{"id":11809,"date":"2012-05-10T15:03:45","date_gmt":"2012-05-10T13:03:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11809"},"modified":"2012-05-10T15:04:13","modified_gmt":"2012-05-10T13:04:13","slug":"doru-de-care-ti-se-face-dor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doru-de-care-ti-se-face-dor\/","title":{"rendered":"Doru de care ti se face dor"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Doru Roman, percutionistul trio-ului Contraste si, totodata, solist al Filarmonicii \u201eBanatul\u201c din Timisoara, a sustinut \u00een ziua de 3 aprilie, la Muzeul National \u201eGeorge Enescu\u201c, un recital exceptional.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u00cen general, c\u00e2nd participi la un concert de muzica contemporana si constati ca pe scena sunt mai multi muzicieni dec\u00e2t public \u00een sala, nutresti un sentiment de mila pentru cei care au pregatit, cu multe ore de repetitii \u00een prealabil, acel eveniment, fie ei interpreti sau compozitori. De data aceasta, \u00eensa, am avut sentimentul ca cei care nu au ajuns la recitalul lui Doru Roman au pierdut enorm. Cei c\u00e2tiva spectatori au plecat complet ravasiti de luxurianta sonora creata prin zecile de instrumente de percutie pe care muzicianul-magician le actiona cu o maiestrie rar \u00eent\u00e2lnita pe scenele bucurestene. Tehnica, talentul si inteligenta muzicala \u00eel \u00eendreptatesc pe Doru Roman sa-si asume un rol de solist \u00een peisajul muzical rom\u00e2nesc, postura destul de rar \u00eent\u00e2lnita \u00een viata muzicala europeana si mai cu seama la noi. Performantele sale au atras atentia foarte multor compozitori rom\u00e2ni si straini, care i-au dedicat lucrari de mare forta, de multe ori realmente spectaculoase, specul\u00e2ndu-i interpretului abilitatile tehnice si chiar actoricesti.<br \/>\nCompozitorii, cu c\u00e2t \u00eel asculta mai mult pe Doru Roman, cu at\u00e2t introduc \u00een piesele urmatoare si mai multe instrumente, pentru ca acesta, pe de o parte, le are \u00een colectia sa de sute de instrumente, pe de alta parte, le m\u00e2nuieste pe toate cu o dezivoltura spectaculoasa: bongos-uri, tom-tom-uri, roto-tomuri, tobe mari si mici, piatti, crotale, tam-tam, temple-blocks, sogniali, marimba, vibrafon si zeci de mici instrumente care dau culoare si savoare gesturilor artistice. Toata asezarea instrumentelor a fost g\u00e2ndita dupa o strategie bine pusa la punct pentru ca lucrarile sa se succeada \u00een mod firesc, fara pauze prea mari \u00eentre ele, lucru esential pentru atmosfera recitalului, mai cu seama ca Radio Rom\u00e2nia Muzical a imprimat acest eveniment, motiv pentru care erau instalate, printre zecile de instrumente, si foarte multe microfoane.<br \/>\n\u00cen plus, succesiunea pieselor prezentate a demonstrat si atentia cu care Doru Roman si-a programat aparitiile, trec\u00e2nd, cu fiecare piesa, prin stari si provocari tehnice \u00eentr-un continuu crescendo.<br \/>\nDeschiderea a apartinut compozitorului Dan Dediu prin lucrarea \u201eCadenza\u201c, practic un fragment ce apartine Concertului sau pentru percutie si orchestra dedicat tot lui Doru Roman. Acest extras cu momente sensibile, dar si de mare inventivitate ritmica, creeaza o lume sonora foarte bine conturata si condensata \u00een doar patru minute. Aceasta cadenta reprezinta, de fapt, prologul concertului mai sus amintit. Asadar, Dan Dediu surprinde din nou prin faptul ca asaza momentul \u00een care solistul \u00eesi etaleaza veleitatile tehnice \u00een debutul unui concert. \u00cen fapt, acest moment muzical are toate calitatile tehnice si semantice pentru a deveni o piesa de sine statatoare.<br \/>\n\u00cen scenariul propus, a urmat piesa Laurei Manolache, \u201eTranzitii pentru percutie si banda\u201c, moment foarte bine ales pentru ca aducea \u00een plus o lume sonora construita \u00een mediul electronic, ceea ce a sporit paleta timbrala a instrumentelor de percutie. Sunetele de trombon si alte sonoritati grave construite printr-o baza de sunete computerizate conturau o atmosfera glaciala si \u00eendepartata, resuscitata prin sunetele metalice ale instrumentelor de percutie. Prin intermediul muzicii am parcurs o croaziera imaginara printre gheizare si peisaje \u00eenghetate, asa cum numai \u00een Islanda putem \u00eent\u00e2lni.