{"id":11753,"date":"2012-05-10T14:25:44","date_gmt":"2012-05-10T12:25:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11753"},"modified":"2015-01-15T16:53:20","modified_gmt":"2015-01-15T14:53:20","slug":"nevoia-de-ziare-pledoarie-pentru-un-proiect-personal","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nevoia-de-ziare-pledoarie-pentru-un-proiect-personal\/","title":{"rendered":"Nevoia de ziare (Pledoarie pentru un proiect personal)"},"content":{"rendered":"

Presa scrisa moare, \u00eemi aduce aminte \u00een fiecare zi c\u00e2te un prieten din mass-media. Internetul va ucide p\u00e2na si ultimul petic de ziar. Va ajung televiziunile si publicatiile online, sunt perfect adaptate la viitor, ma sfatuieste un alt amic, mai bucurestean de felul lui. Presa scrisa trece printr-o criza de adaptare la o lume care este habauca din cauza vitezei ametitoare cu care a \u00eenceput sa se miste, dar nu are cum sa moara pentru ca este un necesar punct de reflectie, o pauza de respiratie si de g\u00e2ndire \u00eentre doua mailuri sau trei sms-uri. Televiziunile fugaresc imaginile pe geamul de sticla si putine lucruri vazute acolo reusesc sa ram\u00e2na \u00een memoria colectivitatii, dar mergeti la Biblioteca Academiei si luati colectiile de ziare din perioada interbelica sau din perioada comunista si o s\u00e3 vedeti cum s-a pastrat o lume. Aproape intacta, lumea din ziare renaste pe masura ce te afunzi \u00een filele mai mari sau mai mici, \u00eengalbenite de vreme, cu emotiile, imaginile si dramele ei. \u00cempotriva cenzurii dure, h\u00e2rtia pastreaza nu doar mesajul oficial, dar si tacerile, suferintele nespuse, sau pozitiile de drepti pe care unii le-au adoptat atunci. <\/strong><\/em>
\nChiar daca mai taiem c\u00e2tiva copaci \u00een plus, comunitatea \u00een care traim are\u00a0 nevoie de un ziar al ei, ca o forma de terapie de grup.\u00a0 Ziarul unei comunitati este o oglinda \u00een care comunitatea trebuie convinsa sa se uite zilnic. Chiar daca nu \u00eei convine ce vede, chiar daca, la \u00eenceput, nu se recunoaste pe sine, repetarea \u00een fiecare zi a acestui gest poate duce la schimbarea \u00een bine, la noi forme de civilitate si chiar civilizatie.
\nEchipa Transilvania REPORTER s-a obligat sa duca mai departe un proiect \u00eenceput odata cu aparitia celor doua cunoscute publicatii, \u201eMesagerul de Cluj\u201c si apoi \u201eServus Cluj\u201c, publicatii \u00een care colegii mei si-au propus atunci sa restituie comunitatii noastre povestile, sa reconstruiasca normalitatea unei traditii, au vrut sa fie povestitorii unor lucruri frumoase, dar fara a recurge la elogii gratuite. Nu vom face un elogiu gratuit comunitatii noastre nici de acum \u00eencolo, vrem doar a o transforma \u00eentr-o comunitate care se misca spre \u00eenaintele istoriei, care este vie, care traieste si are o publicatie ce apare \u00eentr-o dimineata marc\u00e2nd astfel timpul social, asa cum ceasul din turrn bate din ora \u00een ora, asa cum laptarul sau postasul trec zilnic, chiar daca se opresc doar pe la unele porti.
\n\u201eMesagerul de Cluj\u201c si \u201eServus Cluj\u201c au fost doua proiecte care trebuie continuate, adaptate la noul context economic si social. Proiectul \u201eMesagerul de Cluj\u201c a fost visul unor tineri de a re\u00eenvia o publicatie care se \u00eenecase \u00een mlastina smecheriilor si iluziilor unei societati care descoperea primele forme ale libertatii \u2026 supravegheate. Un vis care a crescut saptam\u00e2na de saptam\u00e2na, \u00een proximitatea clujenilor, c\u00e2teodata chiar \u00een mijlocul lor. Este \u00eenca un proiect care cauta certitudinea ca a g\u00e3sit calea cea mai buna spre mintea si sufletul celor ce mai cred \u00een comunicarea prin cuv\u00e2nt si imagine ca modalitate de eliminare a strainatatii care, daca nu suntem atenti, se cuibareste \u00eentre noi. O cautare de certitudini care are drept rezultat faptul ca acum, dupa c\u00e2tiva ani de la lansarea acelei publicatii, avem o singura certitudine: ne-am nascut \u00een locul potrivit.
