{"id":118,"date":"2009-11-26T14:39:35","date_gmt":"2009-11-26T12:39:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=118"},"modified":"2009-11-26T14:40:57","modified_gmt":"2009-11-26T12:40:57","slug":"a-e-baconsky-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-e-baconsky-i\/","title":{"rendered":"A.E. Baconsky (I)"},"content":{"rendered":"<blockquote>\n<ul>\n<li><em><strong>In ariergarda avangardei<\/strong><\/em><\/li>\n<\/ul>\n<\/blockquote>\n<blockquote><p>Publicam in seria \u201eOpere fundamentale\u201c un poet despre care se vorbeste azi foarte putin. Ca sa nu spun aproape deloc. \u201eOptzecistii\u201c nu l-au revendicat printre modelele lor, ei renunta programatic la formele de seductie ale lirismului inalt, iar \u201efracturistii\u201c (\u201edouamiistii\u201c) si, in genere, postmodernistii il ignora cu desav\u00e2rsire. Nu au o justificare, dar putem banui ca acest mandarin al melancoliei, cum i-am zis o data, nu intra in ecuatia lor morala si estetica&#8230; Este, dupa gustul lor, un poet livresc, prea ceremonios si, sub influenta lui Blaga, se tine prea aproape de miturile unei naturi pline de semne (mituri) \u201eiscoditoare\u201c&#8230; (cum le zice autorul \u201eHronicului si c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor\u201c)&#8230; Generatia 60&#8242; a profitat enorm de deschiderea pe care o anunta, in 1956, A.E. Baconsky, liderul grupului de poeti de la \u201eateaua\u201c. Este prima tentativa pe care o face poezia rom\u00e2neasca de a abandona canonul realismului socialist si de a moderniza limbajul liric, opt\u00e2nd pentru ceea ce poetul citat mai sus numeste \u201eo noua sinteza a simplitatii\u201c. Noua sinteza se leapada de \u201eciobanismul v\u00e2njos\u201c, \u201ehaiducismul\u201c si, in genere, de cliseele poeziei militante, \u201eangajate\u201c, dominanta in epoca. A.E. Baconsky face o declaratie publica in 1956, in timpul unui congres al scriitorilor, denunt\u00e2nd inutilitatea estetica a \u201ecronicii rimate\u201c, a \u201ecomentariului versificat\u201c si, in genere, a poeziei proletcultiste (anecdotice si maniheiste). Cum publicase el insusi, p\u00e2na atunci, sute de poeme de acest tip, autorul clujean le repudiaza in chip categoric spre stupoarea si furia criticilor ideologi si a poetilor oficiali. Un act de curaj care nu a ramas fara urma in viata literara.<br \/>\nA.E. Baconsky isi ia, bineinteles, masuri de precautie, distant\u00e2ndu-se, acum si in eseurile critice ulterioare, de \u201edecadentismul occidental\u201c, ilustrat, intre altii, de aaint John Perse. Modele lirice propuse de el sunt Frost, Machado, aandburg, Quasimodo, Ungaretti, aava, Valejo, poeti din doua spatii spirituale, uniti, zice A.E. Baconsky, in ideea ca modernitatea incepe in lirica prin diminuarea functiei metaforei. In volumul de eseuri \u201ePoeti si poezie\u201c (1963) poetul va vorbi, in consecinta, de \u201edeclinul metaforei\u201c si de inceputul unei noi ere in lirica (\u201eo era a geometriei si a stilizarilor indraznete, capabile sa realizeze cu un minim de mijloace gradul maxim de expresivitate posibila\u201c). In limbaj mai direct, acest declin se traduce prin diminuarea functiei decorative a metaforei si sincronizarea ei cu ritmul modern al spiritului creator. Un ritm interior care exprima fluxul emotiv de natura contrapunctica&#8230;<br \/>\nC\u00e2nd analizezi cu atentie aceasta teorie ce a provocat, in epoca, valuri de proteste, observi ca, satul de poezia gaunoasa, anecdotica a timpului, autorul vrea sa aduca poezia la forme mai simple si mai directe. Cu alte argumente si relativ sub alte forme, el reabiliteaza ceea ce criticii interbelici (in speta E. Lovinescu) numeau \u201epoezia de notatie\u201c. A. E. Baconsky se desparte insa si de poetii ermetici si de \u201ebarocul slort exasperat\u201c, nu-i accepta nici pe suprarealisti cu \u201eexcrescenta informa a dicteului automat\u201c&#8230; Teoria lui are multe puncte slabe (inainte de orice declinul metaforei reprezinta o alta forma de retorica poetica, un alt tip de metafora!), dar are, indiscutabil, meritul de a denunta, pentru prima oara la noi, cum am precizat deja, viciile proletcultismului si, prin ele, efectele dezastruoase ale spiritului dogmatic in literatura. Ea a pregatit, in fapt, revenirea poeziei rom\u00e2ne la modelele si la uneltele modernitatii, reprimate p\u00e2na atunci. Nu-i fara importanta faptul ca, printre punctele de reper ale lui Baconsky, se afla si Arghezi, Bacovia si, in subsidiarul discursului antiproletcultist, Blaga, marele model al modernitatii transilvane.