I-am zis acestui eminent istoric al nostru academicianul Trouble-f\u00eate pentru ca \u00een urma cu doi ani un tulburator editorial al sau din \u201eIstorie si civilizatie\u201c era expresia perfecta a definitiei din Dictionar: \u201eom suparator, persoana care strica dispozitia altora\u201c. Editorialul respectiv \u2013 ca toate celelalte contributii ale istoricului la dezbaterile de interes national, inclusiv rasunatoarea \u201eO istorie sincera a poporului rom\u00e2n\u201c \u2013 strica o sarbatoare la care, \u00een realitate, invitatii n-aveau nimic de sarbatorit. Exista \u00een istoria fiecarui popor \u2013 spunea \u00een urma cu doi ani istoricul Florin Constantiniu \u2013 evenimente care deschid faze noi \u00een evolutia sa istorica. Marile acte inaugurale pot fi faste, cum a fost epoca pasoptista, altele insuficient valorificate, ca actul de nastere al Rom\u00e2niei Mari de la 1918 si, \u00een fine, acelea ratate: \u201eRom\u00e2nia ar fi putut beneficia la 22 decembrie 1989 de un inaugural la fel de fast ca si cel din 24 ianuarie 1859… Dar, n-a fost sa fie. \u00cenca \u00eenainte de instaurarea regimului comunist, Rom\u00e2nia era o tara bolnava, cu ad\u00e2nci fracturi economice, sociale si culturale \u00eentre elite si masa populatiei, precumpanitor rurala, cu o societate fara traditii democratice, lipsita de spirit civic si cu un sentiment patriotic \u00een diminuare (de aici, rusinoasa demisie a natiunii \u00een 1940 si rapida cedare \u00een fata oboselii de razboi, 1942-1944). Falsul socialism a agravat considerabil toate laturile negative ale societatii rom\u00e2nesti. \u00cen decembrie 1989 rom\u00e2nii nu erau pregatiti pentru noul inaugural. Cu energiile sleite si fara cultura politica, ei nu stiau \u00een ce lume intra. Credeau ca \u00een capitalism vor trai cu totii precum familia Ewing din serialul Dallas. Capitalismul este nemilos cu prostii si naivii. Neocapitalismul globalist, mai mult dec\u00e2t capitalismul clasic, are nevoie de piete. Oamenii trebuie transformati \u00een simpli cumparatori. Cu un popor care nu straluceste prin harnicie, lipsit de orice p\u00e2lp\u00e2ire a unui ideal, cu o clasa politica avida de bogatie si putere, Rom\u00e2nia a fost o prada usoara pentru neocapitalistii straini, aflati \u00een complicitate cu afaceristii si oamenii politici din interior. A fost lichidata istoria, s-a distrus agricultura, s-a pervertit \u00eenvatam\u00e2ntul, statul a intrat \u00een disolutie, s-a furat \u00een 20 de ani c\u00e2t nu s-a furat \u00een toata istoria rom\u00e2neasca, saracia si boli de tot felul au lovit Rom\u00e2nia, familii s-au destramat ca urmare a plecarii parintilor \u00een strainatate, jafurile s-au \u00eenmultit primejdios, a crescut \u00eengrijorator consumul de droguri. Clasa politica este total nepasatoare la dezastrul tarii, iar poporul rom\u00e2n confuz, descurajat, vlaguit nu da niciun semn ca ar vrea sa-si reintre \u00een drepturile de stap\u00e2n al tarii. Starea \u00een care a ajuns Rom\u00e2nia face ca 22 decembrie 1989 sa apara drept un inaugural ratat. Nu prea este nimic de sarbatorit acum, la 20 de ani de la caderea comunismului\u201c. Nu lipseste nimic din tabloul dezastruos al unei Rom\u00e2nii care, la 20 de ani de la noua Eliberare, nu are nimic de aniversat si sarbatorit. Lipseste, vai, doar autorul acestui tablou sincer si lucid al unei tari ce aluneca \u00een prapastie: Florin Constantiniu, \u201eom suparator, persoana care