{"id":11815,"date":"2012-05-10T15:11:28","date_gmt":"2012-05-10T13:11:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11815"},"modified":"2012-05-10T15:11:54","modified_gmt":"2012-05-10T13:11:54","slug":"filosofia-logica-si-teoria-categoriilor-la-e-j-lowe","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filosofia-logica-si-teoria-categoriilor-la-e-j-lowe\/","title":{"rendered":"Filosofia, logica si teoria  categoriilor la E.J. Lowe"},"content":{"rendered":"<p>Filosoful englez E.J. Lowe (nascut \u00een 1950), profesor la Universitatea din Durham, \u00een Marea Britanie, si cunoscut pentru studiile sale de metafizica si filosofia mintii, propune revenirea efectiva la metafizica \u00een sensul ei aristotelic, de stiinta a fiintei prime, iesind \u00een arena dezbaterilor filosofice cu ontologia celor patru categorii. Lowe afirma explicit interesul pentru o creatie \u00een sens aristotelic a metafizicii. Putem vorbi, \u00een prezent, despre o adevarata negare a negatiei \u00een evolutia metafizicii, acum fiind momentul negarii negatiei metafizicii. Daca am \u00eencerca sa raspundem la \u00eentrebarea \u201ece progres ideatic a \u00eenregistrat metafizica de la Aristotel \u00eencoace?\u201c, conform propunerilor lui Lowe am raspunde: \u00een primul r\u00e2nd, a \u00eenregistrat un progres \u00een modul de argumentare.<br \/>\nIdeea pe care o sustin, \u00een cele ce urmeaza, este aceea ca Lowe este profund marcat de platonism \u00een conceptia sa privind categoriile filosofice. Cercet\u00e2ndu-i lucrarile fundamentale (\u00een special \u201eThe Possibility of Metaphysics\u201c, Oxford University Press, 1998), putem constata influenta filosofiei platonice, care apare ca un altoi pe un trunchi aristotelic. Si aceasta \u00een primul r\u00e2nd prin organizarea deductiva a lumii categoriilor si prin faptul ca substanta este prezenta numai \u00een entitati, si nu \u00een proprietati. Exista o ierarhie a categoriilor si, la cel de-al treilea nivel, apar cele patru categorii pe care le consideram, \u00een fapt, categorii complexe.<br \/>\nLowe admite existenta obiectelor abstracte, precum si a formei fara continut, idei specific platonice. Instantierea, relatia de la universal la particular, este o alta manifestare a participarii \u2013 concept al platonismului. La nivelul al treilea al ierarhiei categoriilor ontologice se afla proprietatile, relatiile, obiectele si modurile. Lowe retine categoriile tipuri, proprietati, obiecte, moduri (tropi) ca fiind combinatii universal-substantial, particular-substantial si particular-nesubstantial. Categoriile nu sunt toate universale. Lowe propune o organizare reprezentabila printr-un patrat: tipuri &lt;introduse prin&gt; proprietati; proprietati &lt;instantiate prin&gt; moduri; moduri &lt;introduse prin&gt; obiecte; obiecte &lt;instantiate prin&gt; tipuri.<br \/>\nOrganizarea este, asadar, deductiva. Lista categoriilor nu include spatiul si timpul, universalul ontic al lui Lowe fiind atemporal si aspatial, de domeniul ideilor &#8211; un alt indiciu \u00een ceea ce priveste platonismul autorului. Aici se afla nucleul contributiei lui Lowe \u00een ceea ce priveste metafizica. Universalul exista independent de particular, la Lowe, ceea ce este platonism, filosoful britanic fiind, \u00een mod explicit, realist. Universalul este instantiat de universal si particular; particularul nu poate fi instantiat. Metafizica lui Lowe este una a trecerii de la universal la particular. Esenta nu este entitate, dar se manifesta prin entitatea a carei esenta este. Deoarece universalul se concretizeaza \u00een particular, care interpreteaza universalul, ajungem la concluzia ca stiintele naturale studiaza instantieri ale universalului, iar legile din aceste stiinte reglementeaza respectivele instantieri, ele nefiind numai necesare. Sunt legi posibile, contingente chiar, deoarece sunt ipotetico-deductive, dar si legi necesare.<br \/>\nPutem fi in concordanta cu Lowe daca spunem: legile stiintelor naturale le instantiaza pe acelea ale matematicii, iar acestea, la r\u00e2ndul lor, sunt instantiate de obiectele concrete. Cum se ajunge la cele patru categorii? Acestea sunt a priori. Cum se ajunge la legile stiintelor naturii? E.J. Lowe nu arata explicit, dar e un fapt ce rezulta implicit, din cercetarea acestora, a obiectelor naturale, a organismelor.<br \/>\nLowe este un aristotelician prin atentia acordata stiintelor naturii, cu altoi platonist pentru perspectiva deductivista, atemporala si aspatiala asupra categoriilor. Ideea de instantiere se \u00eent\u00e2lneste cu ideea de participare a lui Platon.<br \/>\nCele patru categorii ale lui Lowe sunt cele patru antepredicamente ale lui Aristotel, dar cu o nuanta \u00een ceea ce priveste relatia universal-particular, caci la Aristotel relatia este de jos \u00een sus, iar la Platon de sus \u00een jos, deoarece universalul are drept de existenta la Lowe. Metafizicianul englez se foloseste de cele patru antepredicamente ale lui Aristotel, pe care le transforma \u00een categorii complexe. Categoriile ontologice constituie temelia construirii ontologice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Filosoful englez E.J. Lowe (nascut \u00een 1950), profesor la Universitatea din Durham, \u00een Marea Britanie, si cunoscut pentru studiile sale de metafizica si filosofia mintii, propune revenirea efectiva la metafizica \u00een sensul ei aristotelic, de stiinta a fiintei prime, iesind \u00een arena dezbaterilor filosofice cu ontologia celor patru categorii. Lowe afirma explicit interesul pentru o&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filosofia-logica-si-teoria-categoriilor-la-e-j-lowe\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Filosofia, logica si teoria  categoriilor la E.J. Lowe<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7676],"class_list":["post-11815","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-filosofia-la-e-j-lowe"],"views":1593,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11815","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11815"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11815\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11815"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11815"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11815"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}