{"id":11836,"date":"2012-05-17T10:49:07","date_gmt":"2012-05-17T08:49:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11836"},"modified":"2015-01-15T16:53:10","modified_gmt":"2015-01-15T14:53:10","slug":"sacrilegii-si-cazaturi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sacrilegii-si-cazaturi\/","title":{"rendered":"Sacrilegii \u015fi c\u0103z\u0103turi"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> \u201eOmul are un atelier vizibil, care este corpul sau, si unul invizibil, care este imaginatia sa.\u201c Enuntul apartine parintelui medicinei hermetice. Viziunea pe care el ne-o propune despre om este departe, fireste, de \u201ereprezentarea noastra\u201c, a modernilor. Si, totusi, sa intram \u00een logica sa, sa \u00eensufletim cu propria noastra \u00eenzestrare invizibila atelierele omenesti \u00eenchipuite de Paracelsus pentru a le urmari \u00een actiune. Vom observa ca produc necontenit, prin \u00eentrepatrundere sau conlucrare, o infinita diversitate de obiecte valabile dar, \u00een acelasi timp, o abundenta de rebuturi, deseuri, reziduuri. \u00centr-un cuv\u00e2nt, ceea ce \u00eendeobste se cheama gunoi. Sa nu cautam, \u00eensa, cu g\u00e2ndul prea departe. Sa ne amintim, bunaoara, c\u00e2te ghemotoace de h\u00e2rtie \u2013\u00a0 c\u00e2te \u00eencercari esuate,\u00a0 schite, ciorne, versiuni \u2013, ce cantitate de text, adesea deconcertanta, arunca un scriitor, \u00een timpul lucrului, la cosul de gunoi,\u00a0 piesa indispensabila aflata negresit la \u00eendem\u00e2na sa l\u00e2nga masa de scris. Cel putin, asa a intrat p\u00e2na acum, cu aceasta cazna, \u00een imaginarul colectiv scriitorul sau \u201escrietorul\u201c, cum \u00eei spunea Slavici.<\/strong><\/em><br \/>\nDar gunoiul e gunoi si, daca tot \u00eel sortam, sa \u00eencepem chiar cu rebutul literar, o varietate de gunoi curat, inodor si inofensiv, care nu \u00eencurca si nu\u00a0 dezgusta pe nimeni. Cu conditia sa ajunga acolo unde trebuie \u2013 la pubela, si nu \u00een paginile unor reviste sau pe la televiziuni, promovat \u201ecu surle si urale\u201c. Altminteri, exista \u00eemprejurari \u00een care se pot \u00eent\u00e2mpla lucruri grave, c\u00e2nd opere de valoare si bunuri patrimoniale sunt spulberate si tratate mai rau ca niste gunoaie. Au existat \u00eentotdeauna interese politice, ideologice, meschine, iar pe deasupra at\u00e2ta oportunism, \u00eenc\u00e2t pubelele istoriei (ba chiar nemasuratele ei containere) au \u00eenghitit nu doar la vreme de razboi, ci\u00a0 si\u00a0 \u00een timpuri de pace,\u00a0 multa cenusa:\u00a0 carti \u201edusmanoase\u201c, opere de arta, tablouri \u201edegenerate\u201c. C\u00e2t despre masurile institutionale de protectie efectiva si de conservare a valorilor, acestea s-au dovedit a fi mereu putine si slabe \u00een comparatie cu diabolicele energii si\u00a0 ingeniozitati de spoliere si distructie.<br \/>\nPentru a nu trece \u00eensa nepermis de abrupt de la o discutie la alta, voi insera mai \u00eent\u00e2i o poveste care leaga gunoiul, surprinzator, de curatenia morala. O citisem cu ani \u00een urma reprodusa \u00eentr-un articol din cotidianul \u201eEl Pa\u00eds\u201c. Titlul, cred, era ceva de genul\u00a0 \u201eCartile la gunoi\u201c sau\u00a0 \u201eCartile din gunoi\u201c. \u00cemi amintesc, \u00een orice caz, ca autorul se referea la T\u00e2rgul mexican de carte de la Guadalajara unde, din multimea de evenimente, remarcase o masa rotunda pentru \u00eencurajarea lecturii. Interesanta mi s-a parut \u00eensa, si mie, asemeni jurnalistului spaniol, prezenta unui invitat columbian, pe numele sau Jos\u00e9 Alberto Gutierrez, sofer pe un camion de transportat gunoi, din Bogota, care, gratie interventiei sale inedite, devenise protagonistul mesei rotunde si al articolului despre care pomeneam.