In fata a catorva mii de oameni care scandeaza euforic, se desira o scena inalta, incarcata cu stindarde din care serpuiesc denumiri printre impletituri, noduri de simboluri si imagini ce invita la un plonjeu in alte vremuri.
\nMicrofonul din centrul scenei e flancat fie de scuturi, fie de coarne, fie de alt obiect cu rezonanta in arta razboiului sau a naturii. Vocile explodeaza, dupa ce gradatia asteptarii iti atinge punctul terminus: pe scena apar barzi contemporani cu parul lung si pictati pe fata, acoperiti de blanuri si piele, armuri, platose, zale si lanturi, impodobiti cu pandante si amulete ciudate, cu expresii infricosatoare de razboinici si debord\u00e2nd de energie si rebeliune, par\u00e2nd sa respire un aer mai vechi si totodata mai proaspat, mai exaltant.
\nChipurile de epos sunt tradate de z\u00e2mbete si de chitare electrice, insa, spre a le ajuta adevarul si realul astfel creat, pe scena isi fac loc viori, flaute, banjo-uri, mandoline, kantele, poate un bucium, un caval, o toaca, un xilofon si alte instrumente capabile de sonoritati mai bl\u00e2nde si mai naturale. Miscarile rapide, bruste, incita la miscare, extazul atmosferei ii cuprinde pe cei din public si ii ghideaza catre pam\u00e2nt, aer, apa si foc, catre salbatic si indepartat, catre stramosesc \u2013 al unei alte ordini si simtiri.
\nEste evident ca sumara si superficiala descriere care tine loc de preludiu nu poate sa ofere o imagine vie, senzoriala, a fenomenului, insa este de ajuns pentru o introducere in ceea ce urmeaza a fi catalogat (poate pe nedrept) ca lumea sau nisa pagan\/folk metal-ului, un gen muzical care capata culoare, in ansamblu, catre sf\u00e2rsitul anilor ’90 si devine foarte iubit si popular in toata perioada anilor 2000.
\nAtanorul nasterii genului se pierde in umbra ineditelor experimente, dupa unii incepute in 1988 de grupul suedez Bathory (\u201eBlood Fire Death\u201c, \u201eHammerheart\u201c si \u201eTwilight of the Gods\u201c, o trilogie discografica in care se strecoara bucatele de g\u00e2nduri si idei regasite in povestile nordului pag\u00e2n, fortificata de concertul complet al imaginii, liricii si emotiei), in vreme ce altii plaseaza grupul englez Skyclad (1990), ancorat puternic in credinta precrestina si filozofia profunda a elementelor si a naturii, la punctul de start al curentului (desigur, cu mult inainte de acestea, fondul folcloric si mitologic al ariilor culturale indeosebi europene a fost exploatat cu inspiratie de o multitudine de alte genuri sau personalitati muzicale, neprimind insa motivatia sau nefiind motorul suscitarii unui curent mai amplu, de la Wagner, Sibelius si Grieg, p\u00e2na la black metal-ul si death metal-ul scandinav, str\u00e2ns legate la un moment dat si in mod sigur inspirate de peisajul si cultura locului).
\nPovestea urmarita pare simpla: fr\u00e2nturi mitologice si istorice combinate cu sonorotati deosebite, cu aroma de ev vechi, precrestin, capata un altfel de miez si experimenteaza un nou gust al semnificatiei in societatea actuala. Vechiul folclor european, acele \u201eculturi minore\u201c, renasc astazi in versuri si melodii cu care se identifica individualistii zilelor noastre \u2013 religiosi autoproclamati ai naturii sinelui, revitalisti New Age.
\nIzbucnirile atavice, noua religiozitate pe care avem tendinta sa o incadram, acum mai mult ca oric\u00e2nd, in profan si nu in sacru, reimputernicirea naturii si alaturi de aceasta, a vietii in consonanta cu ea, imaginea si atitudinea insolita afisata, corespondenta unui alt timp \u2013 toate sunt procese a caror dinamica si fluctuatie de functii sociale nu pot insemna dec\u00e2t hrana pentru mintea observatorului atent si un nou si interesant teren de studiu.
