{"id":11801,"date":"2012-05-10T14:56:51","date_gmt":"2012-05-10T12:56:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11801"},"modified":"2012-05-10T14:57:06","modified_gmt":"2012-05-10T12:57:06","slug":"doua-afise-doua-glorii-de-ieri-si-de-azi-marilyn-monroe-si-anamaria-vartolomei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doua-afise-doua-glorii-de-ieri-si-de-azi-marilyn-monroe-si-anamaria-vartolomei\/","title":{"rendered":"Doua afise, doua glorii, de ieri si de azi: Marilyn Monroe si Anamaria Vartolomei"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>CANNES 2012<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Afisele festivalului au o istorie speciala. Ceva din spectacolul lor mediatic, ca si din suita personalitatilor ce le-au inspirat ori, nu mai putin, a autorilor lor, pictori si graficieni celebri, am \u00eencercat sa evoc \u00een \u201eCannes-ul rom\u00e2nilor\u201c. Am facut-o, fatalmente, tangential, date fiind prioritatile unei monografii consacrate unei at\u00e2t de complexe arhitecturi cinematografice, av\u00e2nd de raspuns mai \u00eent\u00e2i cerintelor derivate din chiar titlul lucrarii. Prioritatile abordarii erau altele, asa ca am rezervat doar o mica parte problemelor legate de ceea ce reprezinta afisul unei editii.<\/p>\n<p>Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, o personalitate puternica vine sa se instaleze \u00een prim-plan, asa \u00eenc\u00e2t din orice parte ai privi poti vedea \u2013 pe ziduri, pe esplanade, pe frontispiciul palatului, pe panourile publicitare miscatoare \u2013, chipul marilor dive de ieri sau de azi. Au fost, \u00eentre at\u00e2tea alte nume, Giulieta Massina sau, mai ieri, Faye Dunaway, care mai apoi au participat la o \u00eent\u00e2lnire cu ziaristii. De asta data, \u00een 2012, admiram chipul perfectei \u00eencarnari a \u201eglamour\u201c-ului cinematografic. Cu \u201esimplitate si eleganta\u201c, este personificat \u201eun souffle en forme de baiser\u201c, cum citim \u00eentr-un paragraf de \u00eensotire a afisului destinat sa celebreze, pe de o parte, cei 65 de ani ai Cannes-ului, mai precis de editii, iar pe de alta, sa valorifice prilejul de a ne reaminti ca a trecut jumatate de secol de la moartea celei care a fost si a ramas enigmatica Marilyn. Ce vedem acum? O frumoasa cu parul blond \u00een bucle, \u00een fata unui tort cu o singura, simbolica, lum\u00e2nare. Hainele negre pun \u00een relief fata, g\u00e2tul si decolteul vedetei, precum si rotunjimea aureolata a tortului. \u00cen mijlocul chenarului si \u00een \u00eencadratura literelor ce compun numele festivalului, ca un puzzle \u00een cautarea armoniei, oficiaza Marilyn. O simplitate \u00eentr-adevar clasica. Provocatoare, desi nu detectam nici o urma de senzualitate ori, cu at\u00e2t mai putin, de infatuare. Ceremonialul are farmec, discretie, gust elevat. Primeaza sentimentul modestiei, desi noi stim c\u00e2ta vanitate cuprinde uneori o asemenea rezervare. Subliminal, Marilyn stie sa ram\u00e2na ea \u00eensasi. Totul este o \u00eenc\u00e2ntare. Ca si \u201eefigia\u201c de acum, t\u00e2nara cu buzele rotunjite pentru un sarut. O enigma, a carei cheie se afla, pesemne, la fiecare privitor, totul depinz\u00e2nd doar de sertarul unde dorim sa patrundem.<br \/>\nDespre aceasta \u00eencifrare-descifrare a misterului feminin s-a vorbit \u00een fel si chip, niciodata \u00eensa fara a trece cu vederea fascinatia generata de viata personala, de capriciile de la turnaj, de jocul iubirii la interferenta cu jocurile politicii. Ar fi putut \u00eemplini 86 de ani, daca nu ar fi disparut la doar 36.<br \/>\nPrin ce ne seduce ea astazi, la jumatate de secol de c\u00e2nd nu mai e printre oameni? Ce spune ea celor de ieri, dar mai ales tinerilor? Au aparut o sumedenie de carti, recent s-au scos la iveala seturi de fotografii, unele necunoscute, altele tinute \u00een albume particulare.