legislative. Un nou esec ar fi fatal si aproape sigur ar fi pus pe seama politicii personalizate \u00een exces a lui Sarkozy. O remarca: desi democratia franceza favorizeaza existenta mai multor partide, grupuri si grupuscule, chiar si extremiste, conversiunea lor finala \u00eenspre dreapta sau \u00eenspre st\u00e2nga nu poate fi evitata. Succesul lui Marine Le Pen \u00een primul tur de scrutin, socotit istoric, a facut ca Frontul National sa irumpa, dar nu sa c\u00e2stige scena politica a Frantei. Centrul lui Fran\u00e7ois Bayrou nu a reusit nici de data asta sa progreseze. Balansul liderului MoDem nu poate fi mentinut \u00eentr-o democratie precum cea franceza \u00een care, p\u00e2na la urma, alegatorii \u00eemping totul \u00eentre limitele alternativei dreapta\/st\u00e2nga.
\nFrancezii au optat pentru schimbare, pentru un nou tip de guvernare, altul dec\u00e2t cel oferit de dreapta de peste doua decenii. Criza care i-a lovit \u00een ultimii patru ani i-a determinat sa-si puna \u00eentrebarea ce este de preferat: un stat puternic care sa asigure bunastare tuturor sau un stat puternic care sa permita aspiratia tuturor la\u00a0 bunastare. Pe aceste teme s-a dus \u00eentreaga campanie electorala iar ultimii protagonisti, Hollande si Sarkozy, le-au sintetizat \u00een singura lor dezbatere directa televizata la: problemele socio-economice, \u201el’esprit du rassemblement\u201c (\u00eenteles aici ca spirit de comuniune de interese), locurile de munca, fiscalitate, imigratia, politica energo-nucleara, Europa, atitudinea Frantei fata de institutiile si politicile Uniunii Europene, retragerea trupelor franceze din Afganistan. Cu exceptia unor raportari frecvente la Germania si la politica Berlinului, referirile la dosarele relatiilor Frantei \u00een interiorul NATO si cu marile puteri, Statele Unite, Rusia, China, au fost rare si prudente. \u00abPrioritatile mele, a spus Hollande, sunt cresterea economica si t\u00e2nara generatie; pentru acestea vreau sa fiu judecat la sf\u00e2rsitul mandatului meu\u00bb.
\nVictoria liderului socialist francez a fost salutata \u00een toata lumea. Este o chestiune de curtoazie atunci c\u00e2nd ratiuni politice majore nu fac posibil gestul de recunoastere. si, totusi, trebuie spus ca Franta are acum un presedinte pe care americanii nu l-au agreat si pe care cancelarul german Angela Merkel nu si l-a dorit partener european. Americanii l-au socotit pe Hollande\u00a0 ,,omul moale si gri\u201c. Reconsiderarea ulterioara a atitudinii lor s-a datorat prestatiei acestuia din timpul duelului televizat cu Sarkozy, din 2 mai, cu numai patru zile \u00eenainte de victorie. Atunci, comentatorul politic al unui post de televiziune a constatat ca functionarul de partid crescut \u00een umbra lui Mitterrand s-a dovedit ,,ferm si distins\u201c. Presedintele Barack Obama l-a felicitat pe noul presedinte pentru victorie si l-a invitat sa viziteze Statele Unite oric\u00e2nd doreste. Hollande nu a fost nici \u00een gratiile cancelarul german Angela Merkel. Nu fac parte din aceeasi familie politica iar tandemul pe care Angela Merkel l-a facut cu Sarkozy functiona destul de bine. \u00cen plina campanie electorala, doamna cancelar \u00eesi propusese sa-l \u00eensoteasca pe Sarkozy la mitingurile electorale dar p\u00e2na la urma s-a razg\u00e2ndit. Cine a sfatuit-o a facut bine. Doamna de fier a Europei a devenit mai prudenta \u00eenainte de al doilea tur de scrutin si a declarat: ,,voi colabora cu oricine va veni la Elys\u00e9e\u201c. Angela Merkel i-a promis noului presedinte ca va fi primit \u00een Germania cu bratele deschise. Trebuie crezuta. Dar l-a avertizat ca nu va accepta sa renegocieze tratatele de stabilitate si de disciplina bugetara, asa cum noul presedinte a promis francezilor. Vom vedea ce va iesi de aici pentru soarta Europei. Sa mai spun ca Moscova, Beijingul, Londra, Roma, Madrid, Lisabona si Atena si-au calculat mai bine pasii. Asta \u00eenseamna sa stii sa-si prezervi diplomatic interesele.
