{"id":1180,"date":"2010-01-27T23:06:20","date_gmt":"2010-01-27T21:06:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1180"},"modified":"2010-01-27T11:12:37","modified_gmt":"2010-01-27T09:12:37","slug":"despre-discursul-urii-viziunea-lui-andre-glucksmann","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-discursul-urii-viziunea-lui-andre-glucksmann\/","title":{"rendered":"Despre discursul urii. Viziunea lui Andr\u00e9 Glucksmann"},"content":{"rendered":"

Andr\u00e9 Glucksmann, Discursul urii, traducere de Ileana Cantuniari,Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, 227 pp.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

In cazul in care \u201eterorismul este problema noastra filozofica nr. 1\u201c, atunci a sosit vremea \u201emortii omului\u201c (Georges Bataille) dupa doua secole de iluminism kantian? Este septembrie 2001 momentul critic al monopolizarii urii de catre \u201emarele public\u201c, potential terorist, dupa ce aceasta facultate apocaliptica de distrugere fusese odinioara in seama zeilor, pentru a fi monopolizata apoi de marile puteri? Este razboiul terorist responsabil de amplificarea acelui \u201eimpuls de moarte\u201c descris de Freud in miezul conditiei umane? Iata intrebarile initiale de la care-si porneste Andr\u00e9 Glucksmann eseul despre ura. <\/strong><\/em>
\nPrietenul celor fara de putere<\/strong>
\nImaginea filmata expune publicului larg ororile razboiului. De la baietelul ce iese cu m\u00e2inile ridicate in aer din ghetoul Varsoviei, la fetita vietnameza fugind cuprinsa de flacarile napalmului ce o inconjoara, la cetatenii planetari ce se arunca in gol de pe turnurile Manhattan-ului, iata imagini ale groazei si ororii, care vin sa schimbe dimensiunea clasica a unui razboi oricum inuman. Amplificarea ororii, prin imagine, imprima in constiinta maselor o stare de surescitare, care se transforma intr-o forma de compasiune (sau dimpotriva de ura) pentru unul sau altul dintre actorii implicati in angrenajul mondial al urii. In acest mod, focalizarea imaginii televizate pe suferinta unui popor (palestinian, daca ne referim la eseul lui Glucksmann) si pe diabolizarea permanenta a opozantului (israelienii in chip de agresori) genereaza un impuls evident de antisemitism & antisinonism, de care Europa nu este deloc straina in ultimii doua mii de ani.
\nAndr\u00e9 Glucksmann (nascut in 1937 in Boulogne-Billancourt), fiul unor evrei austrieci, care in anii ’30 au mers sa-si caute linistea intr-un kibbutz de l\u00e2nga Ierusalim, pentru a se intoarce in Europa inainte de venirea lui Hitler, spre a experimenta la intensitate maxima cumplitul flagel european al nazismului, descrie in \u201eDiscursul urii\u201c dimensiunea \u201estarii de ura in care se zbate o omenire far\u00e2mitata\u201c (p. 203). Scriitor vizibil implicat in problemele cetatii (influent g\u00e2nditor european), nonconformist (costumatie neagra, plete sure), excentric (a mers in Cecenia pentru a vedea ce se int\u00e2mpla acolo), Glucksmann a fost, printre altele, prieten cu liderul afgan Massud si admirator al lui Said Bahodine Majrouh, fost decan al universitatii din Kabul, un spirit rebel intr-o lume araba intoleranta \u2013 \u201eIn loc sa consolidez credinta, eu imboldeam la cercetare. In loc sa intaresc un motiv, un principiu, eu indemnam la spiritul critic, spre indoiala metodica, spre luciditate\u201c, iata cum isi intelegea Majrouh menirea \u2013, care a platit cu viata, asasinat fiind de un comando islamist (p. 210).
\nPlasat pe pozitii profund pacifiste, \u201esuflet nobil\u201c, cum ii place sa se autogratuleze, luptator pe baricadele pacifismului, alaturi de o m\u00e2na de prieteni, Andr\u00e9 Glucksmann se declara impotriva tuturor fascismelor, fie ele din categoria celor rosii, negre sau verzi, sprijinitor al lui Soljenitin, Saharov, Havel, cu sufletul alaturi de Solidarnost, a celor numiti boat people, asediatii din Dubrovnik si din Sarajevo, adica pentru toti cei \u201efara de putere\u201c. Maoist in anii ’70 (cu Soljenitin si Montaigne in rol de spirite care-l ajuta sa depaseasca perioada extremista), se \u201eschimba la fata\u201c in sensul unei reconvertiri la valorile democratiei liberale, o alegere atipica, daca luam in seama pozitia lineara a g\u00e2ndirii critice franceze fata de utopia rosie (1).
\nDiscursul urii; prostia opaca<\/strong>
