Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care ne-am putea dori sa-l facem ar fi sa avem posibilitatea de a ne \u00eentoarce \u00een timp si de a vedea, cu ochii nostri, toate piesele care, puse cap la cap, contureaza tabloul unei tari comuniste de odinioara, din Europa de Est. \u00censa atunci c\u00e2nd un regizor \u00eencearca sa redea atmosfera din spatele Cortinei de Fier, din timpul Razboiului Rece, prin intermediul unui imaginarium greu de \u00eenteles, si desprins parca dintr-un basm scris de niste amatori care se bazeaza mult prea mult pe detalii, si mult prea putin pe poveste, e destul de greu sa ram\u00e2i lucid si sa nu-ti pierzi concentrarea. ,,Undeva la Palilula\u201c, \u00een regia lui Silviu Purcarete, se \u00eencadreaza \u00een categoria filmelor care vor sa iasa din tiparele cinematografului rom\u00e2nesc recent, cele \u00eenchistate \u00een curentul Noului Val \u2013 curent care, de altfel, nu are pretentia de a se ridica la nivelul de arta pentru marea masa de oameni, plictisind publicul mai putin avizat prin realismul greu de suportat si prin reliefarea unor situatii care nu ofera nimic nou, fata de peisajul cotidian binecunoscut.
\nFilmul \u00eencearca sa ne redea povestea unui orasel pierdut undeva pe harta tarii, sau pe harta imaginara a regizorului, cu c\u00e2teva personaje atipice care ne atrag atentia \u00een momentul \u00een care doctorul pediatru Serafim (\u00c1ron Dim\u00e9ny), cel care \u00eel va \u00eenlocui pe recent decedatul nea’ Pantelica, ajunge la destinatie si observa stranietatea si atmosfera aproape ireala a locului. Scena de \u00eenceput a filmului, trenul care pare inundat de plante, mortul care vorbeste, purt\u00e2nd un machiaj strident, culorile calde, \u00eenabusite \u00een tot felul de esente si arome, ne amintesc de stilul unor nuvele fantastice ale lui Mircea Eliade \u2013 cu un personaj sincer si naiv care, odata prins \u00een v\u00e2rtejul halucinant, trece \u00een planul ireal al peliculei si doar la sf\u00e2rsit revine \u00een planul real. Aceasta pendulare a personajului \u00eentre doua lumi are ca efect estomparea, \u00een plan secund, a firului narativ, si aducerea \u00een prim-plan a unui amalgam de detalii, cumulate lent. Locuitorii Palilulei sunt \u00eentr-o petrecere continua. Broastele care rasar de unde nu te astepti, localnicii care privesc trenul ca niste marionete trase de sfori, fara suflu, din mijlocul carora doar un singur ins are curajul de a-si \u00eentoarce fata spre noi, fata cu capra, care, \u00een cele din urma, va da nastere unui copil, filmul capat\u00e2nd tendinte fantasy-horror, sunt doar c\u00e2teva dintre elementele care \u00eembogatesc misterul scenelor, \u00eencerc\u00e2nd sa ofere publicului spectacolul de care are nevoie.
\nCu toate acestea, regizorul pare ca intra si el \u00een v\u00e2rtejul ametitor al propriului film si uita de acei spectatori care asteapta cu sufletul la gura senzatiile ce izvorasc din complexitatea firului narativ. \u00centr-un anumit punct al filmului traim cu sentimentul ca putem sa intuim, destul de usor,\u00a0 ce va urma, ridic\u00e2ndu-ne la un nivel pur fantezist. \u00censa Purcarete nu renunta cu una, cu doua, si \u00eesi lasa imaginatia sa curga fara oprire. Dupa o scena halucinanta mai urmeaza alta, si \u00eenca una, p\u00e2na c\u00e2nd avem senzatia ca aceasta nebuloasa cinematografica nu se va mai termina niciodata. Finalul filmului reda si sf\u00e2rsitul oraselului Palilula, cu intentii moralizatoare, si ne aduce \u00eenapoi \u00een timpul real, unde Serafim, \u00een aceeasi postura de medic, deapana amintiri si le povesteste oamenilor misterele oraselului. Moartea lui evidentiaza, mai mult sau mai putin, caracterul de basm al filmului si intentia regizorului, oarecum cliseizata, de a-si asocia produsul cu peliculele americane din genul fantasy.
\nTotusi, un lucru \u00eel putem sustine cu siguranta. Efortul regizorului se concentreaza, \u00een cea mai mare parte, asupra spectacolului pe care \u00eel ofera prin intermediul scenografiei, a imaginilor care \u00eesi gasesc, parca, o poveste proprie atunci c\u00e2nd sunt invadate de contraste cromatice. Teatrul absurd al lui Purcarete exploateaza stilul lui Fellini, din \u201eSatyricon\u201c, introduc\u00e2nd tot felul de tipologii si personaje fantastice, interpretate \u00eentr-un mod c\u00e2t mai dramatic de cei mai buni actori rom\u00e2ni ai momentului. Nivelul spectacolului poate fi unul superior, dar profunzimea filmului e grav afectata, \u00eentr-o aglomerare de scene fara rost, de replici ,,crude\u201c sau de alte glume care, dupa un anumit timp, \u00eeti creaza sentimentul de saturatie.
\nCu toate acestea, publicul rom\u00e2nesc ar putea fi captivat de acest ,,altceva\u201c al lui Purcarete. Vorbind la modul general, acesti tineri postcomunisti s-ar putea dovedi capabili, cel putin din perspectiva regizorului, sa accepte ceva at\u00e2t de diferit, iar, pe de alta parte, e perfect normal ca publicul larg sa spere la un film care sa depaseasca barierele imaginatiei. Cu c\u00e2t mai mult kitsch, cu at\u00e2t pare mai americanesc filmul, asadar mai nou, asadar ceva ce se vrea a fi de consum. Poate fi doar o ilustrare a perceptiei rom\u00e2nilor si, \u00eenca o data, un vehicul care sa ne poarte spre ceea ce se numeste ,,the American dream\u201c, idealul oricarui om care nu a pasit niciodata pe acel tar\u00e2m \u00eendepartat, asa cum este si Palilula.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care ne-am putea dori sa-l facem ar fi sa avem posibilitatea de a ne \u00eentoarce \u00een timp si de a vedea, cu ochii nostri, toate piesele care, puse cap la cap, contureaza tabloul unei tari comuniste de odinioara, din Europa de Est. \u00censa atunci c\u00e2nd un regizor \u00eencearca… Cite\u0219te mai mult »\u201eUndeva la Palilula\u201c \u2013 utopia kitschoasa a romanului postcomunist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2945,7671],"class_list":["post-11804","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-silviu-purcarete","tag-undeva-la-palilula"],"views":1760,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11804","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11804"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11804\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11804"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11804"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11804"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}