<br \/>\nAvem, astfel, un manual, un fel de Bildungsroman, despre trecerea de la Norma Jeane Baker la Marilyn Monroe, c\u00e2nd, la 20 de ani, a \u00eenceput sa fie celebra sub acest nou nume. Mama ei a lucrat \u00een cinematografie ca editor de imagine. Tatal se pare ca a fost agent de v\u00e2nzari pentru studiourile americane, dar au aparut si contestatarii acestei paternitati. Cert este ca de pe la sapte ani a fost \u00eencredintata unor parinti adoptivi, mama sa, Gladys, purt\u00e2nd ereditatea cumplita a familiei ei. Atinsi de boli psihice, bunicii dinspre mama \u00eesi traisera ultimele zile \u00eentr-un ospiciu. Unii biografi au apasat cam mult pe aceasta pedala, spre a impune imaginea unui copil \u00eencarcat de tristete, trec\u00e2nd prin mai multe etape ale orfelinatului. Pentru a nu se mai \u00eentoarce acolo, s-a gasit solutia unui mariaj, la doar 16 ani. Primul ei sot lucra \u00een Marina Comerciala. Al doilea, Joe Di Maggio, era un sportiv celebru, iar al treilea un foarte cunoscut dramaturg, Arthur Miller.<br \/>\nMarilyn a parcurs o adolescenta agitata si deloc confortabila. A lucrat \u00eentr-o fabrica de vopsele pentru piesele de avioane, apoi la o agentie de modeling, iar de prin 1946 \u00eencep descoperirile si redescoperirile acesteia de catre cautatorii de talente. Apar si primele contracte. A \u00eenceput cu 75 de dolari pe saptam\u00e2na, apoi c\u00e2stigurile au urcat vertiginos. A trecut prin \u00eentreg calvarul presupus de transformarea unei copile modeste \u00eentr-o diva planetara, dar nu i-au lipsit nici privilegiile: de la pozele nud la conditia de amanta a primului om al planetei, presedintele Kennedy, care \u00eei va supravietui doar c\u00e2teva luni.<br \/>\nA ramas \u00een memoria umanitatii acel emotionant \u201eHappy Birthday, Mr. President\u201c, la aniversarea acestuia, \u00een 1962. Sora lui Arhur Miller, prezenta la ceremonie, \u00eesi aminteste cum, \u00eent\u00e2rziind si negasind usa catre salonul unde era organizata petrecerea, a aparut nelinistita, emotionata, ceea ce, \u00eensa, i-a sporit si mai mult farmecul at\u00e2t de special. \u00cenc\u00e2ntat, presedintele avea sa declare imediat, sub forma unui discret omagiu, ca, dupa un asemenea moment, ar cam trebui sa se lase de politica.<br \/>\nGlamour-ul era la ea ca o haina invizibila, dar miraculoasa. A inventat si a dus la perfectiune senzualitatea nudului feminin. De aici si seria de butade care mai de care mai suculenta. \u00centrebata ce \u00eembraca, raspundea: \u201eRadio\u201c-ul. Ce poarta \u00een pat? \u201eChanel Nr. 5\u201c. Chestionata daca nu se jeneaza sa pozeze goala, raspundea de asemenea cu o \u00eentrebare: \u201eNu. De ce?\u201c. Cu un aer de totala nevinovatie, avea \u00eensa grija sa adauge: \u201eStudioul este foarte bine \u00eencalzit\u201c. Si mai era si altceva. De ce sa urmeze cursurile lui Lee Strasberg, care oricum \u201edeformase\u201c talentul at\u00e2tor actori, pe c\u00e2nd, iata, avea posibilitatea sa joace alaturi de un Laurence Olivier, caruia i-a fost partenera \u00een \u201ePrintul si dansatoarea\u201c (1957).<br \/>\nSi-a vrajit spectatorii de la primele aparitii, poate si atunci c\u00e2nd nu facea dec\u00e2t roluri de umplutura, aparitii sporadice ce lasau, \u00eensa, o d\u00e2ra luminoasa, de neuitat. A venit personajul din \u201eJungla de asfalt\u201c (1950, regia John Huston), unde coregrafia languroasa \u00eei accentua senzualitatea. Fusese mica fiica a Evei \u00een filmul cu acelasi titlu semnat de Mankiewicz. A fost chemata la cadru de mari regizori, care i-au iertat capriciile si mai ales \u00eent\u00e2rzierile la filmare, tot mai dese si mai greu de suportat. Pentru \u201eBarbatii prefera blondele\u201c (1953), Howks \u00eei ofera rolul Lorelei Lee, figura de showgirl ce te