\nPe urmele observatiei lui Imre Kert\u00e9sz (primul Nobel pentru literatura al Ungariei), conform careia ar trebui realizata o istorie intelectuala a urii fata de intelect, Glucksmann intreprinde un demers pentru \u201eo introducere la o stiinta umana asupra urii fata de uman\u201c (pag. 36).
\nCitite in sens invers, pasajele finale ale cartii despre ura, prin remarca lui Montaigne (care-i defineste opera, dupa spusa lui Glucksmann), ofera schema de g\u00e2ndire care permite intelegerea ideii majore ce b\u00e2ntuie eseul lui Glucksmann de la un capat la celalalt. Ce spune Michel de Montaigne? Ca moderna stare de ura se infatiseaza ca o alianta intre o cruzime fara margini si discursul malefic ce o legitimeaza, sau, apel\u00e2nd la cuvintele autorului \u201eEseurilor\u201c, preluate si de discipolul lui intru intelepciune, \u201enu se poate inchipui o mai ur\u00e2ta infatisare a lucrurilor dec\u00e2t aceea in care rautatea devine legitima si imbraca, odata ce magistratul a disparut, mania virtutii\u201c (p. 211). Pe acest fundament sunt insirate temele de reflectie din discursul glucksmannnian: dimensiunea vadit antievreiasca a pozitiei intelectuale europene, antiamericanismul fervent (2) si ura impotriva femeii, ura care se face vizibila \u2013 mai este vreo neintelegere aici? \u2013 in spatiul bigot al lumii arabe.
\nIn partea a doua a cartii, \u201eIn atelierul bombelor umane\u201c, Glucksmann pune in discutie ceea ce el numeste \u201eprostia opaca\u201c, imaginata in chip de iresponsabilitate a teroristului si privita dindaratul lumii intelectuale occidentale. In viziunea filozofului francez, lenea de a g\u00e2ndi profund ii impinge pe toti cei care isi dau cu parerea despre terorism sa cada intr-o greseala de interpretare. Nu \u201eumilirea\u201c despre care vorbesc oamenii politici, nu \u201emizeria si somajul\u201c sociologilor sau \u201eanalfabetismul\u201c invocat de specialistii in religie sunt responsabile pentru iesirea in lume a teroristului. Dar atunci ce? Cititor de mari clasici, Andr\u00e9 Glucksmann face o incursiune in istoria literara a cruzimii, de la Homer incoace, trec\u00e2nd prin Antichitatea greaca si latina. Ajax care isi spinteca tovarasii adormiti, Horatiu ce-si ucide sora, regele Agamemnon care-si jertfeste fiica pentru a imbuna v\u00e2nturile, iata tot at\u00e2tea imagini ale urii si haosului, \u201eprincipiul distructiv se afla in noi insine, fie ca stim sau nu acest lucru, ne-o tot repeta autorii tragici\u201c (p. 35).
\nOmul-bomba<\/strong>
\nIn atare conditii, de ce ucigasul islamist, omul-bomba, este considerat a fi un soi de ratacit? (p. 37). Daca raul este in lume, de ce este acceptata clasarea unei astfel de decizii sinucigase in fisierul alienarii mentale? In ciuda faptului ca spectacolul cruzimii este vast pe Terra, prime time-ul stirilor din lumea occidentala este acaparat de imaginile din Orientul Mijlociu si din cel Apropiat, o intreaga iconografie contribuind la propagarea urii in acest spatiu al incertitudinii.
\n\u201eE inutil sa mai amintim ca exista popoare incomparabil mai indoliate (dec\u00e2t poporul palestinian, se intelege); genocidul triburilor Tutsi in 1994, ai caror supravietuitori crapa in continuare de foame si de SIDA. Cecenii masacrati cu sutele de mii de zece ani incoace. Negrii si crestinii din Sudan… Litania popoarelor decimate si uitate este lunga\u201c (p. 66).
\nIn acest punct al eseului, interogatia glucksmanniana devine una retorica. Daca dimensiunea urii este universala, de ce, in chestiunea mondoviziunii (in limbajul lui Glucksamnn), durerea palestiniana se bucura aproape de exclusivitate? De ce Mohammed al Durra, acel copil palestinian ucis, impreuna cu tatal sau, de o rafala de gloante, ghemuit l\u00e2nga un zid ciuruit de gloante in Gaza, a devenit o imagine a patimilor palestiniene aflate sub povara \u201eSionismului SS\u201c (\u201egratulatie\u201c exprimata de Tom Paulin in cotidianul \u201eThe Observer\u201c) (3), iar moartea celor doi rezervisti israelieni, arestati de politia palestiniana si apoi linsati (corpurile lor au fost mutilate si au devenit de nerecunoscut, creierul le-a fost scos si pus in palme, unul dintre soldati a fost aruncat pe fereastra, legat de bara unei masini si t\u00e2r\u00e2t pe strazile orasului) (4) a trecut neobservata in cadrul \u201erugaciunii de seara\u201c a lumii occidentale, sfertul de ora obligatoriu din Orientul Mijlociu al jurnalului de la ora 20?