strica dispozitia altora\u201c, a murit de inima rea. A murit din prea multa dragoste. At\u00e2t de multa si \u00eengrijorata iubire, \u00eenc\u00e2t, iata, \u00eel citim cu sentimentul ca m\u00e2na lui n-a \u00eencetat sa scrie nici dupa moarte. Ne transmite de dincolo de morm\u00e2ntul \u00eenca proaspat, \u00eenvatamintele unui Neagoe contemporan catre fiul sau, un fiu oropsit, caruia, generos, \u201estricatorul de sarbatoare\u201c \u00eei mai lasa ca mostenire un strop de \u00eencredere si o far\u00e2ma de optimism. \u00cen ultimul sau editorial \u2013 dar o fi chiar ultimul?! \u2013 din \u201eIstorie si civilizatie\u201c Florin Constantiniu scrie despre \u201e\u00cenvatamintele unei ierni\u201c, iarna lui 2011-2012 din care, cum simtim prea bine, am intrat direct \u00een vara: \u201eIarna 2011-2012 are \u2013 cred eu \u2013 toate sansele sa retina \u00een viitor atentia istoricilor rom\u00e2ni. De la meteorologie la politica, \u00een cursul ei s-au \u00eenregistrat evenimente care au marcat societatea rom\u00e2neasca sau au relevat aspecte de mare interes pentru analiza socio-istorica a Rom\u00e2niei postdecembriste. Nu este \u00een intentia r\u00e2ndurilor de fata sa faca un bilant al iernii abia \u00eencheiate, ci sa puncteze doar situatii si momente vrednice de a ram\u00e2ne \u00een cartile de istorie\u201c. Continu\u00e2nd p\u00e2na \u00een pragul mortii sa nu-si faca iluzii cu privire la viitor, istoricul face totusi bilantul unui an, al unor situatii vrednice de a ram\u00e2ne \u00een cartile de istorie si trage niste \u201e\u00eenvataminte\u201c: la ce ar mai fi bune bilantul si \u00eenvatamintele daca istoricul, sceptic si deprimat, ar fi murit nelas\u00e2nd \u00een urma nicio speranta si nicio iluzie? \u201e\u00cenvatamintele\u201c lui sunt un mesaj testamentar si ele dezvaluie \u00eencrederea \u201estricatorului de sarbatoare\u201c \u00een resursele, aproape sleite, ale poporului sau. De unde rasar, aproape neasteptat, aceasta \u00eencredere si acest optimism ale marelui muribund? \u201eIarna \u2013 ne scrie el de dincolo de morm\u00e2nt \u2013 a adus \u00eensa si semne \u00eembucuratoare. Asa cum am spus mai sus, s-a vadit ca daca macar o fractiune a opiniei publice se pune \u00een miscare, Puterea este at\u00e2t de nesigura, de fricoasa, \u00eenc\u00e2t da imediat \u00eenapoi. Presiunea trebuie mentinuta si, pentru aceasta, este nevoie de un program si de lideri. Daca programul \u00eencepuse sa se contureze, lideri nu au \u201et\u00e2snit\u201c dec\u00e2t doi… Istoria se face \u00een strada, nu \u00een fata televizorului.\u201c Mai \u00eenainte de aceste r\u00e2nduri incendiare scrisese: \u201eAsa resemnati si \u00eenduratori cum \u00eei stim pe rom\u00e2ni \u2013 deh, suntem un popor de tarani! \u2013 dar, c\u00e2nd si c\u00e2nd, mai exista si la ei o tresarire de revolta si de demnitate. Demiterea doctorului Raed Arafat \u2013 arabul devenit cel mai vrednic dintre rom\u00e2ni \u2013 a fost incidentul declansator al manifestatiilor de nemultumire ale populatiei. O parte, cea mai constienta, si-a adus aminte de toate abuzurile si umilintele la care a fost supusa si, la Bucuresti, a alergat \u00een Piata Universitatii. Si-a strigat zi de zi revendicarile si, fara a fi o forta impresionanta numeric, a speriat Puterea care, imediat, a dat \u00eenapoi. L-a sacrificat \u00eent\u00e2i pe Baconschi (merita aceasta \u00eent\u00e2ietate!), apoi \u00eentregul guvern Boc. Manifestantii nu