<br \/>\nGeneratia \u201860 a fost, repet, prima care a profitat de aceasta deschidere. Putini dintre poetii din deceniile VII si VIII au urmat insa stilul din \u201eFluxul memoriei\u201c (poetii, in primul r\u00e2nd, de la \u201eateaua\u201c, apoi o parte dintre \u201eechinoxisti\u201c), dar mai toti debutantii de dupa 1960 beneficiaza intr-un sens sau altul de libertatea de g\u00e2ndire si de lirismul depolitizat, meditativ, melancolizant al acestui scriitor incomod, suspectat de aroganta si de un manierism greu de suportat in vremuri proletare.<br \/>\n*<br \/>\nBiografia poetului care, in iunie 1956, isi detesta \u201epenibilele esecuri ale inceputurilor mele intru realism; le recunosc cu m\u00e2hnire si le reneg\u201c, nu-i lipsita de accidente. Cronologia intocmita de Pavel Tugui le mentioneaza pe toate. Sa notam, pe scurt, biografemele lui: A.E.Baconsky se trage din vechi familii de razesi din tinuturile Lapusna si Orhei din Basarabia. Matricea lor se cheama Lozova, sat asezat, dupa c\u00e2te deduc, pe r\u00e2ul Bucovat. Localitatea este mentionata in documente inca din 1420 si mai t\u00e2rziu (1559) in hrisoavele lui Alexandru Lapusneanu care face o danie m\u00e2nastirii Capriana, in apropiere de satul Lozova. atramosii in linie paterna ai poetului, numiti la inceput Zimbreanu, se trageau din localitatea Vascauti de peste Nistru (judetul Orhei). Numele Baconsky vine, dupa cum mentioneaza istoria orala a familiei, de la un nobil polonez refugiat la Lozova. Acesta, neav\u00e2nd urmasi directi, a infiat un copil din familia Zimbreanu. Copilul ram\u00e2ne ortodox si mosteneste averea tatalui adoptiv odata cu numele scris in grafie rom\u00e2neasca: Baconschi. Urmasii sai sunt ciobani, agricultori, c\u00e2ntareti de strana in biserica, unii invata \u201ebuchele\u201c si, in alta generatie, devin preoti de tara. Dupa mama, A.E. Baconschi coboara, in linie mai clara, din razesi instariti din tinutul Lapusna&#8230; Neamurile, amestecate in aceasta parte a rom\u00e2nitatii, se incuscresc. Una din bunicile poetului este ucrainianca. Alta bunica, in linie materna, se cheama Zenovia si era fiica lui Ion Lozovan, mazil, descendent, dupa c\u00e2t se spune, dintr-o familie de boieri de rang secund. Nepotii ii spun \u201emama din deal\u201c. Increngaturile sunt mari intre aceste familii vechi, si familiile au copii multi. aigur este ca tatal poetului, Eftimie<br \/>\n(n. 1902), fiul lui Ion si Maria Baconschi, urmeaza studii teologice si, in 1923, este hirotonisit preot in comuna Cafa din jud. Hotin. ae casatorise in prealabil cu invatatoarea Liuba Marian, fiica invatatorului diacon Vasile Marian din Lozova. Aici, la Cafa, se naste, la 16 iunie 1925, Anatol, viitorul poet, urmat in 1928 de Leon devenit critic si profesor.<br \/>\nAnatol face studii la Chisinau si, in septembrie 1943, elev in clasa a VII-a, debuteaza cu versuri in \u201eMugurel\u201c, revista liceului \u201eAlecu Russo\u201c. In martie 1944, familia Baconschi se refugiaza in Oltenia, mai int\u00e2i la Craiova, apoi in Folestii de Jos (jud. V\u00e2lcea), unde preotul primeste o parohie. Anatol se inscrie la liceul \u201eAl. Lahovary\u201c din R\u00e2mnicu V\u00e2lcea. In septembrie 1944 este elev in clasa a VIII-a si se distinge, spun biografii sai, la desen si limbi straine. Traduce poezii din franceza si italiana si joaca fotbal. Ajunge chiar portar in echipa elevilor. In iulie 1945 trece examenul de bacalaureat, fiind clasat al 14-lea din cei 98 de candidati. In octombrie acelasi an se inscrie la Facultate de Drept din Cluj. Tatal, Eftimie Baconschi, primeste o noua parohie, in comuna Fedelesoiu (jud. V\u00e2lcea). atudentul Anatol Baconschi publica in \u201eTribuna noua\u201c (nr. 18, noiembrie 1945) articolul \u201eaocialul si geneza artei\u201c, cu trimiteri la Maiorescu si