\nPentru ca, ne-o spune Glucksmann in partea a treia a cartii, numita \u201eDe ce frizerii\u201c?, exista o ura impotriva evreilor care se mondializeaza, cu un curios antisemitism in arhipelagul nipon prosper, desi japonezii n-au vazut evrei prin spatiul est-asiatic (p.70), aceasta t\u00e2fna antiisraeliana intretin\u00e2nd si o noua forma de antisemitism. A. Glucksmann se preocupa de acea catastrofica (pentru pace) disproportie dintre diabolizarea Israelului (in mod fundamental apriorica) si efectele razboiului impotriva lumii iudaice (cu analize postconflictuale ce incearca sa justifice caracterul actiunii razboinice). Exemplele abunda in opusul despre ura. Iata o mostra:
\n\u201eCu ocazia unui sondaj cerut de Comisia Europeana (publicat cu int\u00e2rziere si gener\u00e2nd asadar jena la 3 noiembrie 2003), Israelul c\u00e2stiga locul int\u00e2i la categoria statelor predatoare, citat de 59% dintre cei chestionati ca fiind pericolul nr.1 pentru pacea lumii, preced\u00e2nd Iranul, Coreea de Nord, Irakul si SUA (53%). Rusia, cu ai sai 300 000 de ceceni morti, nu nelinisteste mai mult dec\u00e2t China comunista, ambele aflate la coada plutonului (22%)\u201c (p.72).
\nClisee europene<\/strong>
\nDiscursul intelectual european este imbibat de clisee (crede Glucksmann): evreii constituie radacina raului (e citat Mikis Theodorakis, mare compozitor grec), Varsovia ’43 = Jenin astazi (in ghetoul din Varsovia au murit 500.000 de oameni, la Jenin 78, din care 23 de soldati israelieni), Sharon = Hitler = Bush = dispret pentru asasini, Israel este acea \u201ele petit pays de merde\u201c (spusa unui ambasador al Frantei la Londra), iata tot at\u00e2tea forme de ura care intretin, in epoca post-Auschwitz, o mocnita ura antievreiasca. Daca crestinismul a exclus strainul (evreul) de la Buna Vestire Christica, iar Europa natiunilor refuza cetatenii fara patrie si fara frontiere, noua problema evreiasca tine de acea evreitate asumata, de faptul ca \u201eun evreu nu e niciodata \u00abnevinovat\u00bb\u201c (p. 94).
\nIn discursul glucksmannian, in capitolul intitulat \u201eSpectrul hiperputernicului\u201c, ura antisemita se prelungeste cu aversiunea pentru Imperiul Raului (America), expansionismul lui Bush fiind decretat mai periculos dec\u00e2t cel al lui Hitler (\u201eLe Monde\u201c, 16 noiembrie 2002). S-a vorbit in spatiul european, mai ales in cel francez si german, de conspiratia CIA care a pus la cale prabusirea gemenilor new-york-ezi. Parcul Disneyland din Marne la Vall\u00e9e a fost asemuit cu un \u201eCernobil cultural\u201c, iar instalatiile lui cu planul cadastral al lagarului de la Buchenwald (pp.137-140). Amprentarea turistilor care trec prin vama americana a fost comparata cu tatuajul numerelor pe antebratul deportatilor la intrarea in lagarul de la Auschwitz (a se vedea Giorgio Agamben intr-un articol de cotidianul \u201eLe Monde\u201c, 12 ianuarie 2004).
\nPentru A. Glucksmann, europenii, care au innegrit secolul XX (doua razboaie mondiale, doua regimuri criminale) si care sunt concomitent profund antiamericani sunt de neinteles. Raportarile lor la America fac abuz de aceleasi clisee, merg\u00e2nd de la maccarthysm, executarea sotilor Rosenberg, rasism, razboaie \u2013 din Coreea, Vietnam si p\u00e2na in Irak si Afganistan \u2013, \u201elaboratorul mondializarii liberale\u201c (5), la neadoptarea protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaz care produc efectul de sera si la alte asemenea grozavii de care Europa, desigur, este straina.
\nRevenind la Michel de Montaigne, constatam cum spusa lui este verificata in inlantuirea logica impusa de Andr\u00e9 Glucksmann. Cruzimea fara margini a razboiului terorist intretine o ura mocnita antisemita si antiamericana, iar discursul malefic legitimeaza aceasta ura in numele unui antiimperialism antiamerican si antisionist totodata. In aceasta dualitate, ura impotriva femeilor, cu manifestarea extrema din spatiul lumii arabe, nu face dec\u00e2t sa sublinieze revolutia antioccidentala din sistemul islamic.
\nEseul lui Andr\u00e9 Glucksmann nu-si propune o teoretizare a urii universalizante (desi latura literara si poetica a cartii pare sensibila la acest demers). Este un eseu despre cenzura urii, despre banalizarea urii, dar si despre amplificareai ei sub masca terorismului. In acest mod si demersul glucksamnnian poate fi interpretat ca fiind ancorat in spatiul cenzurii, in sensul in care discursul antisemit si antiamerican este demonizat, iar suferinta palestiniana este minimalizata.<\/p>\n