\u00a0 Ce povestea t\u00e2narul\u00a0 camionagiu? Ca \u00eentr-o zi,\u00a0 \u00een timp ce \u00eesi facea constiincios obisnuita-i cursa, descoperi ca cineva sav\u00e2rsise un sacrilegiu: aruncase la gunoi o carte. S-a dat jos din camion, a luat cartea, a frunzarit-o si a vazut ca era un roman de Tolstoi. A dus cartea acasa, asa zdrentuita cum era, cu g\u00e2ndul sa i-o dea sotiei lui, care era croitoreasa, sa o c\u00e2rpeasca. Ea \u00eei\u00a0 str\u00e2nse cu grija foile, i le aseza \u00een ordine, i le puse pe cele rupte cap la cap si i le lipi, lega la urma exemplarul si\u00a0 \u00eei gasi un loc \u00een camaruta lor, pe un raft. C\u00e2nd vazu\u00a0 cartea astfel gatita, Jos\u00e9 Alberto \u00eesi spuse \u00een sinea sa ca va trebui sa adune toate cartile aruncate prin gunoaie, sa procedeze cu ele la fel si sa-si faca \u00eencetul cu \u00eencetul o biblioteca personala. Numai ca volumele se dovedisera a fi at\u00e2t de numeroase, \u00eenc\u00e2t cur\u00e2nd t\u00e2narul \u00eentelese sa \u00eesi extinda proiectul, izbutind sa faca o biblioteca de cartier. Ea este si astazi, probabil, singura bogatie de care dispun locuitorii acelui colt umil al marelui oras.<br \/>\nNe misca, \u00eensa, un asemenea gest macar pe noi, cei care ne pl\u00e2ngem mereu ca ne strivesc, ne sufoca propriile noastre carti, \u00een robia carora am trait o viata? Pe noi, cei care ne socotim \u00een continuare at\u00e2t de fatalmente atasati de ele \u00eenc\u00e2t suntem total lipsiti de bucuria de a le darui? Pe noi, cei care, desi le-am parasit\u00a0 demult las\u00e2ndu-le sa moara de ur\u00e2t pe rafturi, avem pretentia ca le suntem cei mai devotati?<br \/>\nDar parca mai conteaza astfel de reziduuri pasionale ce privesc viata noastra privata, c\u00e2ta vreme ele ram\u00e2n\u00a0 intime, necontagioase si mai putin periculoase dec\u00e2t toate celelalte, solide, lichide, gazoase, corozive, inflamabile, toxice, explozive, care ne infesteaza perimetrul spatiului public, dar si aerul, apa, solul si subsolul. Adica mediul, asupra caruia chiar noi,\u00a0 oamenii, cu\u00a0 \u201eatelierele\u201c noastre prodigioase, lucram non stop: pradam, defrisam, betonam, scurgem, otravim, deversam, contaminam, st\u00e2rpim, p\u00e2rjolim, dizolvam, topim, detonam, tocam, macinam, diseminam, spulberam, iradiem, distrugem, modificam genetic, clonam. \u00cen acelasi timp, adunam, depozitam, reciclam numai o parte infima din cantitatile uriase de gunoi menajer sau\u00a0 industrial\u00a0 cu care \u00eel \u00eemp\u00e2nzim. Si asta, \u00eentr-un fel sau altul, \u00een orice asezare omeneasca, \u00een orice regiune de pe glob.\u00a0 \u201eTunisia Today\u201c de pilda, publica date furnizate de Institutul National de Cercetare Stiintifica si Tehnica (INRST), potrivit carora nici mai mult nici mai putin de \u201e2 milioane de tone de gunoi menajer sunt evacuate anual numai din aglomerarile rezidentiale din guvernoratul\u00a0 Tunis\u201c, \u00een timp ce,\u00a0 zilnic, \u201e2000 de tone de gunoi iau calea spre Borj Chaker\u201c, loc \u00een care se descarca, toate, controlat. Statistic vorbind, nu se lasa mai prejos, \u00een aceasta privinta, nici orasele mexicane,\u00a0 a caror productie zilnica de gunoi creste de la un an la altul. Pe de alta parte, se spune ca fiecare argentinean produce anual 4 kilograme de gunoi electronic. \u00cen schimb, \u00een toata America Latina si \u00een Caraibe, productia de deseuri solide\u00a0 pe cap de locuitor este de 1,2 kilograme. Sa ne imaginam, asadar, cam c\u00e2te tone de gunoi solid produc cele peste 511 milioane de locuitori latinoamericani! Dar spaniolii? Institutul lor National de Statistica (INE) apreciaza ca fiecare locuitor al Spaniei \u00eencarca rapoartele anuale cu aproape jumatate de tona de gunoi. As fi gata sa cred ca cetateanul american detine recordul absolut (si) la proba cantitate\u00a0 pe cap de locuitor, cu rezultatul de 2 kilograme de gunoi pe zi, daca nu as sti c\u00e2t de buni competitori sunt cetatenii nostri c\u00e2nd se pun pe o astfel de treaba, adica daca nu as sti c\u00e2te tone de resturi sunt colectate de pe urma lor \u00een zilele de sarbatoare, petrecute, dupa traditie, \u00een festinuri pantagruelice si festivaluri. Iar daca sunt din greu petrecute, cu greu sunt si \u00eencheiate dupa ce se c\u00e2nta\u00a0 \u201esi-altadata, si-altadata, o s-o facem si mai lata\u201c. Iar aceasta este o promisiune care, \u00een fine, se\u00a0 respecta, orice s-ar \u00eent\u00e2mpla.<br \/>\nSi-apoi,\u00a0 adevarul este ca cine nu sta bine la curatenie, este m\u00e2na sparta si la gunoi.