{"id":11782,"date":"2012-05-10T14:41:27","date_gmt":"2012-05-10T12:41:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11782"},"modified":"2012-05-10T14:41:44","modified_gmt":"2012-05-10T12:41:44","slug":"poet-de-vineri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poet-de-vineri\/","title":{"rendered":"Poet de vineri"},"content":{"rendered":"

Aleksandar Stoicovici, Viner<\/em>i, Bucuresti, Herg Benet, 2011, 94 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Era o zi frumoasa de primavara. Am intrat in librarie. Am urcat la etaj. Si cum vinerea cumpar c\u00e2te o carte, am scos din raft culegerea lui Aleksandar Stoicovici. Am asteptat sapte zile p\u00e2na sa o citesc. A trebuit sa renunt la creion. Citatele fisate nu se alipeau intr-o lectura coerenta. Intelesesem ca poetul recurge la echivoc si ca efectul se datora densitati si contorsionarii imaginilor. Corpurile hibride suspendate, viscerele t\u00e2snind, mixajul intre imanent si transcendent, aglomeratia de zgomote, lichefierea materiei, transfigurarea naturalului in artefact m-au ajutat sa observ ca scriitorul seamana cu un pictor suprarealist, asa cum primele volume ale lui Gellu Naum (de la \u201eDrumetul incendiar\u201c la \u201eCuloarul somnului\u201c) intra in conexiune cu tablourile lui Victor Brauner.<\/strong><\/em>
\nDe altfel, catre final, t\u00e2narul autor isi deconspira modelul de la care imprumuta strategiile de compozitie \u2013 Frida Kahlo \u2013 umbra seducatoare in c\u00e2teva poeme de exceptie, cu ample developari livresti. Atrofierea anatomica si degenerarea suferintei fizice in schizofrenie devin resursele recurente intrebuintate de Aleksandar Stoicovici. Pictorita ajunge obiect de adoratie, o frustrare nedepasita. Sexualitatea fantasta, impartita intre violenta, delicatete si sfintenie, tinde sa anuleze imposibilitatea femininului de a procrea. Numai ca drama nu se solutioneaza, primind chiar o noua conotatie. Interferentele suprarealiste impiedica si masculinul sa se perpetueze, deoarece viata lui sta intre doua paranteze artistice \u2013 intre opera care l-a nascut si il va asasina si opera potentiala, niciodata materializata: \u201ecineva mi-a facut un semn\/ si m-am oprit brusc pe un scaun\/\/ Frida s-a uitat lung la mine m-a complimentat\/ (mi-a spus ceva extraordinar de frumos, o combinatie de\/ s\u00e2nge si colibri\/ pe care imi pare nespus de rau ca nu mi-o pot aminti)\/ apoi a bagat m\u00e2na in cana cu lacate si a scos cu v\u00e2rful degetelor\/ lingurita de impartasanie\/\/ nu stiam nimic si ma mutam de pe un scaun pe altul\/ c\u00e2nd am ajuns pe ultimul scaun mi-am dat seama ca de fapt as putea foarte bine sa ma nasc\/ asa ca am dezlegat p\u00e2nza uda de spatarul scaunului\/ (in intuneric auzeam doar tipatul\/ ca un clopot tras in turla cerului)\/\/ e dimineata. dechid ochii\/ ma ridic din pat si alerg inapoi spre primul scaun\/ l\u00e2nga mine\/ Leda netezeste peretii oului cu palmele\u201c (\u201eFrida. Leda\u201c, p. 76).
\nUt pictura poesis<\/strong>
\nTextele selectionate pentru \u201eVineri\u201c il obliga pe cititor sa isi piarda reperele. Verticala, orizontala si diagonalele isi tradeaza inutilitatea. G\u00e2ndirea geometrica se dezintegreaza. Se conserva insa concretetea limbajului. Tentatia realului isi mentine magnetismul constant. Aleksandar Stoicovici incruciseaza obiectele ca Salvador Dali, fara a uita sa ofere indicii de reconfigurare a cunoscutului. Inventia nu conduce la aberatii intraductibile, ci la fortarea capacitatilor de intelegere a lumii. Cadrul general, static, este inlocuit cu tentativa de a-l diviza in particule. Senzorialitatea vizuala dob\u00e2ndeste caracter narativ gratie acumularii de verbe. Autoreferentialitatea si structurile de tip mise en abime abunda. Fiecare linie, contur sau corp sfar\u00e2ma oasele si muschii poetului-pictor.
