{"id":11785,"date":"2012-05-10T14:47:00","date_gmt":"2012-05-10T12:47:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11785"},"modified":"2012-05-10T14:47:00","modified_gmt":"2012-05-10T12:47:00","slug":"in-dezbatere-%e2%80%9ecronologia-vietii-literare-romanesti%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-dezbatere-%e2%80%9ecronologia-vietii-literare-romanesti%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"In dezbatere: \u201eCronologia vietii literare romanesti\u201c"},"content":{"rendered":"

Istoria stalinizarii literare ca montaj documentar<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

PAUL CERNAT<\/strong><\/p>\n

Ajunsa la al saptelea volum (1957-1958), \u201eCronologia vietii literare rom\u00e2nesti. Perioada postbelica\u201c se prezinta, deja, ca unul dintre cele mai solide proiecte istorico-literare de cursa lunga din deceniile postdecembriste (alaturi de \u201eDictionarul General al Literaturii Rom\u00e2ne, Dictionarul Scriitorilor Rom\u00e2ni\u201c sau \u201eBibliografia relatiilor literaturii rom\u00e2ne cu cele straine \u00een periodice\u201c). Dar si ca unul dintre cele mai putin comentate, la doi ani de la prima aparitie. Obiectivul prim e de ordin documentar: defrisarea sistematica a publicatiilor literare si culturale din primele decenii postbelice (1944-1964). Av\u00eend \u00een vedere \u00eensa bogatia si relevanta citatelor\/decupajelor, precum si regia de ansamblu, demersul se situeaza undeva la mijloc \u00eentre factologia stricta si istoriografia literara propriu-zisa. Dincolo de valoarea restitutiva si reconstitutiva incontestabila, nu s-a insistat \u00eendeajuns, \u00een opinia mea, asupra unor elemente la fel de importante ale proiectului demarat, acum aproape un deceniu, la Institutul \u201eG. Calinescu\u201c: depasionalizarea abordarii unei perioade marcate de presiunea politizarii totalitare, cu mutarea accentului pe cunoasterea pozitiva, pe c\u00eet posibil \u201eneutra\u201c, nedistorsionata de justitiarisme moralizante. Lucrurile sunt expuse cit se poate de limpede chiar \u00eentr-o nota editoriala din deschiderea primului volum: \u201eScopul prim al lucrarii este acela de a oferi o \u00abfotografie\u00bb a evenimentelor, mentalitatilor si optiunilor manifestate \u00een epoca si nu un discurs justitiar sau moralizator\u201c. Este, daca vreti, \u201eideologia\u201c implicita a \u201eCronologiei\u201c\u2026 Sigur ca au mai existat, dupa 1990, tentative sistematice de recuperare istoriografica a vietii literare din deceniul stalinizarii: de la seria compilativ-eticista a volumelor Anei Selejan, p\u00eena la culegeri mai restr\u00eense, focalizate pe c\u00eete un moment privilegiat sau pe c\u00eete o etapa simptomatica (congrese ale scriitorilor etc.). Nu iau \u00een discutie numarul apreciabil al volumelor \u201ede autor\u201c, cu caracter istoric, istorico-literar sau eseistic, \u00eentruc\u00eet toate \u2013 sau aproape toate \u2013 intra \u00een categoria \u201eabordarilor pasionalizate\u201c, justitiare, inevitabile probabil \u00eentr-o perioada post-traumatica, dar tot mai nesatisfacatoare cognitiv azi. Un lucru se cere a fi, oricum, subliniat: nu exista, p\u00eena \u00een prezent, nici o \u201ebaza de date\u201c comparabila cu \u201eCronologia\u201c pentru perioada \u201ede tranzitie\u201c precomunista (1944-1948), dincolo de incursiunile mai vechi sau mai noi pe acest teritoriu (de la panoramele semi-datate ale unor Al. Piru sau Emil Manu la capitole mai mult sau mai putin consistente din istoriile literare ale unor Marian Popa ori Alex. Stefanescu, trec\u00eend prin contributiile lui Marin Nitescu sau ale deja-pomenitei Ana Selejan, ale carei volume devin, prin comparatie, lovite de irelevanta).
\nDesi are un coordonator general (Eugen Simion \u2013 initatorul proiectului) si un coordonator redactional (Andrei Grigor), secundati de o echipa bine rodata de cercetatori ai Institutului \u201eG. Calinescu\u201c (Lucian Chisu, Andrei Milca, Oana Soare, Nicolae B\u00e2rna, Oana Safta, Mihai Iovanel, Cristina Balinte, Andrei Terian) si beneficiind de sprijinul consistent al unui colectiv de la Facultatea de Litere de la Universitatea \u201eDunarea de Jos\u201c din Galati, \u201eCronologia\u201c nu e o opera de autor(i), ci una de echipa, \u00een care subiectivitatea si expresivitatea auctoriala se retrag \u00een favoarea selectarii elocvente a informatiei. Textele vorbesc de la sine, iar imaginea pe care o ofera nu este, din fericire, una orientata. Selectia a fost operata pe criterii de relevanta documentara, nu pentru a induce o \u201eteza\u201c acuzatoare sau nu. Cei mai multi colaboratori (nu toti) sunt oameni tineri, distantati de epoca investigata prin v\u00eersta, formatie si mentalitate. Fiecare volum are, la final, un indice de nume si un index de publicatii consultate; e organizat (fireste) cronologic, pe luni, zile, ani, fiecare \u201ean\u201c panoramat cu amanuntul fiind \u00eensotit, la final, de o Anexa cu texte reprezentative reproduse integral sau cvasiintegral.