\nE Clujul locul potrivit pentru presa scrisa? Da, pentru ca este \u00eenca un loc neprietenos, rece, uneori \u00eeti da senzatia ca este o comunitate de statui. Aici oamenii au fost mereu speriati ca va veni dusmanul prevazut, asa ca ei si-au \u00eenchis ferestrele si usile, s-au ferecat \u00een case si au \u00eenvatat sa urasca la comanda. Locul unde solidaritatea cu cauzele oamenilor se face pe contracte de publicitate si unde tradarea a devenit un mod de viata, unde ritualul ipocriziei absolute tine loc de sociabilitate.
\nAici, \u00een orasul nostru drag, presa flutura mereu un steag alb, iar jurnalismul de reverenta este un mod de a respinge implicarea si de a ascunde lipsa de proiect. Un steag alb am scris? Nu, nici vorba de asta! Ce a fost steag, acum este doar un cearsaf murdar pus la loc de cinste, ca la nunta olteneasca, drept dovada a unei virginitati pierdute chiar \u00een acest moment. Un loc de unde cei mai multi jurnalisti au fugit sau fug c\u00e2t vad cu ochii sau se ascund dupa birouri de piaristi sau comunicatori. Clujul este comunitatea unde rom\u00e2nii si ungurii si-au creat, la pretioasele indicatii ale liderilor lor, bastioane de carton si baricade de h\u00e2rtie, de dupa care arunca noaptea (ziua le este rusine!) cu continutul olitelor de noapte, ca \u00eentr-un ev mediu t\u00e2rziu.
\nClujul are nevoie de o publicatie quality\u00a0 pentru ca aici poti \u00eentelege cel mai bine ca exista o singura cale pentru a trai cu demnitate si 100 de cai prin care poti sa te \u00eendepartezi de natura fiintei tale. Singurul loc din Rom\u00e2nia unde presa a fost purtata \u00een catuse ca un semn ca libertatea trebuie sa poarte culoare politica. O comunitate \u00een care nimeni nu le-a cerut ceva oamenilor, dec\u00e2t votul. Desigur, unii le-au cerut sa se teama, altii sa urasca, sa fie orbi sau sa \u00eesi pazeasca buzunarele, pentru a vedea unde li se gaseste portofelul.
\nDa, orasul nostru este locul\u00a0 potrivit, este locul care are nevoie de tine, locul unde lucrarea ta este vitala ca aerul si prezenta ta o binecuv\u00e2ntare sau un ajutor. Locul potrivit nu este locul \u00een care huzuresti, unde te simti ca \u00een s\u00e2nul lui Avraam, ci locul plin de pericole care \u00eeti solicita instinctul de supravietuire, locul \u00een care \u00eeti testezi limitele si umanitatea. Iar pentru a face presa trebuie sa existe un loc care are nevoie de tine.
\nEste nevoie de un ziar care sa spuna adevarurile neconvenabile, sa rascoleasca tabuurile, sa lupte cu inertia. O perioada am crezut ca lumea se poate schimba prin pilde si povesti simbolice, prin parabole si povesti motivationale. Azi nu mai credem ca o societate infantila mai poate fi educata \u00een acest fel. Poate doar pun\u00e2ndu-i mereu o oglinda \u00een fata si, eventual, arunc\u00e2ndu-i cu cerneala pe hainele mincinoase de duminica.
\nUn ziar comunitar poate fi un intelectual colectiv, o institutie si o instanta. Dezbaterea sociala fara consistenta nu poate fi denuntata de catre un singur om. Este nevoie de ceea ce Pierre Bourdieu a numit un intelectual colectiv. Intelectualul colectiv este format dintr-o echipa de profesionisti din diferite domenii care initiaza dezbateri publice pe teme importante, aduc abordari critice si vehiculeaza informatie stiintifica serioasa \u00een spatiul public. Unanimitatea discursului din media trebuie sparta cu analize critice si forme de contestare pentru ca g\u00e2ndirea critica sa permita nasterea unei adevarate opinii publice diversificate.
\nUn ziar comunitar poate sa-si asume proiectul nebun de a schimba comunitatea si metehnele ei. Trebuie sa ne dorim sa schimbam lumea si sa credem ca acest lucru este posibil. Daca nu participam la schimbare, ea se va face oricum, dar fara noi. Nu cred ca totul este perfect, ca suntem un oras european de 5 stele, ca merita sa-i iubim pe conduc\u00e3torii comunitatii, ca este foarte bine daca ne comparam cu orase mai slabe ca noi sau mai balcanice pentru a putea dormi linistiti. Comunitatea noastra a fost obsedata de nevrozele unor conducatori si s-a afundat \u00een tacere.
\nCei multi dintre oameni\u00a0 nu pot sa vorbeasca, nu mai are cine sa-i auda si nici ei nu mai cred ca merita sa-si strige nefericirea; si cel mai greu este sa-i scoti pe oameni din tacere. Sa-i convingi sa caute o cale de a vorbi, de a protesta, de a se exprima. Unii pleaca aiurea \u00een lume, altii ram\u00e2n aici, \u00een linistea cea aducatoare de amorteala, de marasm si de iluzia c\u00e3 totul e bine si traim \u00een cea mai buna dintre lumile posibile!