Gherea. Tot aici (decembrie 1945) publica o traducere (\u201eCuceritorii\u201c) din Jos\u00e9 Maria de Heredia. Continua sa traduca in anii urmatori din Puskin si Lermontov (in ziarul \u201eDemocratul\u201c din Carei si \u201eProvincia\u201c din Turnu-aeverin etc.). Numele poetului figureaza si in \u201eAntologia primaverii\u201c, aparut in martie 1947, la Carei. Versurile de aici (\u201eNecunoscutul c\u00e2ine Pierrot\u201c, \u201ePoem pentru o camera\u201c), socotite suprarealiste, sunt criticate in \u201eRevista literara\u201c (nr. 13, 11 mai 1947) de Nina Cassian. Este mentionat cu aceasta ocazie si numele lui A. E. Baconschi care, zice autoarea ironic, \u201enumai in cinci strofe da pretioase informatii despre necunoscutul lui c\u00e2ine Pierrot\u201c&#8230; Poetul suspectat de ciudatenii nu se lasa intimidat si continua sa publice in revista \u201ePrietenii artei\u201c (nr. 2, 1947), tot din Carei. \u201eaclifoselele si ifosele moderniste\u201c sunt atacate, la Bucuresti, de M. R. Paraschivescu si Ov. a. Crohmalniceanu in \u201eRevista literara\u201c (nr. 27-28, 17-24 august 1947). Acesta din urma socoteste suprarealismul \u201eo diversiune ideologica\u201c. Mai t\u00e2rziu va scrie comentarii penetrante despre poetii suprarealisti rom\u00e2ni si francezi.<br \/>\natudentul A. E. Baconschi audiaza cursurile de filosofie a culturii tinute de Blaga, de istoria literaturii rom\u00e2ne de D. Popovici si pe cele de filosofie predate de D. D. Rosca. In noiembrie 1947 incepe colaborarea la ziarul \u201eLupta Ardealului\u201c (nr. 372) cu un articol despre \u201eOmul in literatura sovietica\u201c, semnat A. E. Baconszky. In nr. din 7 februarie 1948, semneaza un eseu despre Maiakovski si Puskin cu numele A. E. Baconsky. Ca poet, isi adapteaza stilul la cerintele vremii si incepe sa publice versuri ocazionale, de un suspect conformism. In decembrie 1950 ii apare primul volum de \u201ePoezii\u201c. Mihu Dragomir, M. R. Paraschivescu, Dan Desliu si altii il acuza de intimism, apoi de formalism si evazionism. Criticii si poetii proletcultisti nu simpatizeaza, e limpede, pe acest t\u00e2nar cultivat si arogant care nu vrea sa fie, cum ar fi zis batr\u00e2nul alavici, \u201ebaiat de cor\u201c&#8230; El, ca si Aurel Rau, Victor Felea &#8211; spune un reporter de la \u201eFlacara\u201c (nr. 13 martie 1951) &#8211; ar manifesta prea mare preocupare pentru propria persoana (\u201epun\u00e2nd pe primul plan sentimente si preocupari lipsite de semnificatie, izolate de viata si lupta poporului\u201c). A. E. Baconsky are, totusi, si simpatizanti printre oamenii puterii si, in 1952, este numit redactor sef al revistei \u201eAlmanahul literar\u201c, iar in 1954, c\u00e2nd apare \u201eateaua\u201c, poetul primeste conducerea revistei. Versurile lui continua sa fie criticate pentru \u201esentimente individualiste\u201c si, \u201ebizare viziuni onirice\u201c (in \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, nr. 6 1954), desi, citite azi, versurile nu par deloc a fi nici individualiste, nici onirice. aunt, mai degraba, simpliste si anecdotice, fara substanta lirica. In iunie 1956, la primul Congres al scriitorilor din R.P.R., autorul le reneaga, \u201ecu m\u00e2hnire si jena\u201c, cum am semnalat mai inainte. A. E. Baconsky incepuse sa schimbe deja stilul sau liric si sa promoveze in revista alte modele literare. acrie, in anii ce urmeaza, despre Bacovia, Mateiu Caragiale, Carl aandburg (februarie 1957), traduce din Anna Ahmatova&#8230;<br \/>\nNu toti scriitorii clujeni agreeaza stilul autoritar al lui Baconsky si nici poezia lui. Ov. a. Crohmalniceanu ii reproseaza, de la Bucuresti, ca lirismul lui se pierde \u201eintr-un fel de noapte a istoriei\u201c si ca in versuri se aude prea des \u201ezgomot de talangi ancestrale\u201c (\u201eLuceafarul\u201c, nr. 4, septembrie 1958). Cornel Regman considera (in \u201eTribuna\u201c, 22 noiembrie 1958) ca poezia lui A. E. Baconsky, in totalitate, nu \u201einregistreaza o intrare in lumea de idei si visuri si sentimente a socialismului\u201c&#8230; Un alt critic, redactor la \u201eateaua\u201c, George Munteanu, trimite o scrisoare Regionalei de Partid in care denunta erorile si comportamentul, dupa