\nCredinte adormite de o mie de ani si mai bine, modificate, mixate si valorificate strident de crestinism (un \u201eism\u201c in mare parte politic) ca fiindu-i proprii, sunt resuscitate astazi nu numai prin sonoritate, care in esenta spune povesti crude (nu cu sensul de a fi nemiloase!) sau modificate uneori la nivel de experienta de spirit personala, niciodata mincinoasa, inspir\u00e2ndu-se din mitologii redate in eposuri nationale sau in culegeri de \u201eintelepciune populara\u201c, ci si prin atitudine si imagine, care la o prima privire isi torc firul din \u201efelul pag\u00e2n de a fi\u201c, in ideea ca acesta ar fi existat vreodata si ar fi fost specific fiecarei culturi si fiecarui spatiu in parte.
\nE drept insa ca reinvieri de elemente ale culturii apartin\u00e2nd unui cadru temporal indepartat s-au mai practicat, insa aici e vorba de muzica nascuta in cercul unei noi forme de spiritualitate, in cadenta unei noi viziuni, nu de interferenta politicului. Si mai drept este ca aceste factiuni culturale, aceste idei revitalizate au circulat si circula dintr-un mediu in altul, asadar si dintr-un timp in altul, de ce nu si dintr-un strat de cultura in altul, fiind codificate social si av\u00e2nd varii moduri de intrebuintare, adica fiind parte a unor sisteme simbolice.
\nJocul se da intre simbol si semnificatie, depinz\u00e2nd, precum in postulatul \u201eTeoriei legaturii ritualice\u201c (Lardellier) de un \u201edispozitiv ritualic\u201c, o denumire cu pompa a contextului, a ramei cu tot ceea ce prespune ea. Simbolul este judecat si priceput in oglinda unui nou context, acela al communitas-ului despre care vorbea Turner, adica filonul uman desprins de ordinea existenta prin viziuni si dorinte diferite fata de ale celorlalti si totusi cuprins in ea prin faptul de a se gasi inca in acelasi sistem simbolic, asupra caruia isi va rezerva, mai apoi, dreptul de imprimare si revalorificare.
\nDar aici era vorba doar de incercarea de a clarifica pe c\u00e2t posibil schelele de transformare si miscare a unor fractiuni ale sistemelor de g\u00e2ndire, ale mentalitatilor, pentru ca nu ne referim cu strictete nici la religie si nici la religiozitate, pentru ca niciun membru al unui grup de viking metal, de exemplu, nu va deveni berserker dec\u00e2t in logica spectacularului, cum spunea Barthes \u2013 a \u201esemiurgiei\u201c si de dragul colorarii povestii pe care vrea sa o autentifice si cu care doreste sa se identifice, in niciun caz prin reiterarea vreunui rit de initiere razboinica.
\nFenomenul muzical impreuna cu renasterea culturala pe care o aduce pastreaza in special ambalajul credintelor pe care le c\u00e2nta, din care rasare cu siguranta \u201eviziunea populara\u201c, acel folk-lore care sudeaza grupul ascultator, cel cu care performerii impartasesc starile. Functiile se schimba si ele, se trece de la ritualic ca miez al vietii religioase (daca ne permitem comparatia cu vechile fonduri de credinte prin care se activa ceea ce numim \u201esacru\u201c) la retrospectie, coeziune, identificare, identitate si definire, intruc\u00e2t muzica ram\u00e2ne o sansa la catharsis si un generator de emotii. Intr-un documentar despre folk metal, parerea comuna a muzicienilor intervievati a fost ca genul muzical face apel la ideea de a te uita in trecut si de a te recunoaste. Intr-un plan secund se vor r\u00e2ndui functia estetica, functia spectaculara si de divertisment si abia dupa aceea, functia comerciala, desi ponderile acestora vor fi diferite in functie de actorii sociali.
\nMedierea sacru-profan? Comunicarea cu divinul, patrunderea in transcendent? Pagan metal-ul il trece pe ascultator dintr-o stare in alta, dintr-o cultura in alta, de la Odin, Tyr si Thor, la Svarog si Perun, de la Sigurd la Vainamoinen, de pe insula Anglesey p\u00e2n\u00e2 in Valhalla, din padurile incarcate de spirite ale naturii p\u00e2na in Tuonela sau in Helheim sau in Crugul Pam\u00e2ntului, la Uniila. Si totul se incarca de atmosfera, se ritualizeaza in momentul redarii povestilor catre public, cu dorinta ca acestuia sa-i fie indusa o stare din primordii \u2013 cu entuziasmul de rigoare, asistam la un \u201eritual profan\u201c.