poate duce la moarte. \u00cen \u201eCum sa te mariti cu un milionar\u201c (1954) joaca sub bagheta lui Jean Negulesco. La \u201eR\u00e2ul fara \u00eentoarcere\u201c (1954), regizor este Preminger. A colaborat \u00een doua r\u00e2nduri cu Wilder si Cukor, iar Huston o va rechema si el catre sf\u00e2rsitul carierei. Nu mai transcriu \u00eentregul sir al marilor vedete feminine sau masculine ce i-au dat replica. Cu totii sunt glorii ce aveau sa \u00eenfrunte timpul, de la Bette Devis si Lauren Bacall, la celebrisimul Laurence Olivier. \u00cel voi mentiona \u00een treacat pe legendarul si la fel de mofturosul Clark Gable, partenerul din \u201eInadaptatii\u201c (1961); doua din cele mai spectaculoase \u201esex-simboluri\u201c din istoria cinematografului.<br \/>\nAducerea ei pe afisul festivalului echivaleaza cu o \u00eent\u00e2lnire istorica \u00eentre doua mituri, unul biografic, celalalt institutional. Pentru o aniversare ca aceasta, a celor 65 de editii, nu se putea gasi o conjunctie mai inspirata, \u00eentre imaginea unei dive fara de egal si o manifestare cinematografica ocup\u00e2nd primul loc \u00een top.<br \/>\nPoate parea bizar sa trec acum la prezentarea unui alt afis al anului 2012. Desigur, orice alaturare de Marilyn Monroe \u00eesi va gasi cu dificultate motivatiile. Si totusi nu cred ca este \u00eent\u00e2mplator faptul ca \u00een vreme ce pe esplanada Cannes-ului ne priveste \u00eenc\u00e2ntatoarea Marilyn, din loc \u00een loc sa \u00eent\u00e2lnim un alt chip, din seria actritelor copil, harazite sa devina, \u00eencet-\u00eencet, imagini ale feminitatii.<br \/>\nAleg\u00e2nd sa celebreze, \u00een 2011, cei 50 de ani, Saptam\u00e2na criticii a proiectat la gala \u201eMy Little Princess\u201c de Eva Ionesco, av\u00e2nd-o \u00een unul din rolurile principale feminine, pe Aanamaria Vartolomei, ambele, regizoarea si actrita, cu origini rom\u00e2nesti. Mai mult, pentru a sublinia ca nimic nu a fost \u00eent\u00e2mplator, \u00een 2012, Anamaria Vartolomei \u00eesi prezinta chipul enigmatic pe afisul sectiunii consacrate debutantilor. \u00cent\u00e2mplatoare sau nu, o asemenea asociere onoreaza. Nu ne mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa speram ca foarte cur\u00e2nd Anamaria a noastra va face sa se vorbeasca despre ea ca despre o diva, una din seria de exceptie, al carei cap de afis este sortit sa poarte, pentru multa vreme si pentru multa lume, un nume mitizat \u2013 Marilyn.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>CANNES 2012 &nbsp; Afisele festivalului au o istorie speciala. Ceva din spectacolul lor mediatic, ca si din suita personalitatilor ce le-au inspirat ori, nu mai putin, a autorilor lor, pictori si graficieni celebri, am \u00eencercat sa evoc \u00een \u201eCannes-ul rom\u00e2nilor\u201c. Am facut-o, fatalmente, tangential, date fiind prioritatile unei monografii consacrate unei at\u00e2t de complexe arhitecturi&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doua-afise-doua-glorii-de-ieri-si-de-azi-marilyn-monroe-si-anamaria-vartolomei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Doua afise, doua glorii, de ieri si de azi: Marilyn Monroe si Anamaria Vartolomei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[7670,7669,7668],"class_list":["post-11801","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-sex-simboluri-din-istoria-cinematografului","tag-marilyn-monroe","tag-norma-jeane-baker"],"views":2041,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11801","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11801"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11801\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11801"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11801"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11801"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}