\nCum spune Eugen Simion \u00een prefata, cronologia e o \u201earheologie\u201c a vietii literare rom\u00e2nesti urmarite prin prisma presei de profil din epoca, evenimentele politice, culturale s.a.m.d. fiind consemnate si comentate prioritar prin ecourile lor publicistice. Nu avem de-a face, evident, cu o fisare exhaustiva a revistelor & ziarelor vremii; un asemenea travaliu ciclopic ar fi fost, practic, imposibil si inutil. Aria de acoperire este impresionanta. Aproape nici o publicatie c\u00eet de c\u00eet semnificativa nu a fost lasata pe dinafara si, oricum am privi lucrurile, avem de-a face cu cea mai cuprinzatoare si mai nonpartizana baza de date cu privire la presa respectivelor decenii, pe care nici un viitor cercetator al domeniului n-o va putea ignora fara sa se discrediteze. Profesionalismul ei istorico-literar trebuie privit ca alternativa la tezismul politizant (fie ca e vorba de politizarea comunista a trecutului sau de cea anticomunist-postcomunista), inclusiv prin refuzul deliberat al interpretarii ca valoare adaugata. Putem privi \u201eCronologia\u201c at\u00eet ca prelucrare minimala a \u201emateriei prime\u201c pentru viitoare studii de c\u00eemp, c\u00eet si ca istoriografie ready made a perioadei. \u00cenca o data: instrumentele demersului de fata sunt de ordin tehnic si vizeaza cercetarea rabdatoare a publicatiilor, contextualizarea, decupajul rezumativ si informatia semnificativa, ilustrata printr-o abundenta corespunzatoare de citate: un exercitiu de modestie, dar si de responsabilitate intelectuala.
\nAvantajul notabil pe care \u00eendeosebi cronologia perioadei 1944-1947, dar si cea a deceniului urmator \u00eel are fata de celelalte restituiri documentare aparute p\u00eena \u00een prezent este dat de fidelitatea imaginii epocii pe care o consemneaza. O complexitate \u201ela firul ierbii\u201c si o autenticitate (aproape) bruta ce lasa loc pentru destule griuri \u00eentr-un peisaj dominat de contraste alb-negru. Putem \u00eentelege mult mai bine, parcurg\u00eend-o, iluziile, sperantele, orbirile si resorturile unor adeziuni sau adaptari la mediu, dupa cum putem evalua mai bine \u201eargumentele\u201c lor intelectuale \u2013 oferite la pachet cu cele politice, propagandistice \u2013, fara a mai vorbi de nise, de marjele de libertate tolerata si controlata, de dimensiunile si relieful \u201eangajarilor\u201c partinice ale scriitorilor, de formele de \u201esocializare\u201c literara ale acestora. Avem, \u00een plus, o imagine mult mai elocventa asupra dezbaterilor (reale sau false), asupra a ceea ce, despre ce, cum si de catre cine se publica. Sunt multe \u201eorori\u201c prezentate ca ready made prin metoda decupajului, montajului, colajului si\u2026 reportajului. De la asteptarile mai mult sau mai putin naive ale primilor ani de dupa razboi (ancheta despre \u201eLumea de m\u00e2ine\u201c a lui Ion Biberi reprezinta un esention reprezentativ\u2026) trec\u00eend prin diversele demascari ale \u201ecolaborationistilor\u201c vii sau morti (operate nu doar de catre publicistii comunizanti, ci si \u00een oficioasele partidelor istorice, mai ales \u00een Dreptatea), la dezbaterile despre \u201ecrizism\u201c si necesitatea artei angajate, trec\u00eend prin \u00eenghetul stalinist pur si dur, apoi prin micile relaxari\/fiabilizari ale sistemului, devenit tot mai \u201eestetizat\u201c, extrasele genereaza un efect coplesitor, de mulaj al unei istorii dramatice. Ceea ce frapeaza e importanta extraordinara pe care Sistemul o acorda literaturii ca institutie si ca vehicul de \u201eantropogenie\u201c propagandistica; altfel spus, puterea ei. Realismul socialist a fost, \u00een definitiv, o varianta mutanta, brutal politizata, a umanismului european, instrumentalizat ca arma politica si vehicul de mitologii eroice transformiste, iar preotii si soldatii sai, oric\u00eet de rudimentari le vor fi parut (unii dintre ei) spiritelor cultivate ale \u201evechiului regim\u201c, erau obligati sa cunoasca aceasta traditie pentru a o putea remodela \u00een sens partinic si pentru a-si putea combate mai eficient \u201edusmanii de clasa\u201c.
