Aproape ca nu exista subiect mai politizat \u00een cultura noastra dec\u00e2t viata si opera lui Mircea Eliade. Iar politizabilele sunt din cei mai vicleni vectori ai maleficiului si rafuielii camuflate. \u201eMircea Eliade, nodurile si semnele prozei\u201c (editie noua, Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2011) \u2013 poate ca un titlu arondat strict unei zodii semiologice eliadesti ar fi fost mai adecvat \u2013 este una dintre cele mai pasnice si constructive incursiuni critice posibile. Reprezinta o asumare solitara si consecventa a unei obsesii b\u00e2ntuitoare, imuna la mode si partialitati tipice grupurilor de interese culturale. Repudiind butaforica incandescenta a senzationalului, profesorul Eugen Simion augmenteaza, \u00een cercuri concentrice, un demers hermeneutic ce nici acum, cu aceasta editie, nu pare a fi fost epuizat, macar daca luam \u00een seama mentiunea de pe pagina de garda a volumului ce refuza ghilotina finalitatii: \u201eeditie noua\u201c. Asadar o editie noua a volumului initial intitulat \u201eMircea Eliade. Un spirit al amplitudinii\u201c (Edit. Demiurg, 1995), publicat ulterior \u00een Statele Unite (\u201eMircea Eliade. A Spirit of Amplitude\u201c, East European Monographs, Boulder Distributed by Columbia University Press, New York, 2001) si \u00een Franta (\u201eMircea Eliade. Romancier\u201c, Editions Oxus, Paris, 2004). Nu reluam aici parcursul editorial al sintezei asupra prozei lui Mircea Eliade, acesta, de altfel, refacut cu scrupulozitate \u00een recenzia lui Paul Cernat din \u201eBucurestiul cultural\u201c
\nnr 112 din 13 martie 2012.
\nO remarca a acestuia din urma necesita \u00eensa o discutie \u00een plus. \u201eUn lucru e cert \u2013 spune Paul Cernat -: \u00een afara Rom\u00e2niei, personalitatea lui Eliade a fost omologata (la v\u00e2rf) exclusiv din unghiul contributiilor sale la istoria religiilor si analiza mitului, \u00een timp ce \u201eacasa\u201c lucrurile au stat oarecum pe dos. \u00cen schimb, dupa omologarea externa a savantului, interesul comentatorilor din Rom\u00e2nia a mers, prioritar, catre literatura sa si, mai nou, catre eseistica sa \u201eideologica\u201c (y compris catre angajamentele politice interbelice), cu mitizarea retrospectiva a \u201etinerei generatii\u201c care l-a recunoscut drept lider.\u201c \u00censa nici \u201eomologarea\u201c si nici \u201emitizarea\u201c nu sunt at\u00e2t de \u201ecerte\u201c si de line precum maniheic lasa sa se \u00eenteleaga comentatorul. E drept, activitatea de istoric al religiilor s-a plasat undeva la v\u00e2rful acestei discipline, dar nicidecum, cum de altfel sugereaza si Eugen Simion, \u00een avangarda sa. Tipul de cercetare \u00eentreprins de Mircea Eliade apare, pentru cercetatorii straini, mai degraba ca o modalitate vetust atotcuprinzatoare, paseist enciclopedica, dec\u00e2t ca o abordare pragmatica a disciplinei. Asadar vorbim de o omologare partiala. C\u00e2t despre receptarea rom\u00e2neasca (tin\u00e2ndu-se cont de faptul ca aceasta nu se limiteaza strict la fruntariile fizice ale tarii), nici ea nu s-a rezumat doar la literatura sa si nici nu s-a cantonat exclusiv \u00een \u201emitizarea retrospectiva a \u201etinerei generatii\u201c, macar daca ne g\u00e2ndim la extrem de atenta si creditabila din punct de vedere stiintific lucrare a lui Florin Turcanu (\u201eMircea Eliade, Le Prisonnier de l’histoire\u201c, pr\u00e9face de Jacques Juillard, \u00c9ditions La D\u00e9couverte, Paris, 2003) sau