Citesc cu oarecare int\u00e2rziere cartea de convorbiri a scriitorului si jurnalistului Radu Paraschivescu \u2013 \u201eToamna decanei\u201c, aparuta la Humanitas, fermecatoarea sa interlocutoare fiind marea traducatoare Antoaneta Ralian. O lectura literalmente convocanta si inc\u00e2ntatoare. Un spectacol spiritual cu protagonisti ce mi s-au parut at\u00e2t de \u2013 cum sa zic? \u2013 compatibili, inc\u00e2t nu m-am mirat de lumina puternica pe care fiecare dintre ei, intr-o dubla postura, de amfitrion si invitat, o proiecteaza asupra celuilalt. Ca vechi \u201ebaiat de interviuri\u201c ma grabesc sa remarc lectia de dialog pe care ne-o ofera Radu Paraschivescu si Antoaneta Ralian. Ea mi se pare cu at\u00e2t mai necesara si mai profitabila cu c\u00e2t cultura dialogului nu e partea cea mai tare a noastra, a rom\u00e2nilor. Ca, de altfel, nici altele, de pilda cultura sau, ma rog, vocatia libertatii de care vine vorba si in dialogurile \u201epe acoperisul v\u00e2rstei\u201c, cum memorabil le situeaza Radu Paraschivescu. Din pacate, la noi e in plina inflorire un fel de subcultura a libertatii, o vocatie a libertatii de a spune prostii care, proclama o personalitate de marca a culturii europene din a doua jumatate a secolului trecut, nu trebuie tolerata, ci ingradita, chiar sugrumata.
\nLa modul general, tema convorbirilor puse sub un titlu at\u00e2t de inspirat \u2013 \u201eToamna decanei\u201c \u2013 este, in fond, cea binecunoscuta, eterna: tema destinului. Iar c\u00e2nd pronuntam cuv\u00e2ntul \u201edestin\u201c, cuv\u00e2nt greu, ne aducem fara sa vrem aminte de sentinta g\u00e2nditorului antic: caracterul tau, destinul tau. Acestei teme i se subordoneaza toate ideile traite \u201epe viu\u201c sau indirect, adica pe cale livresca de cei doi scriitori si intelectuali: \u201eSuntem\u201c \u2013 subliniaza la un moment dat Radu Paraschivescu \u2013 \u201eam\u00e2ndoi oameni care si-au petrecut o buna parte din viata printre carti \u2013 citindu-le, scriindu-le, traduc\u00e2ndu-le, redact\u00e2ndu-le, edit\u00e2ndu-le, d\u00e2ndu-le posibilitatea sa apara sub ochii publicului\u201c. E aici o experienta sau mai multe experiente cu adevarat ziditoare, dar pot fi, in ordine existentiala, si frustrante, generatoare de nostalgii: \u201eLe invidiez pe femeile care si-au trait viata. Daca-ar fi s-o iau de la inceput \u2013 conventionala utopie -, poate mi-as trai si eu propriile aventuri si excese, nu numai pe cele ale altora, dintr-o suta si ceva de carti. Sau poate ca nu, cine stie?\u201c.
\nAm apucat sa pronunt sintagma \u201eidei traite\u201c. Era de asteptat ca un scriitor si un jurnalist ca Radu Paraschivescu sa se refere in convorbirile cu traducatoarea lui Henry Miller, D.H. Lawrence si Lawrence Durrell \u2013 o, si c\u00e2te probleme, diverse, nu usoare, i-au pus munca de talmacire a operelor celor amintiti in limba rom\u00e2na! \u2013 ideea, conceptul de puritanism. Nu m-am mirat sa aflu ca doamna Ralian priveste puritanismul chiar prin ochii acestor scriitori, insa am retinut mai ales punctul sau de vedere conform caruia \u201epuritanismul e o forma de blocaj, o forma periculoasa. Cred, de altfel, acelasi lucru si despre political correctness at\u00e2t de in voga. Puritanismul este ghiuleaua legata de piciorul omenescului. Si nimic din ce e omenesc nu trebuie sa ne fie strain\u201c. Iar, in alta parte, ce doi interlocutori denunta efectul nivelator si sterilizant al corectitudinii politice care \u2013 marturiseste Antoaneta Ralian \u2013 \u201emi se pare o macrot\u00e2mpenie pe care numai americanii ar fi putut s-o inventeze. E un fel de stranepoata moderna a puritanismului american, a v\u00e2natorilor de vrajitoare si a maccarthismului\u201c.
\nDar, din pacate, de peste Ocean, din America de Nord ne vine nu numai castranta \u201ecorectitudine politica\u201c, ci si gustul, ca sa nu spun cultul kitsch-ului, un cult in care se naste, traieste si moare cea mai mare parte a societatii americane, in primul r\u00e2nd clasa de mijloc, cea mai numeroasa in SUA. Este produsul strain, de import, cu cel mai mare impact la noi. Doar i-am asteptat \u2013 nu-i asa? \u2013 50 de ani pe americani. Observatiile \u201edecanei\u201c sunt acide si potentate de irezistibilul sau umor, de aceasta data trist: \u201eUneori, pierd controlul telecomenzii si mai dau peste \u201eUn show pacatos\u201c sau \u201eAgentul VIP\u201c, stau c\u00e2teva minute, le-ascult, ma minunez si ma intreb: p\u00e2na unde? Si toate emisiunile astea plac, distreaza, prolifereaza. Toti se omoara sa afle cine se mai culca cu cine si cine divorteaza de cine. Diversiuni. Diverse diversiuni diversificate. Dar cele mai periculoase forme de kitsch mi se par unele talk-show-uri politice, unde se aduna nechemati din toate domeniile \u2013 doar e democratie, trebuie sa participe tot poporul \u2013 si isi dau plini de gravitate cu parerea. Rom\u00e2nul e nascut politician si formator de opinie. Si priceput la tot ce nu stie. Si amator de OTV, kitsch-ul cel mai otravitor. Si-am incalecat pe-un Click si v-am kitsch-uit un pic\u201c.