el reprobabil, al redactorului sef&#8230; Regionala de Partid ia in serios aceste acuzatii si cere scoaterea poetului de la directia revistei&#8230; Ceea ce se si int\u00e2mpla. In ianuarie 1959, A. E. Baconsky este inlocuit la conducerea \u201eatelei\u201c cu Aurel Rau si, promit\u00e2ndu-i-se o alta publicatie (\u201eacolul 20\u201c) se muta la Bucuresti. In locul lui este preferat insa Marcel Breslasu. A. E. Baconsky este nevoit sa traiasca din traduceri, din publicistica si din cartile pe care le publica din ce in ce mai greu. Adversarii lui, multi si staruitori, il acuza de c\u00e2te ori au prilejul de \u201ediferitele variante de evazionism\u201c (Mihu Dragomir). Calatoreste mult, tine un jurnal public, traduce din poeti moderni, scrie romanul \u201eBiserica neagra\u201c (ramas in manuscris) si reuseste sa publice volumul de versuri \u201eCadavrul in vid\u201c (1969). Este prieten, in acest rastimp, cu Marin Preda, dar prietenia se strica atunci c\u00e2nd Preda &#8211; director al Editurii \u201eCartea Rom\u00e2neasca\u201c &#8211; refuza sa-i publice (in 1971) parabola anticomunista \u201eBiserica neagra\u201c&#8230; s-au facut si se fac inca multe speculatii pe seama acestui refuz, aduc\u00e2ndu-se invinuiri lui Preda ca nu a avut curajul sa publice romanul prietenului sau. Un fapt este sigur: niciodata cenzura comunista n-ar fi acceptat tiparirea acestei satire negre in care este vizat un regim totalitar condus de o \u201eLiga a cersetorilor\u201c. Am discutat de mai multe ori, imi amintesc, acest subiect cu Marin Preda si stiu c\u00e2t de m\u00e2hnit era de situatia in care intrase fara voia lui&#8230; Nicolae Ceausescu provocase, in 1971, \u201emica revolutie culturala\u201c si in anii urmatori surubul ideologic se va str\u00e2nge progresiv. Romanul a fost tiparit, mai t\u00e2rziu, in traducerea lui Max Demeter Peyfus in limba germana (1976), iar in limba rom\u00e2na &#8211; dupa prabusirea comunismului. Din nefericire, valoarea estetica a romanului este mai mult dec\u00e2t discutabila.<br \/>\nPoetul, in schimb, largeste aria de cuprindere a lirismului sau si isi defineste un stil propriu intr-o literatura care incearca sa iasa din cliseele \u201eunicei metode de creatie\u201c. Poetii si criticii tineri il pretuiesc si unii dintre ei il frecventeaza pe acest scriitor incomod, altii (membri ai grupului de la aibiu si ucenicii lor) il detesta cu sinceritate si-l contesta sistematic p\u00e2na azi. G. Grigurcu, urmasul lor, il considera, neabatut, pe poetul A. E. Baconsky \u201eneconvingator si, in orice caz, sub linia infaptuirilor adiacente poeziei\u201c&#8230; Nu-i o surpriza pentru ca acelasi critic contesta, in egala masura, pe Arghezi, G. Calinescu, Marin Preda, Marin aorescu, Nichita atanescu&#8230; A. E. Baconsky este, se vede limpede, intr-o companie buna. A murit in timpul cutremurului din 4 martie 1977, in casa prietenilor sai, Veronica Porumbacu si Mihail Petroveanu, dimpreuna cu sotia sa, Clara. Alt scriitor, Mihai Gafita, a disparut in aceleasi circumstante. Destine tragice.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>In ariergarda avangardei Publicam in seria \u201eOpere fundamentale\u201c un poet despre care se vorbeste azi foarte putin. Ca sa nu spun aproape deloc. \u201eOptzecistii\u201c nu l-au revendicat printre modelele lor, ei renunta programatic la formele de seductie ale lirismului inalt, iar \u201efracturistii\u201c (\u201edouamiistii\u201c) si, in genere, postmodernistii il ignora cu desav\u00e2rsire. Nu au o justificare,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-e-baconsky-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">A.E. Baconsky (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-118","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":8485,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/118","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=118"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/118\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=118"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=118"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=118"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}