\nSpecificitatea unor spatii anume (cu referire la ceea ce inseamna identitate si coeziune), rezida in propria cultura si in propriul sistem de simboluri, ceea ce la un moment dat poate capata iz de aroganta nationalista, mai mult dec\u00e2t sentimentul simplei inc\u00e2ntari, fie si m\u00e2ndrii (caci da, la unii chiar exista) de a face parte dintr-un popor sau altul, de a fi inradacinat intr-un loc sau altul.<\/p>\n
Lucrurile sunt mult mai complexe de at\u00e2t, incep\u00e2nd de la instrumentele \u201etraditionale\u201c pe care le folosesc in creatie, continu\u00e2nd cu limba in care c\u00e2nta, caci multe grupuri aleg sa c\u00e2nte in limba nativa pentru a conferi mai multa putere ideii de apartenenta la un spatiu cultural si p\u00e2na la aparitia scenica (vestimentatie: blanuri, piei, tunici, camasi medievale, ii, obiecte: sabii, scuturi, cornuri pline cu hidromel etc) si simbolistica folosita, inspirata din fondul precrestin autohton (in p\u00e2nza stereotipurilor sau mai cuminte si mai iertator, al arhetipurilor, o trupa de viking metal va folosi, in mod probabil, simboluri nordice pag\u00e2ne cum ar fi Ciocanul lui Thor si Valknut-ul lui Odin, iar o trupa de celtic metal va folosi impletituri si noduri specifice si Triskelion-ul, in vreme ce o trupa de pagan metal rom\u00e2neasca va folosi stindardul dacic, sau in orice caz, imaginea unui cap de lup…).
\nIn spatiul rom\u00e2nesc, fenomenul nu este at\u00e2t de vizibil (ram\u00e2n\u00e2nd inca in underground), desi rasar trupe noi, trupe tinere exaltate de av\u00e2ntul vechii intelepciuni naturale a rom\u00e2nilor, de regasirea extraordinara, probabil, a frumusetii vreunui colt de natura nejigarit.
\nO traditie inceputa de timisorenii de la Negura Bunget (nu se stie in ce masura si-au dorit ca o idee at\u00e2t de maiestrita sa ajunga astazi de-a dreptul un habitus) in 1995, un act muzical at\u00e2t de complex si de vaporos (o muzica de idei delicate, de idei puternice, de idei pline \u2013 muzica-idee in alte vorbe), nu merita, credem, sa fie etichetat ca fiind parte a unui curent, fie el black sau pagan sau atmosferic.
\nNegura Bunget au deslusit si au reusit sa imprime in creatia lor acel spirit al locului despre care vorbeam inainte. Soiul acesta de a simti, respectiv de a numi esentele prin melodie a suferit incercarea de a fi continuat, mai mult prin ideea de a c\u00e2nta despre \u201eale noastre\u201c, in sensul in care alte grupuri europene c\u00e2nta despre \u201eale lor\u201c in exclusivitate: c\u00e2teva elemente de mitologie populara, c\u00e2teva figuri voievodale supraevaluate si o mult aplaudata strasnicie de neam, caci genitorii nostri stramosesti, aproape mitici, au fost dacii (si lupii, ar z\u00e2mbi, inc\u00e2ntate de stereotipul obositor, o mare parte din trupele autohtone de pagan metal).
\nIn toata aceasta atmosfera de supralicitare versificata a unor povestiri mitologice si calitati nationale pe care poate ca nici nu le avem (tendinta e naturala si poate ca nu ar trebui blamata), piperata cu imagini ale unor locuri \u201esacre\u201c din Carpati si cu reprezentari mitice populare stoarse de sens si aruncate in contextul sufletului rom\u00e2nesc si al intregului sau cultural, printre drapele in trei culori care flutura grotesc alaturi de simboluri ale Noii Drepte, apare, din fericire, si lumina unei alte perspective.
\n\u201eAm purces pe cale, pe carare,
\nGras si frumos,
\nC\u00e2nd la jumatate de cale…
\nAm int\u00e2lnit o Samca,
\nCu patru picioare
\nCu piele de urs imbracata!
