Mentionam in articolul de saptam\u00e2na trecuta prilejuit de editia din 2012 a Festivalului \u201eShakespeare\u201c, care a inceput la Craiova cu \u201eSonetele lui Shakespeare\u201c, in regia faimosului Robert Wilson, ca \u201ecei ce cauta la teatru mai degraba viul, emotia si sensibilitatea n-aveau dec\u00e2t sa-i astepte cu at\u00e2t mai multa infrigurare pe lituanienii lui Oskaras Korsunovas\u201c. Rectific: nu emotia si sensibilitatea, ci mai ales viul! Debordarea de vitalitate si de suculenta teatrala a constituit tusa dominanta a tuturor montarilor invitate in Capitala (caci festivalul se desfasoara si la Craiova, si la Bucuresti), prin bunavointa directorului Emil Boroghina si eforturile sustinute de ARCUB, caruia \u2013 trebuie sa o recunoastem \u2013, organizarea i-a iesit de data aceasta impecabil. Bucurestenii au avut prilejul sa se delecteze (dupa cum au probat-o salile arhipline) cu trei spectacole: \u201eHamlet\u201c, in regia rusului Nikolay Kolyada, \u201eRomeo si Julieta\u201c, in regia lituanianului Oskaras Korsunovas si \u201eOr\u00f4 de Otelo\u201c, in regia lui Eugenio Barba. O alegere binevenita in contextul teatrului nostru de arta, eterat si ridicat uneori pe inaltimi pentru care publicul nu mai are totdeauna rabdare si interes. Toate cele trei spectacole au contrazis perspectiva comuna asupra tragediilor shakespeariene. Cei trei regizori au inselat, coerent si imaginativ, orizontul de asteptare al publicului. Ma voi opri de data aceasta asupra lui \u201eOr\u00f4 de Otelo\u201c de la Odin Teatret din Danemarca.
\nLa conferinta de dinaintea spectacolului, regizorul interesat de teatrul antropologie a declarat: \u201eAm inceput sa ma uit la traditiile populare ale brazilienilor. Din punct de vedere teatral, aceasta tara ofera spectacole populare dintre cele mai frumoase. In anii ’50 s-a dezvoltat aici o noua traditie, dansul afro-brazilian inspirat din anumite ritualuri religioase, cum e ceremonia Candombl\u00e9, cu ritmuri fierbinti de tobe. Fiecare bataie de tobe atrage manifestarea unui zeu cu energiile sale primare, foc, apa etc. Brazilienii considera ca aceasta energie ajunge jos prin intermediul tobelor si se manifesta printr-un dans cu miscari fixe. Fiecare zeu Orix\u00e1, barbat sau femeie, are propriul sau ritm de percutie si dans, totdeauna acelasi. De exemplu, energia zeitei marii se manifesta prin anumite miscari specifice. In anii \u201950 anumiti coregrafi au inceput sa scoata dansurile din zona religioasa si sa le foloseasca intr-o forma cunoscuta azi ca afro-braziliana. In timpul carnavalului din Brazilia se poate vedea cum ritmurile ritualice au fost transpuse in samba, devenind parte din societatea laica\u201c.
\nPe parcursul demonstratiilor coregrafii expun dansurile, apoi analizeaza care sunt tehnicile pe care le au in comun. In Brazilia, Eugenio Barba avea sa descopere un coregraf care l-a familiarizat cu dansurile zeilor Orix\u00e1 explic\u00e2ndu-i detaliile pentru fiecare modalitate performativa. Din aceasta perioada, regizorul isi aminteste: \u201eM-am dus sa vad un workshop al lui Augusto Omol\u00fa si m-am indragostit de el. E singurul performer capabil sa combine tipul clasic al acestei forme de dans, arat\u00e2nd cele doua calitati ale energiei: una puternica, viguroasa, cealalta, moale, soft. Mi s-a parut absolut fantastic pentru antropologia teatrala\u201c.
\nFara sa stea mult pe g\u00e2nduri, Eugenio Barba l-a invitat la ISTA (International School of Theatre Anthropology): \u201eAm decis sa fac un spectacol cu Augusto Omol\u00fa. Cum el e de culoare, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost Othello\u201c. Dansatorul a crescut in sfera religioasa dominata de Candombl\u00e9, unde este ogan (asistent de ceremonie), unul care nu trebuie sa cada in transa, dupa cum a explicat Eugenio Barba: \u201eAugusto a studiat si baletul clasic, si dansul modern, dar s-a format in mediul in care ritmurile zeilor Orix\u00e1 erau foarte importante. M-am g\u00e2ndit ce sonoritati erau prezente in copilaria mea. Mi-am adus aminte ca in oraselul in care am crescut eu, pentru anumite ceremonii, venea o orchestra de alamuri care c\u00e2nta muzica de opera\u201c. Admit\u00e2nd din capul locului ca regizorul de teatru trebuie sa aiba stofa de sarlatan, sa vorbeasca bine si sa se priceapa sa v\u00e2nda publicului sticlute cu miracole, Barba a recunoscut ca desi i-a venit ideea sa lege cele doua tipuri de sonoritati, ritmurile afro-braziliene si opera, principalul sau scop ram\u00e2nea, totusi, ca publicul sa admire dansurile Orix\u00e1.