\nIstoria culturala consemnata \u00een aceste cronologii tine, strict, de \u201ece se vede\u201c, i.e. de ceea ce se publica \u00eentr-o presa din ce \u00een ce mai cenzurata \u2013 e vorba prin urmare de partea vizibila a aisbergului, nu de istorii secrete\/subterane, viata cotidiana s.cl. Fara \u00eendoiala, ceea ce se publica \u201etradeaza\u201c, \u00eentr-o anumita masura, ceea ce ram\u00eene \u201einvizibil\u201c, structurile de ad\u00eencime ale vietii publice. La limita, prezenta cronologie echivaleaza cu o consemnare a vietii literare oficiale din perioada stalinizarii. Exista multe lucruri, sa le spunem, dezagreabile pentru cei direct implicati. Totodata, acest decupaj verit\u00e9 ofera, implicit, protagonistilor posibilitatea de a-si expune tel-quel judecatii propriile optiuni discursive, fara distorsiuni din off. Istoriografia \u00eenceteaza a mai recurge la procedee narative tendentioase, ca \u00een proza naiva a secolului 19 \u00een care \u201enaratorii\u201c istoriei intervin, autoritar, pentru a-i trage de m\u00eeneca pe cititorii infantilizati si pentru a le arata ce e rau si ce e bine. Daca abordarile demascatoare si moralizante de tip Marin Nitescu sau Ana Selejan, venite \u00een siajul exilului anticomunist militant, pot fi lesne acuzabile de un realism socialist pe dos (\u00een fond, anticomunismul radical preia si interiorizeaza cu semn schimbat schema exclusivista a doctrinei pe care o combate, ram\u00een\u00eend prizonier al logicii acesteia), demersul de fata are atuul depolitizarii prin debarasarea de sechelele tezismului maniheist. \u00centre \u201ecomunismul\u201c consemnat cu fidelitate si \u201eanticomunismul\u201c eticist de care se desparte nu din ratiuni de corectitudine politica, ci de corectitudine profesionala, proiectul \u201eCronologiei\u201c este, pur si simplu, unul necomunist. Morala sa tine de un elementar bun-simt: totul trebuie dezvaluit, nimic nu trebuie ascuns, iar eventualele judecati istoriografice se cuvin formulate abia dupa ce avem toate documentele necesare la dispozitie. Sine ira et studio.<\/p>\n

 <\/p>\n

Marginalii anti-maniheiste la obsedantul deceniu<\/strong><\/p>\n

Cronologia vietii literare romanesti. Perioada postbelica<\/em>, I-VII (1944-1957), coordonare generala si prefata de Eugen Simion, coordonare redactionala Andrei Grigor, Bucuresti,Editura Muzeului National al Literaturii Rom\u00e2ne, 2010-2011<\/strong><\/p>\n

COSMIN BORZA<\/strong><\/p>\n

Cu toate ca bibliografia critico-teoretica dedicata metamorfozelor literaturii rom\u00e2ne din primele doua decenii comuniste se \u00eembogateste constant dupa 1989 cu studii tot mai substantiale si mai nepartinitoare (de la contributiile lui Ion Istrate, M. Nitescu, Florin Mihailescu, Eugen Negrici, p\u00e2na la cele semnate de Sanda Cordos, Ana Selejan, Alice Popescu ori Alex Goldis), configuratia respectivului interval ram\u00e2ne, fatalmente, partiala, cu destule zone de (pen)umbra, fertile adeseori pentru erori sau rastalmaciri interpretative. Un astfel de neajuns \u00eesi propun sa \u00eenlature primele sapte volume din \u201eCronologia vietii literare rom\u00e2nesti. Perioada postbelica\u201c, dupa cum afirma \u00een \u201ePrefata\u201c Eugen Simion, initiatorul si coordonatorul acestui demers restitutiv mai mult dec\u00e2t necesar: \u201eSperam sa putem oferi cititorilor nostri, dupa ce proiectul va ajunge la capat, o fotografie fidela a lumii literare rom\u00e2nesti din ultima jumatate de secol. Numai asa, cu toate documentele \u00een fata, vom scrie adevarata istorie a literaturii rom\u00e2ne din aceasta perioada \u00een care se prabuseste un \u00eentreg sistem cultural si se pregateste sa-i ia locul altul, de export (sovietic). Nu-i prima data c\u00e2nd se \u00eencearca asemenea studii, dar cercetarea noastra \u00eesi propune sa faca mai mult: sa despoaie toate publicatiile c\u00e2t de c\u00e2t importante ale vremii si sa \u00eenregistreze evenimentele mari si mici care, \u00eentr-un chip sau altul, au marcat viata culturala \u00een aceasta faza \u00een care, sa mai spun o data, politica intra brutal \u00een literatura si toate conceptele literaturii sunt rasturnate, iar ideologia (o ideologie unica!) vine la putere.\u201c.