\nTrupul mi l-au schimonosit,
\nPieptul mi-au stricat,
\nOchii mi-au paienjenit,
\nSangele mi-au baut,
\nCarnea mi-au m\u00e2ncat,
\nPuterea mi-au luat…
\nSi nimeni nu m-o auzit…\u201c\u00a0 (Martolea, Samca, G\u00e2lmele Intunericului, 2009)<\/p>\n
Este vorba despre Martolea, un proiect muzica, care apeleaza la poveste pastr\u00e2nd intelesul subiacent al credintelor, care se refera la portretele autentice ale reprezentarilor asa cum apar in folclor si care reuseste sa creeze fonic un spatiu magic al imaginarului popular, unde se manifesta aceste fiinte, tainuite si apoi revelate prin sonoritati vechi, accentuate de viziunea, de dorinta si de simtirea proprie a artistului.<\/p>\n
Totul pare at\u00e2t de real, intr-un timp nedefinit, inc\u00e2t te prinde si nu poti trasa granita intre realitate si fantezie
\nL-am contactat pe Alin Drimus, artistul din spatele proiectului Martolea:
\nSubstratul cultural al muzicii pe care o creezi este folclorul rom\u00e2nesc. Care este scopul reinvierii acestor idei prin muzica? (Reconstientizarea? Reinvierea acelui spirit autohton care pare sa fi fost uitat, respectiv accentuarea unei constiinte a locului?)
\nChiar daca pare ciudat, eu nu am nici un scop inalt prin reinvierea ideilor bazate pe folclor. Martolea este doar o creatie egoista in care am vrut sa astern intr-o forma perceptibila universul meu artistic. Reconstientizarea folclorului se intampla in mod automat, daca incerci sa intelegi lumea Martolea. La fel se intampla si cu accentuarea unei constiinte a locului. Sunt sigur ca muzica mea poate fi un element declansator pentru asa ceva, insa nu mi-am propus niciodata asta.
\nIntr-unul dintre interviuri, vorbeai despre atmosfera muzicii pe care o creezi. In ce consta si ce aduce la suprafata in legatura cu ideile folclorice la care se refera? Acest fond de credinte coloreaza o realitate si un mod de a fi din trecut pe care il imprima muzicii?
\nIntotdeauna am cautat sa creez o atmosfera unica, de poveste, cu elemente folclorice autentice. Nu e neaparat genul de poveste cu sf\u00e2rsit fericit, atmosfera fiind intensa, alarmanta pe alocuri, violenta si chiar sumbra\/macabra. Chiar si asa, intotdeauna e loc de melancolie, visare, linii melodice care sa te farmece. Cred ca asta e o abordare putin inedita (legatura cu partea intunecata a folclorului). Partea intunecata insa e deseori int\u00e2lnita in folclorul rom\u00e2nesc. Bocetele sau doinele de jale sunt doar c\u00e2teva exemple legate de muzica, la fel cum multe povesti vorbesc de lucruri si fiinte infricosatoare, intamplari nefericite sau lucruri nebanuite\/inexplicabile. Si partea intunecata a folclorului poate fi adusa la suprafata foarte lin si natural \u2013 impletita in elemente de black metal. Spre deosebire de alte forme de arta care nu pot impresiona at\u00e2t de puternic, muzica poate oferi trairi si senzatii extreme, iar metalul poate oferi acel element violent care poate da un plus de autenticitate si de traire povestilor. Credintele se bazeaza pe experiente si interpretari proprii ale oamenilor simpli pentru ceea ce se intampla in natura. Ele provin din timpuri stravechi, cand stiinta nu putea convinge. Si nici azi nu putem explica tot ce exista, asa ca e inca mult loc de credinte. C\u00e2t e credinta si c\u00e2t e realitate e la latitudinea ascultatorului. Ce e frumos in folclorul rom\u00e2nesc este ca totul pare at\u00e2t de real, intr-un timp nedefinit, inc\u00e2t te prinde si nu poti trasa granita intre realitate si fantezie.
\nPovesteste-mi putin despre reactia grupului ascultator la arta ta. In ce fel crezi ca s-au regasit oamenii in versuri, in melodie, in atmosfera, at\u00e2t autohtonii c\u00e2t si strainii? Din ce fel de oameni ar fi format acest grup de ascultatori, respectiv ce consideri ca au cautat si ce au gasit in muzica ta? A reusit sa creeze sentimentul apartenentei la un loc, la o cultura?