<br \/>\nO surprinzatoare desfasurare timbrala, de un rafinament \u00eembatator, cu insertii de forta bine controlata am descoperit \u00een lucrarea \u201eAnabasis\u201c a lui Eugen Wendel, care a folosit ca sursa de inspiratie poemul cu acelasi nume de Paul Celan. Instrumentele cu membrane de piele, actionate cu buricele degetelor interpretului creau senzatia conturarii unei siluete din nisipul fin, adus de adierea v\u00e2ntului dintr-un desert care ne atrage cu obstinatie prin luminozitatea-i caracteristica. Combinatiile sonore sugerau o anumita incandescenta pe care numai razele soarelui \u00eempreunate cu nisipul viu o pot da. Prin multitudinea efectelor timbrale aveam senzatia ca tot ce aceasta \u201eFata Morgana\u201c atinge se sfar\u00e2ma. Chiar si picaturile de ploaie se sfar\u00e2mau \u00een palma siluetei. At\u00e2t compozitorul Eugen Wendel, c\u00e2t si interpertul Doru Roman pot fi considerati adevarati alchimisti ai sonoritatilor, reusind sa ne faca sa traim pentru o perioada \u00eentr-o lume de poveste pe care nu ne-am fi dorit sa o parasim.<br \/>\nA urmat o schimbare brusca de registru prin lucrarea \u201eMambolero\u201c, piesa pe care i-am dedicat-o protagonistului minunatei seri de aprilie, cunosc\u00e2ndu-i posibilitatile muzicale si actoricesti. Lucrarea a fost inspirata de versurile lui Nichita Stanescu: \u201eEu sunt cel mai singur \/ Eu am fost \u00eendepartat de flaut \/ Nu va mai mirati \/ Ca Venus din Milo nu are m\u00e2ini \/ M\u00e2inile ei sunt betele \/ Cu care bat la toba\u201c. Scenariul este bazat pe ideea unui presupus conflict \u00eentre melodie si ritm. Care dintre aceste doua elemente esentiale ale muzicii detine suprematia? Melodia este sustinuta, pe banda, de flautul alto, printr-o incantatie care creeaza o atmosfera de ritual peste care se suprapune o voce din eter, grava, ce rosteste primul vers. Interpretul, costumat asemenea unui luptator ninja, cu betele str\u00e2nse \u00eentr-o teaca purtata la spate, intra \u00een scena rostind urmatorul vers pe o liniste totala. Incantatia se porneste din nou si vocea se aude mult mai imperativ. Raspunsul interpretului vine brusc, oprind melodia flautului: \u201eM\u00e2inile ei sunt betele cu care bat la toba!\u201c si se porneste \u00eentr-o cavalcada ritmica dublata de interjectiile ritmice ale vocii. Este o demonstratie de moment a suprematiei ritmului. O data provocarea lansata, flautul alto \u00eesi aduce si alti aliati ce apartin familiei flautelor, adica flautul de concert, piccolo si bas, pentru a realiza o sectiune foarte percutanta cu efecte apartin\u00e2nd tehnicilor extinse de c\u00e2ntat la flaut. Percutionistul e cuprins de o adevarata isterie si \u00eencearca sa tina piept acestei cavalcade sonore. \u00cen cele din urma melodia si ritmul se contopesc \u00eentr-un binecunoscut dans latino \u2013 Mambo \u2013 pentru a sf\u00e2rsi chiar \u00eentr-un dans erotic \u2013 Bolero \u2013 cu insertii de Mambo, culmin\u00e2nd \u00eentr-o explozie sonora realizata at\u00e2t prin mediul electronic c\u00e2t si prin instrumentele mari de percutie: timpane si tam-tam.<br \/>\n\u201eNotte di festa\u201c, lucrarea Violetei Dinescu, inspirata, probabil, din nuvela lui Caesare Pavese, este plina de v\u00e2rtejuri si surprize timbrale, asa cum, de altfel, ne-a obisnuit cu fiecare noua compozitie. Practic, Violeta Dinescu, tese o adevarata dantelarie sonora, proprie perioadei baroce. Tehnica interpretului trebuie, \u00eentotdeauna, sa fie desav\u00e2rsita, pentru a realiza \u00eentocmai cerintele dinamice si agogice ale lucrarilor sale. Si \u00een aceasta piesa, Violeta Dinescu si-a gasit interpretul ideal prin formidabilui percutionist Doru Roman, care, o data \u00een plus, si-a demonstrat veleitatile interpretative.