la calma, discreta si eleganta carte a lui Matei Calinescu (\u201eDespre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflectii\u201c, Editura Polirom, 2002). Pe de alta parte, e drept, literatura lui Mircea Eliade nu s-a bucurat de o audienta externa grozava, ci mai degraba de politicoase aprecieri. Dar trebuie sa ne \u00eentrebam, \u00een sf\u00e2rsit, daca o si merita, iar profesorul Simion \u00eencearca sa raspunda cu maximum de buna credinta, ocolind cu probitate critica deopotriva cliseul notorietatii externe a savantului, dar si pe acela al ostracizarii literatului. Iar raspunsul sau este nuantat, dubitativ, precaut, echilibrat, ferit at\u00e2t de orice demitizare programatica, c\u00e2t si de o supraapreciere adulativa, aduc\u00e2ndu-l pe Mircea Eliade mai aproape dec\u00e2t oric\u00e2nd de reala sa statura. Hermeneutul prozei acestuia nu se lasa coplesit de vedetismul primitiv ce aureoleaza personalitatile culturale la noi, halou pios ce intimideaza si asmute \u00een aceeasi masura. Se apropie cu respect de obiectul studiului sau, dar, deopotriva, cu justa masura.
\nCaptiv \u00een capcana propriei biografii \u2013 trecutul sau legionar \u2013, Mircea Eliade a cazut, dupa moartea sa, si \u00een cursa unei practici istorice nu tocmai deontologice: proiectarea mentalitatii actualizante asupra unor conjuncturi trecute, un fel de justitiarism au rebours. Acest tip de abordare a constituit pentru subiectul Eliade pretextul pentru o serie de lucrari revansarde, lipsite de orice calitate stiintifica si de credibilitate, compuse fiind \u00een termeni de tribunal, cu rechizitoriu, procurori, dar fara avocati si cu martori de multe ori mincinosi. Sigur, ocultarea trecutului sau legionar de catre admiratorii sai a fost pe c\u00e2t de inabila si naiva, tot pe-at\u00e2t de nociva, d\u00e2nd apa la moara, prin oglindire, tocmai acestor abordari nestiintifice, \u201edemascatoare\u201c, mentionate mai sus. \u201eNu e, fireste, nimic iesit din comun \u00een contestarea postuma a unei mari personalitati\u201c \u2013 precizeaza Mircea Iorgulescu, unul din criticii care au urmarit \u00eendeaproape acest fenomen. Dar, mai spune el, \u201eformele si directia \u00abdemitizarii\u00bb\u201c depasesc cadrul unor astfel de exercitii firesti fiindca \u201eexamenului critic i se substituie procesul politic, iar opera lui stiintifica si literara ajunge sa fie socotita toxica, primejdioasa, infestata si putatoare de virusi ideologici, nicidecum eventual perimata, lovita de vetustete, banalizata \u00een idei si ofilita estetic. (\u2026) Revendicat de la principiile libertatii critice, un asemenea examen se preface de fapt \u00een rechizitoriu si anatema, expresii ale fanatismului si intolerantei\u201c. Astfel biografia si opera ajung sa fie tratate \u201epolitistic\u201c, \u201einvestigate\u201c ca \u00een cazul \u201ecriminalilor \u00een serie, ale marilor perversi\u201c, \u201ese succed \u00een maniera si dupa regulile supralicitarilor din presa bulevardiera, cu deosebirea ca sunt facute pe ton doct si cu pretentii academice, afectat savante. Procedeele sunt \u00eensa vulgare si adesea chiar frauduloase din punctul de vedere al eticii stiintifice. Se practica raptul, se recurge la omisiuni si decupaje tendentioase, sunt parazitate valori si principii pentru ca sub protectia lor sa se poata adopta melodramatice poze de eroi, victime si martiri ai luptei cu tabu-urile. Posturi ale imposturii\u201c (\u201eTangentiale\u201c, p. 63).