\nExista mai multe tipuri de ascultatori si cred ca fiecare categorie a gasit c\u00e2te ceva care sa ii atraga in muzica mea. Exista oameni care au descoperit o alta abordare a muzicii black metal, cu elemente si instrumente originale si care suna deosebit, ceva placut, nou si deopotriva captivant. In primul r\u00e2nd, vorbim aici de straini. Autohtonii sunt mai degraba atrasi de imbinarea dintre folclorul rom\u00e2nesc si metal, regasindu-se in aceasta abordare. Ei au avantajul ca pot intelege versurile si chiar pot intelege ce se int\u00e2mpla in universul Martolea. Exista si un sentiment de regasire a unor valori nationale legate de folclor si de traditii. Din pacate, datorita faptului ca scena metalica rom\u00e2neasca nu este bine conturata, exista si o atitudine de genul: asta avem, deci tre’sa ne placa!
\nDesi categorizarile de felul urmator nu pot si nu au putut defini niciodata pe drept complexitatea muzicii in genere, si acum, cu at\u00e2t mai putin a muzicii tale, mi-am permis, de dragul ordonarii si plasarii mai rapide in context, sa-ti numesc muzica drept folk black metal. Crezi ca exista o legatura mai slaba sau mai str\u00e2nsa intre folk metal si ideea de identitate nationala? Sau ar fi vorba doar de un spatiu caracterizat de un anume fel de cultura, care nu trebuie si nu ar avea de ce sa recurga la conceptele insuficiente de \u201enatiune\u201c sau de \u201enational\u201c?
\nCategorisirile sunt facute in baza a ceea ce cunoastem si uneori sunt necesare. Eu las libertate ascultatorilor sa categoriseasca muzica mea cum vor. E drept, imi place sa cred ca nu e departe nici de folk, nici de black metal. Cred ca spatiul traditiilor si folkului poate fi extins mult mai larg, intr-un cadru European, desigur, cu coloratii si elemente locale. Tine de cultura fiecaruia sa inteleaga mai mult sau mai putin din ce aude, insa asta nu inseamna ca e imposibil de inteles traditiile altora. E drept, o poveste spusa in alta limba isi pierde deja jumatate din farmec. Cu toate astea, din ce am vazut in ultima vreme, folk metalul a dus ideea de identitate nationala destul de departe (uneori prea departe). Cel putin prin ce vad in reactiile ascultatorilor. Eu nu am aspiratii de genul asta, nu mi-am propus niciodata sa inflacarez spiritul national. Fiecare regaseste ce vrea in folk metal, unii gasesc frumoase povesti, altii gasesc imnuri de chemare la arme, altii gasesc inspiratie de a face ceva frumos in viata lor. Intotdeauna depinde de ascultator.
\nCe parere ai despre black metal-ul si folk metal-ul european care apeleaza la propriul fond cultural pentru a pune in scena povesti si a se diferentia si remarca identitar fata de alte genuri si grupuri muzicale, mai ales acum c\u00e2nd invocarea de elemente folclorice specifice a ajuns o adevarata moda culturala, o adevarata \u201etraditie\u201c a acestor genuri?
\nIntr-adevar, a ajuns o adevarata moda culturala sa sapi in folclorul national si sa scoti la lumina elemente inedite celorlalti. Eu nu am vazut niciodata vreo problema in faptul in sine, dar vad o problema in exploatarea abuziva, deseori superficiala. Lucrurile la moda satureaza piata si cu timpul interesul va scadea. Cei ce sunt interesati de trenduri, se vor orienta spre noile orizonturi si vor fi populari in continuare. Nu e nicio pierdere. Cei ce simt si traiesc cu adevarat traditiile si folclorul, vor face asta in continuare indiferent de nivelul de interes al publicului. Din pacate, acum suntem inca la nivelul de saturatie, fiind foarte greu sa aduci ceva inedit in acest peisaj.
\nPutem, la acest nivel, sa discutam despre un anume fel de \u201ereligiozitate\u201c in muzica, un fel de aderenta asemanatoare fenomenelor New Age?
\nDa si nu. Depinde de fiecare c\u00e2t de mult vrea sa vada si ce are nevoie sa vada in muzica. Cred ca poti gasi multe elemente in muzica in care sa te regasesti si cred ca aici ar trebui sa inceapa fiecare. Nu poti lua nimic de-a gata de la altii. E la fel si cu religiile. Cu c\u00e2t incerci sa te adresezi mai multor oameni si sa ii multumesti pe toti, cu at\u00e2t incepi sa compromiti si sa generalizezi. Asta nu duce nicaieri. Trebuie sa cauti tu, sa incerci si sa vezi ce ti se potriveste. C\u00e2nd te regasesti complet in ceea ce asculti, inseamna ca ai gasit frumosul in muzica.