\nCeea ce s-a intimplat si cu spectatorii bucuresteni. Intr-un colt al scenei, in costume albe, trei afro-brazilieni stau tepeni in spatele tobelor inalte imbracate in matase alba si impodobite cu funda albastra. Intr-un costum de un alb imaculat, intrerupt doar de batista rosie, dansatorul afro cu barba grizonata citeste \u201eOthello\u201c in timp ce-i asculta pe Pavarotti si Kiri Te Kanawa interpret\u00e2nd opera lui Verdi. Culorile sunt putine si primare. Albul e intrerupt doar de rosul s\u00e2ngelui si al pasiunii celui ce lectureaza tragedia shakespeariana, de albastrul pampoanelor si de verdele frunzelor si al vegetatiei care acopera partial tobele. In timpul conferintei gazduite de ARCUB, Barba declara: \u201eInterpretul pe care l-am imaginat este, de fapt, un african care citeste \u00abOthello\u00bb si asculta opera lui Verdi. Doar ca ritmurile Orix\u00e1 intrerup muzica lui Verdi p\u00e2na c\u00e2nd ajung sa domine cu totul. De fapt, pe mine ma interesa cum sa impersonez aceasta energie salbatica de care ai nevoie ca sa strangulezi persoana pe care o iubesti. Despre ea este vorba in ceremonia dansului din \u00abOr\u00f4 de Otelo\u00bb\u201c.
\nAugusto Omol\u00fa joaca personajele principale: Othello, Desdemona, Iago. Interesat de fenomenul de aculturatie, Barba se concentreaza asupra modului in care tragedia lui Shakespeare si, pe urmele ei, opera lui Verdi, influenteaza mentalul artistic si miscarile performerului afro-brazilian. Julia Varley, care a participat la pregatirea spectacolului, a marturisit ca a avut mult de lucru ca sa infr\u00e2nga in Augusto Omol\u00fa deprinderile baletului clasic, caci, pentru dansatorul care are si astfel de studii,\u00a0 postura eleganta sau ridicarea pe v\u00e2rfuri veneau de la sine odata cu muzica de opera.
\nO vreme, opera se suprapune peste ritmurile tobelor. Treptat, sacadarea instrumentelor africane de percutie, ram\u00e2ne singura alaturi de vocea lui Cleber Concei\u00e7\u00e3o da Paix\u00e3o. Debordarea salbatica de viata poate incepe. Cei trei africani, Cleber Concei\u00e7\u00e3o da Paix\u00e3o, Ubirajara Santos Monteiro, Luciano Xavier da Silva, bat cu pasiune la tobe. Fetele lor exulta de viata. Muzicienii se lasa prinsi cu totul de seva feroce a ritmurilor, dupa cum si fata dansatorului e arhisugestiva. Acum, Augusto se dezbraca p\u00e2na la br\u00e2u. Pielea sa de ciocolata straluceste in lumina. Ochii mari pulseaza de viata. Dupa spectacol, Eugenio Barba a explicat ca principalul sau efort s-a concentrat la nivelul privirii pentru ca fata dansatorului sa devina c\u00e2t mai expresiva. Gesturile acestuia devin halucinante. In ritmul tobelor, picioarele sale bat frenetic ritmul. Miscarile t\u00e2snesc din seva originara a viului. Augusto danseaza cu m\u00e2inile, cu umerii, cu causul palmelor, cu soldurile. Aproape fiecare parte a corpului sau se transforma in particula de expresie.
\nSpectacolele au constituit, ca de obicei, crema festivalului. Dar organizatorii au avut grija sa\u00a0 anexeze si partea teoretica prin dezbateri, conferinte si colocvii, ca si prin lansari de carte, cum a fost chiar cea a lui Eugenio Barba, \u201eCasa in flacari \u2013 despre regie si dramaturgie\u201c, aparuta la Editura Nemira. C\u00e2t despre dimensiunea de sarbatoare, aceasta s-a manifestat si prin acordarea celui de-al treilea Premiu International al Festivalului \u201eShakespeare\u201c cunoscutului regizor Eimuntas Nekrosius. In valoare de 10.000 de euro, premiul a fost oferit de Institutul Cultural Rom\u00e2n si inm\u00e2nat de directoarea sa de imagine, Mirela Sandu. Nu e prima oara c\u00e2nd ICR pune umarul la Festivalul \u201eShakespeare\u201c. La editia precedenta, Institutul Cultural Rom\u00e2n a asigurat venirea celebrului Wooster Group oferind 250 000 de dolari pentru ca publicul rom\u00e2n sa aiba sansa sa se int\u00e2lneasca cu \u201eHamlet\u201c montat de grupul de avangarda intrat deja in istoria teatrului. Despre aceasta, cititorii revistei \u201eCultura\u201c au citit la vremea respectiva. Despre alte savuroase int\u00e2lniri prilejuite de editia din 2012 a Festivalul \u201eShakespreare\u201c vor\u00a0 citi in numarul viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mentionam in articolul de saptam\u00e2na trecuta prilejuit de editia din 2012 a Festivalului \u201eShakespeare\u201c, care a inceput la Craiova cu \u201eSonetele lui Shakespeare\u201c, in regia faimosului Robert Wilson, ca \u201ecei ce cauta la teatru mai degraba viul, emotia si sensibilitatea n-aveau dec\u00e2t sa-i astepte cu at\u00e2t mai multa infrigurare pe lituanienii lui Oskaras Korsunovas\u201c. Rectific:… Cite\u0219te mai mult »\u201eLumea-i un teatru, noi suntem actorii\u201c (2)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1555,7666,7667],"class_list":["post-11797","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-arcub","tag-festivalului-shakespeare","tag-nikolay-kolyada"],"views":3485,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11797","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11797"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11797\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11797"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11797"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11797"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}