\nDespre locul cartii si al lecturii, despre soarta lor, caci de destin nu cred ca mai poate fi vorba, in aceasta epoca a Internetului si a invaziei informationale se discuta si se scrie mult. Opiniile, bazate nu o data si pe studii aprofundate, interdisciplinare, sunt uneori contradictorii. Cu regret, ii prefer mai degraba pe cei mai pesimisti privind viitorul cartii in satul global, intruc\u00e2t cred ca butada potrivit careia un pesimist este un optimist bine informat nu e lipsita de continut. Oricum, de luat in seama sunt observatiile, concluziile si previziunile profesionistilor cartii, precum Radu Paraschivescu si Antoaneta Ralian. Primul este interesat, de pilda, sa cunoasca parerea marii noastre traducatoare \u201edespre conditia acestei meserii subevaluate, semianonime si in general urgisite\u201c, care este meseria de traducator. Impresia Antoanetei Ralian e ca la noi se traduce mult si nu totdeauna bine, ca \u201eexista un exces, un preaplin de carte tradusa in raport de puterea de absorbtie a pietei, in raport cu buzunarele oamenilor si in raport cu apetitul pentru lectura al lumii de azi. Oric\u00e2t de mult s-ar spune ca nu exista o criza a cititului, sa nu uitam ca ele (cartile \u2013 nota mea) au niste rivali imbatabili\u2026 C\u00e2nd ma duc la un t\u00e2rg de carte si vad acea bogatie caleidoscopica de carti, mi se pare uneori prea mult. Sigur, e bine, e superb sa existe multa carte\u2026 numai ca la multe carti e nevoie si de multi cititori. Si nu stiu daca exista chiar at\u00e2t de multi. Inca un lucru. Imediat dupa 1989, a existat un boom al traducerilor. S-a tradus foarte multa maculatura\u2026\u201c
\nNici nu trebuie sa ne mire prea mult, de vreme ce suntem b\u00e2ntuiti de un mit care il oripila p\u00e2na si pe hipertolerantul Nichita Stanescu \u2013 mitul nat\u00e2ng, spunea el, al strainatatii. El dadea ca exemplu un roman al lui Alain Robbe-Grillet care tocmai fusese tradus si tiparit la noi intr-un tiraj ce depasea suma tuturor tirajelor pe care le inregistrase cartea respectiva in alte parti, inclusiv in Franta.
\nRemarcam la inceputul acestor insemnari ca \u201eToamna decanei\u201c, una dintre cele mai bune carti de literatura confesiva aparute in ultimii ani, este si o lectie de dialog. Dar e, in acelasi timp, si un exercitiu de sinceritate, de refuz al oricarei tentatii de cosmetizare a propriei imagini, careia putini ii rezista. Doamna Antoaneta Ralian insasi pare in final surprinsa, constat\u00e2nd cu tonifiantul sau umor: \u201eDomnule Paraschivescu, m-ati determinat sa fac un amplu spectacol de striptease spiritual. Mi-ati denudat toata viata \u2013 si cea care se vede, si cea care nu se vede. N-as fi crezut despre mine ca sunt in stare sa ma pretez unei asemenea denudari, unei asemenea dezgoliri sufletesti. M-ati decojit foaie cu foaie, ca pe o ceapa\u201c. Ca de fiecare data, replica este prompta si inspirata: \u201eAsa se int\u00e2mpla c\u00e2nd citesti Gunter Grass\u2026\u201c.
\nNumai ca pe autorul \u201eTobei de tinichea\u201c sinceritatea din \u201eDecojind coaja\u201c, iar, mai recent, si din alte \u201eiesiri\u201c publicistice ale sale, intr-o lume esentialmente ipocrita si agresiva, l-a costat si il costa mult. S-a mers p\u00e2na acolo inc\u00e2t s-a cerut sa-i fie retras p\u00e2na si Premiul Nobel pentru Literatura! Din pacate, asa merg lucrurile dupa razboaie si dupa caderi de ziduri\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Citesc cu oarecare int\u00e2rziere cartea de convorbiri a scriitorului si jurnalistului Radu Paraschivescu \u2013 \u201eToamna decanei\u201c, aparuta la Humanitas, fermecatoarea sa interlocutoare fiind marea traducatoare Antoaneta Ralian. O lectura literalmente convocanta si inc\u00e2ntatoare. Un spectacol spiritual cu protagonisti ce mi s-au parut at\u00e2t de \u2013 cum sa zic? \u2013 compatibili, inc\u00e2t nu m-am mirat de… Cite\u0219te mai mult »Convorbiri \u201epe acoperisul v\u00e2rstei\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-11776","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1567,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11776","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11776"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11776\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11776"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11776"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11776"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}