\nUnor astfel de \u201edeturnari\u201c si anexionisme au cazut victima destule personalitati ale culturii rom\u00e2nesti, daca ne g\u00e2ndim la un G. Calinescu, Mihail Sebastian, Marin Preda, Nichita Stanescu si multi altii. Unora dintre acestia, prin consecventa, echilibru si corecta masura, le-a facut neobosit dreptate profesorul Eugen Simion. Ocolind martirajul \u00een lupta cu falsele tabu-uri, resping\u00e2nd senzationalismul bulevardier, a ales actiunea critica poate mai putin spectaculoasa, dar nesmintit adecvata, aceea a echilibrului \u00een toate. \u00cen apreciere, dar si \u00een rezerva. Nici acest studiu, \u00eentins pe decenii de munca nu se dezminte de la aceleasi principii: \u201enu-i deloc encomiastic, nu-i nici programatic negativ cum sunt at\u00e2tea \u00een vremea din urma. Este cum trebuie sa fie, adica o lectura critica atenta la miturile si la structurile interioare ale operei, atenta la omul care scrie si vrea, printr-o scriitura migaloasa, nespectaculoasa, voit mediocra, sa-si impuna ideile\u201c \u2013 cum autorul sau tine sa precizeze. Totodata \u201eel nu se adreseaza (\u2026) chitibusarilor, revizionistilor, procurorilor din viata noastra literara, galagiosi, neobositi si inutili\u201c. Precum se vede, abordarea nepatimasa, netendentioasa, poate fi \u00een sine una polemica si chiar subversiva.
\nAceasta a patra, \u201enoua\u201c editie cuprinde \u00een plus, \u201e\u00een afara corecturilor obisnuite, un scurt capitol despre \u201eJurnalul portughez\u201c (publicat \u00eentre timp), o nota despre conceptul de \u201etropism intelectual\u201c folosit de Eliade \u00een 1934, aparent \u00eenainte de a-l inventa Nathalie Sarraute si de a fundamenta, prin el, teoria noului roman si, \u00een fine, o anexa la capitolul dedicat romanului \u201eMaitreyi\u201c. Este vorba de romanul publicat de Maitreyi Devi, scriitoare indiana, personajul prezumtiv din romanul lui Eliade\u201c. Lectura este una exhaustiva (incluz\u00e2ndu-se \u00een categoria prozei, \u00een afara literaturii propriu-zise \u2013 proza, dramaturgie, si ceea ce autorul numeste \u201eliteratura subiectiva\u201c: corespondenta, memorialistica sau jurnalul), o lectura atenta, prudenta, fin speculativa, iar din punct de vedere metodologic de un eclectism rafinat si selectiv caruia nu i se vad cusaturile. Recitind asadar proza lui Mircea Eliade pe m\u00e2na lui Eugen Simion, farmecul, sugestiile, filigranele mitice ale operei nu doar ca ram\u00e2n nealterate, dar c\u00e2stiga un plus de relief printr-un fel de ascundere. \u00centelesurile multiple nu sunt strivite sub tavalugul epuizarii totale. Judecatile critice, mai mult sugerate dec\u00e2t raspicate, potenteaza valentele interpretarii las\u00e2nd \u00eensa operei ilimitarile neatinse.