si-au dat seama ce forta considerabila reprezinta. Ca sa reiau o formula istorica stiuta, Puterea tremura \u00een chilotii ei, dar manifestantii nu si-au dat seama de izb\u00e2nda lor. S-a \u00eent\u00e2mplat un fenomen invers celui petrecut la Paris, la 14 iulie 1789. Atunci, parizienii, c\u00e2nd au vazut ca Bastilia, simbolul absolutismului regal, pe care o credeau o fortareata de temut, s-a dovedit a fi o sperietoare fara putere, au capatat \u00eencredere \u00een fortele lor si au mers mai departe, duc\u00e2nd revolutia p\u00e2na la capat\u201c. Ce avem aici? Avem mesajul testamentar al unui \u201einstigator\u201c. Al unuia plin de \u00eencredere \u00een forta de regenerare a poporului \u201evlaguit\u201c si \u00een puterea de \u201ea duce revolutia p\u00e2na la capat\u201c. Marea \u00eenvatatura a acestei ierni a vrajbei noastre, spune instigatorul de pe patul mortii, este aceea ca \u201eprotestul trebuie sa fie permanent, ubicuu si pluriform\u201c iar el, acest protest salvator capabil sa schimbe starea de spirit a multimii, nu se poate ivi dec\u00e2t din r\u00e2ndul \u201ecelor ce vin\u201c: nu va lasati pacaliti, pare sa spuna, de cei ce au venit, ci priviti cu \u00eencredere la cei ce-or sa vina, la acei \u201elideri\u201c idealisti dintr-o generatie nenascuta. Idealist si visator ca toti marii adevarati patrioti, istoricul face, \u00een aceasta privinta, casa buna cu un mare poet: \u201eExista numai ceea ce va fi,\/ numai \u00eent\u00e2mplarile ne\u00eent\u00e2mplate,\/ at\u00e2rn\u00e2nd de ramura unui copac,\/ nenascut, stafie pe jumatate…\/ Exista numai trupul meu \u00eenlemnit,\/ ultimul, de batr\u00e2n, de piatra.\/ Tristetea mea aude nenascutii c\u00e2ini\/ pe nenascutii oameni cum \u00eei latra.\/ O, numai ei vor fi \u00eentr-adevar!\u201c (\u201eC\u00e2ntec\u201c: Nichita Stanescu). Ultimul mesaj, \u201einstigator\u201c si patriotic, lasat este, cum vedem unul optimist plin de \u00eencredere, conditionata \u00een \u201ecei ce vin\u201c. Dar va fi fiind acesta si ultimul sau mesaj? Este at\u00e2t de viu acest mesaj si at\u00e2t de tare se aud \u00een el \u201enenascutii c\u00e2ini\/ pe nenascutii oameni cum \u00eei latra\u201c, \u00eenc\u00e2t ma astept sa citesc \u00eenca un editorial al lui \u00een numarul urmator din \u201eIstorie si civilizatie\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
I-am zis acestui eminent istoric al nostru academicianul Trouble-f\u00eate pentru ca \u00een urma cu doi ani un tulburator editorial al sau din \u201eIstorie si civilizatie\u201c era expresia perfecta a definitiei din Dictionar: \u201eom suparator, persoana care strica dispozitia altora\u201c. Editorialul respectiv \u2013 ca toate celelalte contributii ale istoricului la dezbaterile de interes national, inclusiv rasunatoarea… Cite\u0219te mai mult »Mesajul unui pesimist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5876,7680],"class_list":["post-11832","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-istorie-si-civilizatie","tag-neocapitalismul-globalist"],"views":1435,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11832","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11832"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11832\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11832"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11832"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11832"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}