\nPrivirea se plimba haotic, straduindu-se, contra cronometru, sa retina c\u00e2t mai multe detalii. Succesiunea perspectivelor recompune insusi procesul hermeneutic. Asociatiile aleatorii se subsumeaza viziunii apocaliptice, a universului in dezagregare: \u201eperetii se incinta\/ vopseaua icoanelor imi curge in par\/ doi c\u00e2ini alearga printre sfinti\/ si se ascund\/\/ deschid ochii \u2013\/\/ inima se transforma intr-o cusca sub platosa de carne\u201c (\u201eincizie\u201c, p. 6). Incendierea bisericii, distrugerea unui punct de reper, inseamna eliminarea sacrului si, in consecinta, atesta instabilitatea mentionata la inceput. Numirea detaliilor lasa impresia ca poetul ar str\u00e2nge intr-un faras resturile neatinse inca de flacari. Versurile adapostesc ruine. Calitatea fundamentala int\u00e2lnita in \u201eVineri\u201c consta in revolta impotriva cenusii. Constiinta perisabilului este ultragiata de pagubele provocate de ura impotriva semenilor. Respectiva trasatura, provenita pe filiera Gellu Naum-Ion Caraion, il leaga foarte mult de Claudiu Komartin (\u201ePapusarul si alte insomnii\u201c), care a recuperat o dimensiune desprinsa din anii 1939-1945. Conflagratia globala, trupele in mars, trupurile sf\u00e2rtecate, abrutizarea combatantilor, viata mondena alienanta, vedetele epocii (precum solista britanica Vera Lynn) ajutau la identificarea referentului. In schimb, Aleksandar Stoicovici pare un intrus in contemporaneitate, percep\u00e2nd, cu intensitate nedisimulata, traumele de acum sapte decenii.
\nLirismul sau depune marturie pentru o generatie nascuta prematur, imbatr\u00e2nita in uter sau expirata din fasa, storcosita de vina colectiva a bunicilor. Resemnarea ajunge imposibil de lecuit, ca si cum cineva ar asista la inghitirea caselor de suvoaie. Dar mai grave sunt groaza de inconstienta participantilor la ostilitatile armate, disperarea provocata de existenta unei puteri oculte, care, pe calea undelor sonore, isi recruteaza slujitori fanatici. Toate acestea amintesc si de Mariana Marin (\u201eUn razboi de o suta de ani\u201c): \u201eastazi incepe cel de-al doilea razboi mondial\/ saptam\u00e2ni la r\u00e2nd s-au scurs tot felul de vopsele\/ din aparatul de radio\/ dar azi e sigur: razboiul incepe\/ cautatorii de perle au parasit porturile\/ si s-au intors acasa cu organele apretate\/\/ vocea Verei Lynn iese din gurile lor\/ ca din patefoanele bine unse ale mortii\/ e o muzica frumoasa. treizeci si trei de raniti\/ se int\u00e2lnesc seara de seara intr-o camera de hotel\/ isi lipsesc trupurile de pianul exploziv\/ si se intorc in copilarie\/\/ (…) soldatii nu mai vad mai nimic din toate astea\/ lacrimile pogor\u00e2te deasupra lor ca niste limbi de foc\/ le-au umplut gurile\u201c (\u201erinoceriada\u201c, p. 8). Trimiterea transparenta la Eug\u00e8ne Ionesco si finalul antibiblic al poemului dau seama de instalarea domniei terorii si a crimei. Unul dintre teritoriile delimitate de Aleksandar Stoicovici actualizeaza traume incurabile.