NOTE:
\n1. A se vedea studiile lui Jean-Fran\u00e7ois REVEL, \u201eMarea parada. Eseu despre supravietuirea utopiei socialiste\u201c, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002 si Jean SEVILIA, \u201eTerorismul intelectual\u201c, Humanitas, Bucuresti, 2007.<\/p>\n

2. Antiamericanism european disecat si de Jean-Fran\u00e7ois REVEL, \u201eObsesia antiamericana\u201c, Humanitas, Bucuresti, 2004.<\/p>\n

3. Vezi si Linda GRANT, \u201eRani psihice\u201c, in \u201eLettre Internationale\u201c, editia rom\u00e2na\/iarna 2006-2007, Bucuresti, pp. 7-13.<\/p>\n

4. Ibidem, p. 8.<\/p>\n

5. Jean-Fran\u00e7ois REVEL, \u201eObsesia antiamericana\u201c, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004, p. 27.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andr\u00e9 Glucksmann, Discursul urii, traducere de Ileana Cantuniari,Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, 227 pp. In cazul in care \u201eterorismul este problema noastra filozofica nr. 1\u201c, atunci a sosit vremea \u201emortii omului\u201c (Georges Bataille) dupa doua secole de iluminism kantian? Este septembrie 2001 momentul critic al monopolizarii urii de catre \u201emarele public\u201c, potential terorist, dupa ce aceasta… Cite\u0219te mai mult »Despre discursul urii. Viziunea lui Andr\u00e9 Glucksmann<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[750,742,744,140,749,747,752,753,743,746,748,751,745,658],"class_list":["post-1180","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-de-ce-frizerii","tag-andre-glucksman","tag-antiamericani","tag-bush","tag-china-comunista","tag-coreea-de-nord","tag-cruzimea","tag-discursul-urii","tag-europa","tag-hitler","tag-irakul","tag-omul-bomba","tag-sharon","tag-terorism"],"views":3562,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1180","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1180"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1180\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1180"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1180"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1180"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}