\nNu suntem obsedati de informare,\u00a0 nu informatia lipseste cel mai mult, oamenii au nevoie de interpretari. Au nevoie de cineva care sa le explice viata, sa reconstruiasca sensuri, sa le spuna ce sa \u00eenteleaga din viata si ce sa faca. Ne \u00eenselam atunci c\u00e2nd credem ca intelectualii nu sunt importanti, ca rolul lor s-a pierdut \u00eentr-o lume cu at\u00e2tea capacitati de informare independenta. Exact acum este mai mare nevoie de oameni care sa prezinte retete, sa interpreteze caci oamenii simpli nu mai au criterii dupa care sa distinga, nu se mai pot orienta \u00een padurea de semne si simboluri (ca sa folosesc o metafora semiologica). Oamenii sunt tot mai agresati de o viata care se desfasoara rapid, de o succesiune a crizelor, de o cerere tot mai mare pentru schimbare. Le este frica de viitor mai ales pentru ca nu-l \u00eenteleg. Si-au pierdut \u00eencrederea \u00eentr-un stat care nu-i mai protejeaza si care este tot mai greu de \u00eentretinut din putinele lor resurse. Un stat care le transmite doar mesaje pe care ei nu le pot interpreta dec\u00e2t ca amenintari. Se uita la oamenii bogati sau la cei care se descurca si au impresia (de multe ori fondata) ca sunt niste hoti care i-au furat sau le fura mereu resursele lor.\u00a0 Vom \u00eencerca sa transmitem interpretari, sa explicam, sa povestim oamenilor despre cei care reusesc, sa le marturisim sincer c\u00e2nd nu \u00eentelegem nici noi sau c\u00e2nd lucrurile o iau razna si sensul s-a piredut pe drum.
\nPoate echipa noastra pare un ultim detasament, cel al disperatilor, \u00een \u00eencercarea de a trezi acest oras mort, o comunitate care se multumeste cu putin si nu vrea sa faca niciun gest pentru apararea propriei demnitati. Un loc unde valorile sunt calcate \u00een picioare si doar obraznicia vorbareata ocupa spatiile unde ar trebui sa se auda vocea Cetatii. Pentru ca respect visul fostilor mei studenti care au pus la cale aceasta \u00eentreprindere, promitem ca Transilvania REPORTER va fi o voce care va tulbura consensul fals sau linistea stearpa a ipocriziilor reciproce.<\/p>\n

Aliatii nostri sunt cititorii, dar nu, nici lor nu ne vom supune la modul absolut. Cu tot respectul, prieteni, cititorul este rege, dar nu vom accepta un rege gol. Nu vom ceda dorintei de vulgaritate sau futil si nici nu vom fi oglinda pentru chipul mai marilor zilei.<\/p>\n

Vrem sa facem un ziar pentru oamenii carora n-are cine sa le scrie. Vrem sa-i ascultam pe cei care nu au pe nimeni sa le asculte vocea, chiar daca povestea vietii lor este un roman, cum fiecare credem despre viata noastra. Vrem sa va trimitem zilnic un mesaj\u00a0 pentru cutiile de scrisori, mai ales pentru cele care ram\u00e2n mereu goale sau toamna se umplu doar de frunzele vestede. Vom desena pentru cei care nu mai aud, le vom sopti la ureche celor care nu vad. \u00cen fine, vom \u00eencerca sa-i tinem de m\u00e2na pe cei care nici nu vad, nici nu aud.
\nCred ca nu este o crima daca mai taiem c\u00e2te un copac pentru ziare. Copacii se pot planta la loc, puietii vor \u00eenlocui copacii taiati \u00een 30 de ani, dar golul din mintea sau sufletul comunitatilor creste continuu, \u00eentunericul se face tot mai \u00eentuneric de la o zi la alta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Presa scrisa moare, \u00eemi aduce aminte \u00een fiecare zi c\u00e2te un prieten din mass-media. Internetul va ucide p\u00e2na si ultimul petic de ziar. Va ajung televiziunile si publicatiile online, sunt perfect adaptate la viitor, ma sfatuieste un alt amic, mai bucurestean de felul lui. Presa scrisa trece printr-o criza de adaptare la o lume care… Cite\u0219te mai mult »Nevoia de ziare (Pledoarie pentru un proiect personal)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,3613,7656,7655,7657,7658],"class_list":["post-11753","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-mass-media","tag-moartea-presei-scrise","tag-presa-scrisa","tag-transilvania-reporter","tag-ziar-la-cluj"],"views":1913,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11753"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11753\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}