\nPeste foarte putin timp, la 10 iunie, vor avea loc alegeri legislative. Sarkozy si partidul lui le socotesc al treilea tur de scrutin. Un eventual nou derapaj al dreptei ar putea sa scoata pentru o vreme pe gaullisti de la putere sau chiar sa conduca la ruperea Uniunii pentru Miscarea Populara, ultimul bastion gaullist. Este, \u00eensa,\u00a0 prudent sa asteptam rezultatele alegerilor pentru a avea o imagine mai completa a fortelor politice care vor conduce cu adevarat Franta. Ceea ce se poate avansa, deocamdata, este ipoteza ca de noul echilibru politic intern va depinde \u00een primul r\u00e2nd soarta celei de a V-a Republici, instaurata cu o jumatate de veac \u00een urma de generalul Charles de Gaulle. Adica soarta institutiilor franceze. Dar asta este o problema a francezilor \u00eensisi. Pentru europeni, mai importante dec\u00e2t schimbarile interne ar putea sa se dovedeasca influenta Frantei asupra refacerii culorii politice a continentului si a reformelor institutiilor comunitare europene. Criza pe care a traversat-o Uniunea Europeana nu este numai una financiara. Poate nici nu este cu adevarat financiara. Este una de functionare a modelului comunitar fixat prin Tratatul de la Lisabona,\u00a0 dublata de o criza de crestere economica si de competitivitate. Aceasta pune \u00een discutie viitorul \u00eensusi al Uniunii Europene.
\nFranta intra \u00eentr-o schimbare institutionala si politica. Lumea priveste din nou cu interes spre Paris iar pe presedintele ales \u00eel asteapta evenimente internationale care \u00eel vor obliga sa-si confrunte rapid promisiunile electorale cu realitatea. Imediat dupa ceremonia instalarii sale la Palatul Elys\u00e9e, prevazuta pentru 14 mai, noul presedinte va participa, \u00een intervalul 18-21 mai, la doua summit-uri, cel al G-8 de la Camp David si cel al NATO, de la Chicago. Este o proba de foc, mai ales ca, la Chicago, va trebui sa confirme oficial retragerea trupelor franceze din Afganistan p\u00e2na la sf\u00e2rsitul acestui an. Nu este greu de imaginat reactia Casei Albe la aceasta stire.
\nO ultima remarca pe care o socotesc necesara. Imediat dupa comunicarea rezultatelor alegerilor, trist, coplesit de responsabilitate, teatral, fostul presedinte Nicolas Sarkozy s-a recunoscut \u00eenvins. El si-a asumat \u00eentreaga vina pentru esecul lui si al partidului din care face parte, Uniunea pentru Miscarea Populara. Era de asteptat. Ceea ce a surprins a fost demnitatea cu care si-a luat adio. El i-a \u00eendemnat pe francezi sa-si respecte noul presedinte: ,,sa fim demni, sa fim patrioti, sa nu ur\u00e2m!\u201c. Sincer sau nu, \u00eendemnul lui Sarkozy arata ca \u00een politica mai este loc pentru civilizatie si onestitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sarkozy plateste hiperprezidentialismul   La 6 mai, francezii au ales un nou presedinte: socialistul Fran\u00e7ois Hollande. Sarkozy a pierdut. Invocarea ,,votului de criza\u201c de catre dreapta si a orientarii \u00eentregii campanii electorale \u00eempotriva presedintelui \u00een functiune nu ofera argumente suficiente pentru explicarea esecului. Ele intra \u00een calcul dar nu sunt cauze. Sarkozy a platit excesul… Cite\u0219te mai mult »Hollande presedinte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7687,4177,7688,7689],"class_list":["post-11846","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-alegeri-franta","tag-sarkozy","tag-socialistul-francois-hollande","tag-vot-de-criza-in-franta"],"views":1540,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11846","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11846"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11846\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11846"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11846"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11846"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}