\nPrimul aspect care impresioneaza este, \u00eentr-adevar, amploarea investigatiei realizata de cei saptesprezece coautori (majoritatea fiind tineri cercetarori la Institutul
\n\u201eG. Calinescu\u201c al Academiei Rom\u00e2ne), precum si de Andrei Grigor, coordonatorul redactional al \u00eentregului proiect. Astfel, primele sapte carti (publicate \u00een 2010 si 2011 la Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne), ce vizeaza intervalul 23 august 1944 \u2013 31 decembrie 1957, \u00eensumeaza peste 3000 de pagini, incluz\u00e2nd si \u201eAnexele\u201c menite sa antologheze cele mai reprezentative texte (rezumate ale unor dezbateri cultural-ideologice, decrete de lege, articole de directie\/propagandistice, conferinte, eseuri, cronici literare etc.) din fiecare an cercetat.
\nDar \u201eCronologia\u201c nu constituie doar un instrument de lucru prob si util pentru viitoarele cercetari de istorie literara, ci implica o insolita naratiune identitara, critica si ideologica, punctata cu numeroase secvente care \u00eencalca toate conventiile oricarei fictiuni realiste. Caci, cu adevarat antrenant \u2013 pentru cei mai multi dintre cititorii (profesionisti ori nu) de astazi \u2013 se poate dovedi caracterul sau de epopee \u00eentoarsa, uneori eroi-comica, burlesc-grotesca, alteori absurda, cinica si tragica.
\nSuprarealismul de dinaintea realismului socialist<\/strong>
\nSimptomatice \u00een acest sens devin chiar evenimentele cultural-literare (cuprinse \u00een volumele I si II) dintre 23 august 1944 si finalul lui 1947 c\u00e2nd regele abdica. Abordate preponderent decontextualizat p\u00e2na acum, multe dintre transformarile\/tentativele de reformare artistica a c\u00e2mpului cultural autohton din a doua jumatate a deceniului cinci pot fi percepute mult mai nuantat. De pilda, aparitia asa-numitei \u201egeneratii a razboiului\u201c nu are cum sa fie delimitata de activitatea principalilor sai reprezentanti \u00eenca din toamna lui 1944. Dincolo de faptul ca publica pamfletul \u201eGorila\u201c \u00een care acuza dur \u201ecolaborationismul\u201c lui Liviu Rebreanu cu fascistii ori ca \u00eel califica pe Nichifor Crainic drept \u201eacest Goebbels nenorocit dar nenorocos al Rom\u00e2niei\u201c, Ion Caraion se remarca din primul numar al \u201eSc\u00e2nteii tineretului\u201c cu eseul \u201eMaiakovski, poetul revolutionar\u201c, ce lanseaza unul dintre modelele literare ale vremii. Totodata, \u00een paralel cu atacurile din ce \u00een ce mai dese la adresa scriitorilor \u201eturnului de fildes\u201e ori a modernistilor puristi care se izolau vinovat \u00een raport cu ofensiva legionarilor, Withman si Edgar Lee Masters sunt propusi de Petru Comarnescu drept \u201emari profesori\u201c ai liricii realiste, numai potriviti pentru a \u201eorienta\u201c evolutia poeziei autohtone, iar Paul Cornea citeste \u00een poemele lui Geo Dumitrescu \u201eun vot de blam\u201c adresat ermetismelor si dezicerilor de \u201erealitatea sociala\u201c.