\u00a0 Care gunoi ne \u00eensoteste pretutindeni, si av\u00e2ndu-l mereu pe urmele noastre, putem fi lesne identificati: dupa adresa, v\u00e2rsta biologica sau sociala, dupa situatia economica si dupa consum, dupa activitatile zilnice, sanatate, obiceiuri, educatie, grad de civilizatie, caracter etc. Dat fiind ca nu mai contenim sa-l sporim si sa-i marim volumul, are multe lucruri de spus despre noi. Poate mai ur\u00e2te dec\u00e2t avem noi despre el. Si le spune fara nici o retinere, oriunde s-ar afla, pentru ca, \u00een ciuda faptului ca este extrem de divers, are ( prea mult) caracter: este rural, urban, de centru, de cartier, de mahala, de maidan, de gara, de plaja, de piata, de strada comerciala, de scoala, de vila, de ghena de bloc, de spital, de santier s.a.m.d. C\u00e2t despre deseurile care pericliteaza \u00eensasi\u00a0 specia umana \u2013\u00a0 deseuri industriale,\u00a0 deseuri din procese chimice, din activitati de excavare, din exploatari miniere sau experimente nucleare \u2013 ele ne blameaza, as spune, prea putin pentru eficienta noastra devastatoare. Uti non abuti, spune proverbul latin \u2013 \u201eFoloseste, dar nu abuza\u201c, \u00eenvatatura care, contrar eforturilor ecologistilor, a cazut, astazi, cumva \u00een desuetudine.\u00a0 Caci si abuzurile, c\u00e2nd sunt criminale, sunt facute cum scrie la carte: prin cooperarea unor specialisti \u00een stiinta evitarii sau \u00eencalcarii regulilor privind securitatea ecologica, mai ales atunci c\u00e2nd este vorba de amplasarea, contra naturii, a unor constructii industriale. La noi, \u00eensa, nu este nevoie de multa stiinta ca sa \u00eengropi, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat, de pilda, \u00eentr-o padure din judetul Satu Mare, 6 tone de pesticide expirate. Sau sa abandonezi la Albesti si la Chitila\u00a0 alte tone de substante periculoase.\u00a0 Pentru ca, la noi, Legea este o bariera care coboara pentru toti si se ridica numai pentru unii care nu au dec\u00e2t sa astepte momentul potrivit pentru a trece, uneori, cu tot cu tonele lor de deseuri. Tot gratie unor astfel de miscari neprevazute ne-am resemnat sa fim martori neputinciosi la\u00a0 defrisarea si jefuirea padurilor, ani \u00een sir aurul nostru verde trec\u00e2nd, probabil, \u00een acelasi fel, pe sub aceeasi bariera.<br \/>\nSe spune ca atunci c\u00e2nd se taie copacii, si c\u00e2nd se taie barbar, ca \u00een Rom\u00e2nia, \u00een urma jefuitorilor si a utilajelor ram\u00e2ne sa \u00eemparateasca gunoiul forestier \u2013 vreascuri, cioturi, crengi si v\u00e2rfuri, asa-numitele \u201ecazaturi\u201c care pardosesc netulburate\u00a0 \u00een mutenia proaspat asternuta padurea, iar cu timpul o \u00eentelenesc.<br \/>\nAtelierul nostru invizibil refuza ideea ca tara \u00eensasi ar putea deveni o padure de oameni, defrisata de securea unor uscaturi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eOmul are un atelier vizibil, care este corpul sau, si unul invizibil, care este imaginatia sa.\u201c Enuntul apartine parintelui medicinei hermetice. Viziunea pe care el ne-o propune despre om este departe, fireste, de \u201ereprezentarea noastra\u201c, a modernilor. Si, totusi, sa intram \u00een logica sa, sa \u00eensufletim cu propria noastra \u00eenzestrare invizibila atelierele omenesti \u00eenchipuite de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sacrilegii-si-cazaturi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Sacrilegii \u015fi c\u0103z\u0103turi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[7681,4,2691,7682],"class_list":["post-11836","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-cotidianul-el-pais","tag-editorial","tag-interese-politice","tag-jose-alberto-gutierrez"],"views":2076,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11836","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11836"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11836\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11836"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11836"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11836"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}