\nIntelegem, asadar, ca nu exista un nou \u201ecult\u201c, ca muzica aceasta chiar si prin puterea sa teatrala deosebita invie numai fragmente de mit, de credinta pentru a deveni ea insasi mit si traditie (in interiorul acelui communitas special), insa nu si practicile, poate doar la nivel de scenariu, de show. \u201eReligiozitatea\u201c in muzica nu se consuma in \u201emodul pag\u00e2n de a fi\u201c, in a fi vikingi, celti, daci, goti, slavi s.a.m.d. ci in a poza, nu intr-un sens fals, din contra, intr-unul constient de neajunsurile sale si totusi de ineditul sau, de eliberarea pe care o ofera.
\nSe creeaza o stare, se recreeaza o constiinta la nivelul unor grupuri. Se simte muzica intr-un fel special, ca un mediator intre ego-uri arhaice pierdute in vreme si sinele modern, incatusat, consternat sau supus in fata altor reguli. Cu toate acestea, regasim o comparatie interesanta si inovativa ca unghi al privirii, intr-un articol care impaca ambianta unui folk-lore cu evenimente sau feluri de a fi\/de a te prezenta scenic actuale. Este comparatia si pretentia unei legaturi intre ceata mitica a Asgard-ului, Asgardsrei sau Oskorei, in fine, arhetipul Cetei Hellequin la francezi sau Perchten la germanici (un alai teribil, o legiune de suflete moarte care aparea la solstitiul de iarna, devasta asezarile, lu\u00e2nd ce se gasea de m\u00e2ncat si de baut si ii rapea pe ratacitorii pe care ii int\u00e2lnea in cale) si muzicienii care c\u00e2nta black metal (aici, insa viziunea se poate extinde la nivelul pagan metal-ului, power metal-ului s.a.) si in extenso, ascultatorii care se regasesc ideatic si sufleteste in povestea pe care ei o creeaza.
\nGrupul e unit de poveste, iar povestea e redata in principal prin sonoritate, ajut\u00e2nd in cautarea de sine si excluz\u00e2nd din acest segment itele politice, religioase, economice, sociale (in acceptia societatii generale, a colectivitatii), recurg\u00e2nd la o alaturare de viziuni si de sentimente impartasite, rezult\u00e2nd in fortificarea acestui fel de comunitate in tot ceea ce inseamna practici, manifestari, imagine si de ce nu, reguli. Aici, imaginea nu e neaparat o preocupare in sine, e produsul natural al ansamblului.
\nLa final, merita spus ca unii pot trai mental \u201evechea existenta\u201c intocmai ca pe o poveste catre care isi indreapta g\u00e2ndurile idealiste, altii se pot ralia la principiile sale mai profund dec\u00e2t at\u00e2t, ader\u00e2nd la tot soiul de grupari religioase consonante cu vechile viziuni mitice (cum este, spre exemplu, odinismul in Norvegia), in vreme ce altii nu pot sau nu au nevoie sa vada dincolo de conturul comercial sau accesibil gustului comun (aceste \u201eresuscitari de credinta\u201c pot fi bine integrate in melodie, pot parea inedite in combinatie cu muzica \u201eelectrificata\u201c si atunci ele prind la public). Noutatea\u00a0 si transformarea stau, asadar, in retrezirea simtirii, in reconstientizarea unui fond cultural autohton pe care se bazeaza intreaga filosofie a muzicii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In fata a catorva mii de oameni care scandeaza euforic, se desira o scena inalta, incarcata cu stindarde din care serpuiesc denumiri printre impletituri, noduri de simboluri si imagini ce invita la un plonjeu in alte vremuri. Microfonul din centrul scenei e flancat fie de scuturi, fie de coarne, fie de alt obiect cu rezonanta… Cite\u0219te mai mult »Renasteri si straturi culturale \u00een pagan metal<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7674,7673,7672,7675],"class_list":["post-11812","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-black-metal","tag-death-metal","tag-negura-bunget","tag-pagan-metal-romanesc"],"views":1844,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11812","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11812"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11812\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11812"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11812"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11812"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}