\nAsemenea suprapuneri mai mult sau mai putin fortuite \u00eentre orientarile ideologice si cele critico-artistice marcheaza si alte momente importante ale perioadei. Fenomenalizarile lor sunt daca nu oximoronice, macar paradoxale. Oricum, demne adesea de scenarii cvasi-fanteziste. \u00cen timp ce epurarile din universitatile, editurile si revistele centrale sunt anuntate saptam\u00e2nal, \u00een timp ce Ion Barbu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Gellu Naum sunt vizati de articole \u201edemascatoare\u201c, iar Bacovia este numit \u201ec\u00e2ntaret proletar\u201c, \u00een \u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c, \u00een \u201eRevista Cercului Literar\u201c sau \u00een \u201eUniversul literar\u201c, Camil Petrescu, Ion Negoitescu, Radu Stanca, Nicolae Balota ori Adrian Marino abordeaza subiecte ce ar putea fi cu usurinta inegrate \u00een seria tematicilor \u201ereactionare\u201c ori \u201eantiprogresiste\u201c. \u00cen plus, Mihail Sadoveanu se \u201erevizuieste\u201c de la o luna la alta, \u00een decembrie 1944 declar\u00e2nd ca tara e prea neevoluata pentru a trece la comunism, pentru ca, la \u00eenceputul anului urmator, sa asocieze \u2013 \u00een faimoasa conferinta \u201eLumina vine de la Rasarit\u201c \u2013 Constitutia lui Stalin cu o \u201eEvanghelie a lumii noua ce se pregateste si mai ales a lumii \u00eent\u00e2rziate din care facem si noi parte\u201c. Intrigant este si cazul lui Serban Cioculescu, care \u2013 dupa ce solicita epurari din Societatea Scriitorilor Rom\u00e2ni, \u00eenfiereaza \u201eduiosia\u201c lui Al. Bratescu-Voinesti si apeleaza la clisee propagandistice aproape \u00een aceeasi masura ca noii culturnici Ion Vitner si Mihai Novicov \u2013 raspunde unor atacuri din \u201eSc\u00e2nteia\u201c prin intermediul unei curajoase deziceri de noul regim: \u201eComunistii mi-au fost simpatici c\u00e2nd erau prigoniti, dar au \u00eencetat sa-mi placa din momentul \u00een care au devenit prigonitori\u201c.
\nNu cred sa existe o imagine mai expresiva pentru acest interval (probabil cel mai ofertant din \u00eentreaga \u201eCronologie\u201c pentru initierea unor reevaluari critice de amploare) dec\u00e2t selectia realizata pentru data de 1 iunie 1947: \u00eentr-un articol din \u201eStudentul rom\u00e2n\u201c, existentialismul este socotit \u201eo derivatie a spiritului fascist\u201c, \u00een \u201eVeac nou\u201c, Ion Calugaru c\u00e2nta binefacerile culturale pe care le va aduce noul guvern instituit de Blocul Partidelor Democrate si H. Deleanu schiteaza \u201eTematica poeziei proletare\u201c, \u00een aceeasi zi, Hortensiei Papadat-Bengescu i se decerneaza Premiul National de Proza Literara (\u00een valoare de 3000000 de lei), iar la Jilava, ora 18, Ion Antonescu este executat.
\nFisurile \u201eobsedantului deceniu\u201c<\/strong>
\nMult mai previzibila se dovedeste perioada de dupa 1948, c\u00e2nd absurdul vietii culturale rom\u00e2nesti se rutinizeaza at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t cele c\u00e2teva tentative de normalizare a discursului literar-artistic autohton se impun treptat ca nuclee ideatice de maxim interes ale volumelor III-VII (inclusiv pentru unii coautori ai \u201eCronologiei\u201c, tentati sa le marcheze c\u00e2t mai explicit existenta).
\nPe de o parte, interventiile publicistice dintre 1948 si 1957 confirma si exemplifica pe larg tipologiile auctoriale reconstituite inspirat de Sanda Cordos \u00een capitolul \u201eIdeologia realismului socialist \u00een Rom\u00e2nia\u201c din cea mai recenta carte a sa: \u201estegarii\u201c (Leonte Rautu, Nicolae Moraru, Ion Vitner, Mihai Novicov, Mihai Beniuc), \u201ecorifeii\u201c (Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, G. Calinescu, Zaharia Stancu) si \u201e\u00eennoitorii\u201c (Paul Georgescu, Savin Bratu, Ov. S. Crohmalniceanu, Georgeta Horodinca, Vera Calin, Petru Dumitriu ori Marin Preda). De la pamfletul \u00een patru parti scris de Sorin Toma (\u201ePoezia putrefactiei si putrefactia poeziei. Rasfoind volumele lui Tudor Arghezi\u201c), la atacurile lui Ion Vitner adresate lui Maiorescu, Lovinescu si Calinescu, la influentul text normativ al aceluiasi ideolog intitulat \u201ePasiunea lui Pavel Corceaghin\u201c, p\u00e2na la interviurile si cronicile prilejuite de aparitia romanelor \u201eMitrea Cocor\u201c sau \u201eUn om \u00eentre oameni\u201c, la articolele propagandistice ale lui G. Calinescu, Miron Radu Paraschivescu ori Geo Dumitrescu, la solicitarile lui Paul Georgescu de a actualiza ideologic editiile \u201eclasicilor nostri\u201c, dublate de reinterpretarile \u00een grila politica dezvoltate de zeci de recenzenti astazi anonimi, \u00eentreg dosarul infiltrarii ideilor jdanoviste si ale impunerii realismului socialist se redeschide \u00een paginile \u201eCronologiei\u201c.