\nCobai<\/strong>
\nCadavrele din gropile comune deranjeaza memoria comunitatii, regiz\u00e2nd terapii de grup. Iar urmasii asculta neputinciosi propaganda despre eroism si progres. Parabola istoriei fictive, care isi schimba culoarea dupa interesele diversilor conducatori, semnaleaza mecanismele inselarii populatiei. Minciunile oficializate, promovate in manuale, preschimba orice mizerie in diamant. E aproape incredibil ca o persoana nascuta cu un an si jumatate inainte de Revolutie isi pune asemenea probleme. Ne obisnuisem ca tinerii sa nu se mai g\u00e2ndeasca la trecut. Autorul infirma regula, vorbind chiar cu ostentatie despre procesele de canonizare a evenimentelor si despre disparitia nevoii de mituri profane. Aici int\u00e2lnim si punctul extrem de vulnerabil in schelaria cartii. Poezia sociala de dupa 1990, tranzitiva, a atins apogeul la Petre Stoica, Marius Ianus, Ruxandra Novac si Elena Vladareanu. Reapropierea de sentimentele negative ale obstii nu st\u00e2rneste reactiile scontate, pentru ca devoalarea cliseelor risca sa elaboreze, la r\u00e2ndul ei, stereotipii: \u201esunt deja ore bune de c\u00e2nd vorbim\/ sunt ore bune\/ de c\u00e2nd ne lingem resemnarile de pe epoleti\/ incep sa cred ca nu vom termina niciodata\/\/ dar cui sa-ti dai tara ce ti-a ramas de trait\/ cu cine sa te infratesti din sirul asta de oameni\/ acum c\u00e2nd m\u00e2inile lor\/ sunt mai galbene ca niciodata\/ c\u00e2nd limbile le sunt fixate ca niste ace de ceas\/ pe stanta curata a supunerii\/ acum c\u00e2nd copiii din care au crescut\/ b\u00e2jb\u00e2ie in somn dupa un s\u00e2n otravit\/\/ cui sa-ti dai putina rabdare\/ c\u00e2nd moartea e cel mai bun pret pe care-l poti scoate\/ c\u00e2nd din revolte se revarsa r\u00e2uri de lapte\/ peste corpurile inerte\/\/ reactiile lor nu sunt totusi foarte convingatoare\/ privim cu detasare un spectacol gratuit in care\/ ni se lipesc h\u00e2rtii de turnesol pe ochi\/ pentru a vedea clar viitorul stralucit\/ ce ne asteapta\u201c (\u201emanifest\u201c, p. 29).
\nDincolo de ratacirile anterioare, interesul dominant se indreapta asupra descoperirii unui spatiu care sa compenseze lipsurile acutizate. Salvarea nu-si gaseste fundamentele in religia institutionalizata. Constatam aceasta dereglare de la inceputul volumului. Harul preotesc piere, ritualurile se st\u00e2lcesc, obiectele de cult capata rolul de jucarii, iar credinciosii, asemenea militarilor manevrati, se str\u00e2ng la slujba ca oile m\u00e2nate de latratul c\u00e2inilor. Permanenta utilizare a sinesteziilor auditiv-cromatice scoate in relief absenta discernam\u00e2ntului. Acum, Aleksandar Stoicovici alege instrumentele potrivite in sanctionarea disfunctiei. Intretinerea habotniciei prin mesaje subliminale produce hoarde agresive, menite sa arunce in moloz valorile si sa se inchine kitschului demonic: \u201eSunt o gramada de babe dispuse sa dea Cina cea de Taina\/ jos din stergar\/ pentru o copie Guernica\/ incretita si pixelata\/ dar care se vede ireprosabil la distanta\/\/ (…) Dimineata\/ popa taie prescura si se intreaba daca s-o fi preschimbat apa\/ aia mici trag lantul cadelnitei la bicicleta\/ lungesc spitele de gr\u00e2u\/\/ Intr-un vis se facea ca in fata altarului in loc de icoana\/ statea un fier de calcat\/ veneau credinciosii si c\u00e2nd sa puna buzele fierul se incinta brusc\u201c (\u201eSap\u00e2nta blues\u201c, p. 38).
\nIn ansamblu, \u201eVineri\u201c militeaza impotriva lipsei de spirit critic, a cobailor benevoli, a decerebrarii in masa. Totodata, Aleksandar Stoicovici ataca necrutator chestiunea raspunderii in fata nasterii omenirii si a civilizatiei. Obiectivele propuse si mijloacele folosite il obliga sa confirme acest volum cu o carte si mai importanta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aleksandar Stoicovici, Vineri, Bucuresti, Herg Benet, 2011, 94 p.   Era o zi frumoasa de primavara. Am intrat in librarie. Am urcat la etaj. Si cum vinerea cumpar c\u00e2te o carte, am scos din raft culegerea lui Aleksandar Stoicovici. Am asteptat sapte zile p\u00e2na sa o citesc. A trebuit sa renunt la creion. Citatele fisate… Cite\u0219te mai mult »Poet de vineri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7661,7662],"class_list":["post-11782","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aleksandar-stoicovici","tag-vineri"],"views":1897,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11782","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11782"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11782\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11782"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11782"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11782"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}