\nIntuitiile bune se \u00eencruciseaza uneori cu suave protocronii, acestea din urma \u00eensa deloc riscate, c\u00e2ta vreme tin mai degraba de o t\u00e2snire spontana, zvelta, a noutatii. Cum se \u00eent\u00e2mpla aici: \u201eCe \u00eenseamna Mircea Eliade pentru cultura rom\u00e2na se stie, \u00een genere. Se va sti si mai mult atunci c\u00e2nd scrierile lui vechi si noi vor fi publicate integral. Am rasfoit de cur\u00e2nd eseurile de tinerete (numai o parte cuprinse \u00een volume) si am vazut ce miscare extraordinara a spiritului exista \u00een aceste pagini scrise rapid, dezordonat, de la o zi la alta. Eliade face filosofie (pentru prima oara, probabil, \u00een cultura noastra) \u00een articole de gazeta, asa cum vor face, c\u00e2tiva ani mai t\u00e2rziu, Sartre si Camus. El vrea sa propuna un nou model pentru spiritul rom\u00e2nesc, si \u00een buna masura el \u00eensusi s-a constituit ca model\u201c. Sau, referindu-se la \u201eRomanul adolescentului miop\u201c: \u201eSurpriza este sa vedem ca prozatorii de azi, \u00eendeosebi t\u00e2rgovistenii Mircea Horia Simionescu si Costache Olareanu, dar si c\u00e2tiva dintre tinerii textualisti, folosesc o constructie similara (roman indirect, jurnal, note despre roman, comentariile autorului care scrie un roman etc.). Metaromanul este, asadar, o descoperire veche\u201c. Si chiar mai veche dec\u00e2t cea a lui Mircea Eliade. De altfel protocronia este \u00een mod fals asociata protocronismului ideologic, ea nu este nicidecum o metoda de lectura de dispretuit, ci o sursa foarte fertila de sugestii polifonice. Cum, bunaoara, este si prudenta trimitere la conceptul de tropism intelectual folosit de Nathalie Sarraute, dar si de Eliade, \u201eaparent \u00eenainte\u201c de aceasta dint\u00e2i. Aproape ca precautia adoptata de autorul sintezei eliadesti este exagerata daca tinem seama de faptul ca, \u00eentr-adevar, \u00eenca din 1934, \u00eentr-un articol intitulat \u201eRomanul oceanografic\u201c, cu o portanta teoretica, e drept, inferioara celei a autoarei volumului \u201eTropismes\u201c, Eliade sesizeaza o anume diminuare a fortei romanului \u00een \u00eenfatisarea universului omului modern prin \u00eengustarea sau fragmentarea c\u00e2mpului sau de investigatie sub constr\u00e2ngerea unei abordari unidimensionale: \u201eroman psihologic, roman social, introspectie, tehnici sofisticate, raportari la biologie si la mediul ambiant, eseuri interioare\u2026\u201c. Universul complex al omului modern, \u00een viziunea lui Eliade, nu poate fi reconstituit dec\u00e2t refac\u00e2nd epistema timpului sau prin valorificarea ideilor \u00een serie \u201eobtinute automat, prin presa, prin literatura, prin convorbiri. Poate nici nu sunt idei, acestea. Dar sunt, \u00een orice caz, scheme mentale, judecati de valoare, superstitii moderne; abstractiuni si automatisme psihologice\u201c; acest univers nu se poate reface dec\u00e2t prin reconstituirea \u201eproceselor osmotice mentale\u201c, \u00een cadrul mai larg al contextului mental colectiv. Iata o ipostaza inedita si bogata \u00een sugestii a autenticismului si anticalofiliei eliadesti. O mica paranteza: citita astazi, proza \u201eanticalofila\u201c a unui Mircea Eliade sau Camil Petrescu are rezonantele elegante ale unei limbi \u00eengrijite si chiar pedante, scriitura este una de un frumos involuntar.