\nPe de alta parte, imaginea sa se completeaza substantial datorita coautorilor dispusi sa urmareasca \u2013 prin veritabile \u201eanalepse\u201c\/\u201cprolepse\u201c \u2013 dispersiile, replierile, revizuirile si consecintele imediate ale obsedantei problematici ideologico-literare din deceniul sase. De aceea, merita parcurse mai ales fragmentele dedicate receptarii prozelor lui Marin Preda (textele lui Ov. S. Crohmalniceanu, Dumitru Micu,
\nS. Damian, Lucian Raicu, Geo Dumitrescu ori Boris Buzila), dar un spectacol al manipularilor si contradictiilor, al polemicilor piezise si al simularii perspectivelor ideologice sablonarde ofera, de exemplu, at\u00e2t comentariile despre poezia lui Mihai Beniuc (v. eseul critic preponderent ironic al lui G. Calinescu din 1953 ori elogiul adus poetului de Eugen Jebeleanu \u00een 1954), c\u00e2t si dosarele de presa prilejuite fie de cei o suta de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu (1950) sau a lui Dobrogeanu-Gherea (1955), fie de comemorarea lui Camil Petrescu si a lui George Bacovia \u00een 1957. \u00cen plus, cum anuntam, foarte incitanta \u00eemi pare urmarirea situatiilor \u2013 deloc putin numeroase \u2013 \u00een care unele dintre personalitatile marcante ale vremii (Tudor Vianu, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, G. Calinescu) reusesc sa submineze monopolul si monotonia problematicilor impuse de propaganda vremii, ajung\u00e2nd sa implice, macar fragmentar, subiecte \u00een raspar cu directivele vremii.
\nCeea ce nu \u00eenseamna ca seria de compromisuri ale respectivilor scriitori este eludata \u00een \u201eCronologia vietii literare rom\u00e2nesti\u201c, ci doar ca aceste volume ofera poate cel mai potrivit prilej pentru a echilibra anatemizarile sau, dimpotriva, mitizarile care caracterizeaza receptarea \u201eobsedantului deceniu\u201c \u2013 adeseori pe c\u00e2t de pasionala, pe at\u00e2t de putin informata.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Adevaratul proces al comunismului rom\u00e2nesc<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

SERBAN AXINTE<\/strong><\/p>\n

\n\u201eListele albe\u201c, \u201elistele negre\u201c<\/strong>
\n\u201eCronologia vietii literare rom\u00e2nesti. Perioada postbelica\u201c (coordonare generala si prefata de Eugen Simion, coordonare redactionala Andrei Grigor) este mai mult dec\u00e2t un simplu instrument de lucru destinat istoricilor literari. Cultura rom\u00e2na avea realmente nevoie de o lucrare care sa trateze cu un plus de obiectivitate \u00eentunecatele decenii postbelice, sa recompuna \u00een amanunt, pornindu-se de la presa scrisa, viata culturala si ideologica a acelei epoci.
\nTema, controversata prin \u00eensasi natura ei, i-a sedus pe multi dintre acei \u201edirectori de constiinta\u201c postdecembristi dornici sa faureasca edificiul \u201enoii morale\u201c, propun\u00e2ndu-se pe ei \u00eensisi drept instante etice de necontestat. De-a lungul celor douazeci si ceva de ani de la prabusirea dictaturii comuniste au fost confectionate tot soiul de \u201eliste negre\u201c, actualizate periodic, dupa \u00eemprejurari. N-au lipsit nici \u201elistele albe\u201c, mult mai putine, dar a caror \u00eencarcatura simbolico-emotionala uriasa a fost deturnata cu abilitate pentru a servi unui spectacol mediatic de o calitate cel putin discutabila. \u00cen mod clar, toate deconspirarile orchestrate politic, tot rechizitoriul moral la care societatea civila a luat parte intermitent si anemic nu au avut alt rezultat notabil dec\u00e2t expedierea \u00een derizoriu a uneia dintre cele mai importante teme din istoria recenta si mai putin recenta a Rom\u00e2niei: conditia morala a individului \u00een perioada comunista. \u00cen legatura cu aceasta au existat \u00een general doua atitudini: una radicala si nivelatoare \u2013 sa ne amintim de calificativele grele conferite dupa 1989 unor scriitori precum Sadoveanu, Arghezi sau G. Calinescu \u2013, alta concilianta peste masura: \u201easa au fost
\natunci vremurile!\u201c. Cam asa s-a desfasurat la noi \u201eprocesul comunismului\u201c.