<br \/>\nSi cum parca am fi avut nevoie de o demonstratie si mai elocventa a calitatilor sale, Doru Roman a ales pentru finalul recitalului piesa \u201eAttracteur \u00e9trange\u201c compusa de Lucian Metianu. A fost o adevarata cavalcada si dezlantuire de forta, ca si cum totul abia ar fi \u00eenceput. \u00cen aceasta piesa, Lucian Metianu diseca cu dezinvoltura ritmul de samba, folosind principii matematice asemenea \u201einductiei complete\u201c, pentru ca, spre final, sa-l recompuna dupa bunul plac, realizand o crestere ritmica si dinamica ce pur si simplu te ridica de pe scaun. \u00cemi imaginez ca daca aceasta lucrare ar fi fost interpretata \u00eentr-o sala polivalenta, cu mii de oameni \u00een sala, s-ar fi produs o adevarata isterie, iar miile de spectatori ar fi aplaudat si ovationat p\u00e2na la epuizare.<br \/>\nA fost un adevarat regal care ar fi meritat mult mai multi martori si o mediatizare pe masura. De asemenea, ar fi meritat sa se desfasoare \u00een Aula Palatului Cantacuzino si nu \u00een Sala Mica a Muzeului, scena Aulei fiind mult mai generoasa pentru amplasamentul instrumentelor. Din pacate, am aflat ca un conflict \u00eenceput acum aproape doi ani \u00eentre conducerea Muzeului \u201eGeorge Enescu\u201c si cea a Uniunii Compozitorilor (\u00eempart acelasi minunat Palat Cantacuzino situat \u00een inima Bucurestiului) a dus la separarea organizarii evenimentelor, iar cele stabilite \u00een stagiunea Muzeului \u201eGeorge Enescu\u201c nu mai au dreptul sa se petreaca \u00een Aula Uniunii Compozitorilor. Nu s-au \u00eenteles asupra modalitatii de renovare a edificiului care mai are putin si se sfar\u00e2ma. Un conflict stupid, menit sa distruga si bruma de apreciere de care se bucura concertele de muzica contemporana.<br \/>\nDe asemenea, am aflat ca directoarei Laura Manolache, compozitoare la r\u00e2ndul sau, i se reproseaza ca organizeaza mult prea multe concerte si perturba buna desfasurare a Uniunii Compozitorilor. Sa \u00eenteleg ca realmente minunatii nostri compozitori sunt satui de at\u00e2ta muzica? Adica, tocmai \u00een cladirea \u00een care a trait marele nostru compozitor George Enescu, cladire pe care a lasat-o mostenire \u00een primul r\u00e2nd muzicienilor rom\u00e2ni, arta sa fie sugrumata de birocratie si interese meschine?<br \/>\nTot \u00een acea seara am aflat ca paznicii cladirii observa destul de des pe camerele de supraveghere o silueta (fantoma) care umbla agitata prin cladire si culmea, seamna \u00een mod izbitor cu George Enescu. Probabil ca marele nostru compozitor, un model unic de artist total, a cobor\u00e2t din Rai pentru a face dreptate \u00een lumea muzicala rom\u00e2neasca ravasita complet si aflata \u00eentr-o continua deraiere de pe \u00eenaltimea artistica pe care George Enescu ne-a lasat-o mostenire.<br \/>\nNe va fi dor de arta interpretativa a lui Doru Roman, dar speram ca \u00eel vom revedea \u00een stagiunile urmatoare \u00een recitaluri cu sali arhipline.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Doru Roman, percutionistul trio-ului Contraste si, totodata, solist al Filarmonicii \u201eBanatul\u201c din Timisoara, a sustinut \u00een ziua de 3 aprilie, la Muzeul National \u201eGeorge Enescu\u201c, un recital exceptional. \u00cen general, c\u00e2nd participi la un concert de muzica contemporana si constati ca pe scena sunt mai multi muzicieni dec\u00e2t public \u00een sala, nutresti un sentiment de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doru-de-care-ti-se-face-dor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Doru de care ti se face dor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-11809","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1418,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11809","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11809"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11809\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11809"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11809"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11809"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}