\nPentru ca nu este deloc generos cu encomiasmele, dar nici zg\u00e2rcit cu rezervele, Eugen Simion \u00eesi pune o \u00eentrebare esentiala. Referindu-se la marile asteptari ale lui Mircea Eliade sadite \u00een romanul \u201eNoaptea de S\u00e2nziene\u201c si rezultatul propriu-zis, dezamagitor, exegetul cauta sursa insuficientei acestui roman. \u00cen urma unei receptari critice mai degraba amabile \u201e\u00een \u00eent\u00e2mpinarea unei capodopere\u201c, \u201eEliade este dezamagit si va astepta p\u00e2na la sf\u00e2rsit ca romanul \u00een care investise at\u00e2t de mult sa convinga pe criticii literari. Am impresia ca n-a reusit. Povestirile sale fantastice, unele dintre ele scrise ca sa-si odihneasca spiritul, au avut de la \u00eenceput un mult mai mare succes. Fara sa dramatizam lucrurile, ne putem \u00eentreba azi, dupa 50 de ani de c\u00e2nd romanul a fost \u00eencheiat si aproximativ 35 de ani de c\u00e2nd a fost publicat \u00een limba rom\u00e2na, unde a gresit (daca a gresit) prozatorul?!\u201c. Slabiciunea o afla exegetul \u00een inconsistenta personajelor centrale, \u00een supra\u00eencarcarea acestora cu sarcini simbolice si mitice. Naratiunea e o arca a lui Noe doldora de semnificatii supraterestre, un potop \u201ede semne, simboluri, previziuni, vedenii nu o \u00eenghite cu totul, dar o acopera \u00een buna parte\u201c. Aceasta pare sa fie nu doar problema lui Eliade, nici doar a \u201eNoptii de S\u00e2nziene\u201c, ci a unei bune parti a prozei rom\u00e2nesti: excesul de semnificare. Dorinta de a valorifica \u201edesteptaciunea\u201c \u00eencarca textul si fura din firesc si spontaneitate. Un alt pacat ar putea fi carenta de reprezentare, vidul de referinta. Sunt \u00eentruchipate mai mult idei dec\u00e2t oameni \u00een carne si oase si faptele lor. Miscarea acestei proze sufera de un hieratism mai potrivit pentru siluete de pe pereti de manastiri, ea raspunde mai cur\u00e2nd unui set de prescriptii. De aici rezulta o maniera trudnica de a \u00eensufleti lucrurile simple, timp \u00een care prozatori straini au un fel simplu de a spune lucruri complicate, cu deschidere prietenoasa, uneori ironica catre arhetip. E un fel bogomilic, cumva eretic, de a ne exprima.
\nSa optezi, refuz\u00e2ndu-ti stralucirea si emfaza, pentru alcatuirea cumpatata, pret de vreo doua decenii, imperturbabil, consecvent, revenind neobosit asupra aceluiasi obiect al hermeneuticii, a unei sinteze ferita de senzational asupra operei unui autor a carui biografie a cazut prada vendetelor senzationaliste ale mediilor literare si politice e negresit un act de subversiune. Si nu este subversiune mai mare dec\u00e2t obiectivitatea si echilibrul \u00een climat de turbulente culturale sau ideologice. Opera si mai ales biografia lui Mircea Eliade sunt teritorii survolate de pradatori de tot felul, adulatori si detractori deopotriva. Data fiind notorietatea sa, macar \u00een spatiul rom\u00e2nesc, aceasta devine usor sursa de notorietate la r\u00e2ndul ei si teren de rafuiala. \u00centr-un climat cultural ca al nostru, \u00een care instinctul de parvenire si spiritul de rafuiala se manifesta \u00eenca de la v\u00e2rste mici, lectia de subversiune pe care o da profesorul Eugen Simion este una de urmat. Prin contrast, perseverenta, fair play-ul si echilibrul sau expediaza \u00een derizoriu, tacit, fara pompa, tot zbuciumul dizgratios si trivial, toata larma, uneori inteligenta si instruita, a spectacolului parvenirii culturale grabite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aproape ca nu exista subiect mai politizat \u00een cultura noastra dec\u00e2t viata si opera lui Mircea Eliade. Iar politizabilele sunt din cei mai vicleni vectori ai maleficiului si rafuielii camuflate. \u201eMircea Eliade, nodurile si semnele prozei\u201c (editie noua, Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2011) \u2013 poate ca un titlu arondat strict unei zodii semiologice eliadesti ar… Cite\u0219te mai mult »Subversiunea echilibrului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7660],"class_list":["post-11779","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-opera-lui-mircea-eliade"],"views":1572,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11779","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11779"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11779\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11779"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11779"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11779"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}