\nO cercetare \u00een care <\/strong>
\nse poate avea \u00eencredere<\/strong>
\nDaca s-a dovedit p\u00e2na acum greu de redactat o \u201eistorie secreta\u201c a societatii rom\u00e2nesti, din cauza accesului limitat la unele surse documentare, despre viata literara rom\u00e2neasca din comunism, exista, iata, o cercetare \u00een care se poate avea \u00eencredere. Principiile ce stau la baza realizarii acestei \u201eCronologii\u201c fac dovada obiectivitatii ei intrinseci. Unul dintre ele apare enuntat de Eugen Simion \u00een prefata primului volum al lucrarii de fata: \u201eNumai asa, cu toate documentele \u00een fata, vom putea scrie adevarata istorie a literaturii rom\u00e2ne din aceasta perioada \u00een care se prabuseste un \u00eentreg sistem cultural si se pregateste sa-i ia locul altul, de export (sovietic). Nu-i prima oara c\u00e2nd se \u00eencearca asemenea studii, dar cercetarea noastra \u00eesi propune sa faca mai mult: sa despoaie toate publicatiile c\u00e2t de c\u00e2t importante ale vremii si sa \u00eenregistreze evenimentele mari si mici care, \u00eentr-un chip sau altul, au marcat viata culturala \u00een aceasta faza \u00een care politica intra brutal \u00een literatura si toate conceptele literaturii sunt rasturnate, iar ideologia (o ideologie unica) vine la putere\u201c.
\nCercetatorii Andrei Grigor, Mariana Ionescu, Mihai Iovanel, Andrei Terian, Oana Soare, Cristina Balinte, Petrus Costea, Alexandru Farcas, Lucian Chisu, Cristina Deutsch, Magdalena Dragu, Andrei Milca, Cristina Scarlat, Simona Marin, Nicolae B\u00eerna, Oana Safta, Alina Crihana, Nicoleta Ifrim au parcurs, asadar, toata presa literara rom\u00e2neasca din anii 1944-1957 (deocamdata) si au refacut puzzle-ul destul de alambicat al unei realitati aflata \u00een concordanta doar cu directivele si interesele noii or\u00e2nduiri politice.
\nA aduce \u00een acelasi plan toate fatetele unui proces \u00een desfasurare, a-i restitui acestuia \u201ela rece\u201c implicatiile istorice, sociale, politice, culturale se dovedeste, \u00een cazul de fata, mult mai profitabil dec\u00e2t elaborarea de analize, fie ele oric\u00e2t de bine intentionate. Acestea ar putea fi binevenite abia dupa restituirea completa si neutra a adevarului. Altfel, expertizele \u00eentemeiate pe selectii subiective pot favoriza deformarea, falsificarea.
\nLectura celor sapte volume ale \u201eCronologiei\u201c aparute p\u00e2na la aceasta data disloca, de acolo de unde au fost fixate cu temeinicie, unele \u201eadevaruri\u201c nu tocmai comode. Multi au sperat ca istoria o sa le conserve p\u00e2na la sf\u00e2rsit o imagine c\u00e2t mai putin sifonata, cunoscuta fiind memoria destul de selectiva a literaturii. Spun asta pentru ca exista si situatii \u00een care unele personalitati au reusit sa-si retuseze imaginea ajutate de un traseu biografic favorabil \u00een acest sens.
\nFaptele sunt lasate aici sa vorbeasca de la sine. Fara patima, fara intentii ostentativ justitiare. Documentele se completeaza \u00eentre ele, iar viziunea asupra unor momente cruciale deriva cel mai adesea dintr-un cumul de perspective. Functiile ideologiei si eficacitatea acestora \u00een planul concret al vietii literare se verifica pas cu pas la toate nivelurile. De regula, fiecare eveniment ce tine de cursul istoriei este mai \u00eent\u00e2i enuntat, surprins multifatetar, apoi observat cum se propaga precum o unda de soc prin \u00eentreaga lume literara rom\u00e2neasca. De exemplu, primul volum se deschide cu proclamatia Regelui Mihai, transmisa la radio \u00een seara zilei de 23 august 1944, cea prin care se anunta iesirea Rom\u00e2niei din alianta cu Puterile Axei si \u00eencetarea razboiului cu Natiunile Unite. Aceeasi zi pastreaza \u00een memoria ei si constituirea noului guvern, condus de Constantin Sanatescu. Ca o consecinta imediata, numeroase publicatii \u00eesi reiau aparitia: \u201eInformatia zilei\u201c, \u201eLibertatea\u201c, \u201eDreptatea\u201c, \u201eViitorul\u201c, \u201eFapta\u201c, \u201eSemnalul\u201c, iar cotidianul \u201eRom\u00e2nia libera\u201c apare oficial dupa o existenta clandestina de un an si jumatate. La scurta vreme dupa aceea, majoritatea revistelor amintite, carora li se adauga multe altele, \u00eencep sa publice diverse articole-program menite sa pregateasca terenul prefacerilor ideologice viitoare: \u201eArta pentru oameni\u201c (\u201eVremea\u201c), \u201eRealismul critic \u2013 un aspect al poeziei contemporane\u201c (\u201eTimpul\u201c), \u201eOrganizarea libertatii\u201c (\u201eEcoul\u201c), \u201eSa se confiste literatura nazisto-fascista\u201c (\u201eLibertatea\u201c), \u201eRecladirea literaturii\u201c (\u201eVremea\u201c), \u201eC\u00e2teva cuvinte catre intelectuali\u201c (\u201eLibertatea\u201c) s.a. Ziarul \u201eDreptatea\u201c initiaza campania \u201edemascarilor \u00een cultura\u201c. Responsabil: Oscar Lemnaru. Sunt, pe r\u00e2nd, demascati o serie de \u201eraufacatori\u201c, vinovati ca au sprijinit vechea or\u00e2nduire si au rasp\u00e2ndit, \u201eprin fluviul negru al cernelii, ura, minciuna, impostura\u201c, printre ei Emil Cioran, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Arsavir Acterian. Dar simpla aratare cu degetul a \u201eraufacatorilor\u201c amintiti nu ar fi fost \u00een masura sa ostoiasca setea de \u201edreptate\u201c a revolutionarilor, daca nu s-ar fi declansat si acel amplu program de asanare a vietii literare rom\u00e2nesti, prin articole de genul \u201eCotropitorul trebuie gonit si din cultura\u201c, \u201eMisticismul generatiei trecute\u201c (\u201eDreptatea\u201c), \u201eLegionarii din presa\u201c, \u201eBombele cu explozie \u00eent\u00e2rziata\u201c (\u201eRom\u00e2nia libera\u201c), \u201eDespre slugi\u201c (\u201eFapta\u201c), dar si institutional, prin constituirea unei Comisii de Epuratie a Presei formata din N. Cocea, N. Moraru, Em. Serghie, Scarlat Calimachi, Ion Pas, N. Carandino, Cicerone Teodorescu. Toate acestea, la foarte scurta vreme de la moartea lui Liviu Rebreanu, extrem de dur criticat postmortem din cauza ca ar fi tradat pe cititorii lui \u201eIon\u201c si ai \u201eRascoalei\u201c prin simpatiile sale vinovate pentru regimul anterior. Am dat acest exemplu pentru ca \u201eprefacerile\u201c \u00een avalansa \u00eesi au originea \u00eentr-una dintre cele mai controversate zile din istoria moderna a Rom\u00e2niei.
\nMorala timpurilor noastre
\nPrigoana intelectualilor a fost o constanta a \u00eentregii perioade cercetate. Toata lumea stie asta. \u201eCronologia\u201c are \u00eensa meritul de a descompune acest adevar \u00een fatetele lui elementare, mult mai eficiente \u00een deslusirea raului profund dec\u00e2t orice judecata pripita dublata de un verdict absolut. Faptul ca aduce \u00eempreuna amanuntele aparent contradictorii ale unei \u201eistorii\u201c alcatuite parca \u00eempotriva logicii umanului scoate la suprafata, \u00een mod particularizat, un sens al Istoriei, dependent de un altul, al limitei, deoarece limita este cea care obliga o societate sa se reaseze \u00een dialog cu valorile sale. Pentru a constientiza la niste parametri c\u00e2t mai aproape de adevar dimensiunea \u201etragica si grotesca\u201c a acelor ani, ar trebui reprimat orice g\u00e2nd maniheist. Eugen Simion are dreptate: \u201enu vom gasi niciodata \u00eengeri si demoni \u00een stare pura. \u00cen toate epocile de tranzitie, ei traiesc \u00eempreuna si, deseori, \u00een interiorul aceluiasi spirit\u201c. Tocmai acest aspect al realitatii umane deformate brutal face foarte dificila creionarea unor portrete morale cu ajutorul reperelor obisnuite. Tectonica sociala impusese o paradigma cu reguli precise, crease un cod al singurei optiuni. Toate amanuntele oferite de \u201eCronologie\u201c explica acest cod, aduc la lumina felul \u00een care anumite idei aberante, dar instrumentate eficient ajung sa functioneze ca niste vectori ai unei noi normalitati. Observ\u00e2nd volutele de suprafata sau de ad\u00e2ncime ale fenomenului \u00een ansamblul sau, vom \u00eentelege motivatia unor gesturi, a unor inertii sau a unor abdicari regretabile. Nu spune nimeni ca ar trebui sa scuzam ceva, sa iertam pe cineva. Morala timpurilor pe care le traim acum pretinde doar cunoasterea adevarului.<\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Istoria stalinizarii literare ca montaj documentar   PAUL CERNAT Ajunsa la al saptelea volum (1957-1958), \u201eCronologia vietii literare rom\u00e2nesti. Perioada postbelica\u201c se prezinta, deja, ca unul dintre cele mai solide proiecte istorico-literare de cursa lunga din deceniile postdecembriste (alaturi de \u201eDictionarul General al Literaturii Rom\u00e2ne, Dictionarul Scriitorilor Rom\u00e2ni\u201c sau \u201eBibliografia relatiilor literaturii rom\u00e2ne cu cele… Cite\u0219te mai mult »In dezbatere: \u201eCronologia vietii literare romanesti\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7663,1141],"class_list":["post-11785","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronologia-vietii-literare-romanesti","tag-eugen-simion"],"views":4186,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11785","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11785"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11785\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11785"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11785"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11785"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}