{"id":11749,"date":"2012-05-10T14:23:37","date_gmt":"2012-05-10T12:23:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11749"},"modified":"2012-05-10T14:24:42","modified_gmt":"2012-05-10T12:24:42","slug":"astenii-de-primavara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/astenii-de-primavara\/","title":{"rendered":"Astenii de primavara"},"content":{"rendered":"

Ceva ce seamana cu o amintire din \u201ecimitirul tineretii\u201c lui scrie in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c ilustrul nostru subaltern de la \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c, Alex Stefanescu. Intitulata \u201eNoi si americanii\u201c, amintirea e, in realitate, expresia unei depresiuni ad\u00e2nci pricinuite nu de trecut, dar de actualitatea dezordonata si periculoasa a zilelor noastre. \u201eSub aparenta ei pasnica, Rom\u00e2nia a ajuns o tara primejdioasa. In cuprinsul ei te simti in nesiguranta de dimineata p\u00e2na seara si de seara p\u00e2na dimineata. Nici in tarile in care au loc razboaie nu se traieste at\u00e2t de periculos. Nu se aud focuri de arma (dec\u00e2t uneori, c\u00e2nd automobilistii se cearta intre ei si isi rezolva conflictele cu pistolul). Dar dezordinea este at\u00e2t de mare, inc\u00e2t, practic, se poate int\u00e2mpla oric\u00e2nd, orice.\u201c Niciodata n-a fost mai actuala ca acum \u2013 articolul apare la \u201eActualitatea\u201c revistei \u2013 fabula povestii despre caramida sau drobul de sare ce stau sa cada oric\u00e2nd de oriunde in capul omului expus fara aparare unei agresiuni iminente, prada unei nesigurante cu iz metafizic: \u201ePoti sa cazi intr-o gura de canal fara capac. Poti sa deschizi usa unui lift si sa pasesti in gol, fiindca liftul nu se gaseste acolo. Poti sa te electrocutezi c\u00e2nd umbli la frigider, intruc\u00e2t priza prevazuta cu borne pentru legatura cu pam\u00e2ntul nu are legatura cu pam\u00e2ntul. Poti sa te otravesti b\u00e2nd whisky falsificat. Poti sa te trezesti cu un cutit in stomac, pentru ca ai protestat, in autobuz, impotriva unor hoti de buzunare. Poti sa treci, la semafor, pe verde, si sa fii calcat de o masina care are tot verde, din cauza ca semaforul e defect. Poti sa fii rapit de pe strada si lichidat, dupa ce semnezi, sub amenintare, un act de cedare a locuintei. Poti sa mori lent, de silicoza, respir\u00e2nd zilnic praful orasului (300 de tone de praf pe kilometrul patrat). Poti sa sari in aer, in timp ce te uiti la televizor, din cauza unei scurgeri de gaze de la subsolul blocului. Poti sa mori cu coloana vertebrala fracturata, din cauza unui porc care, plictisit de captivitatea intr-un balcon, sare peste balustrada. Poti sa cazi epuizat, dupa opt ore de asteptat la o coada la care se plateste impozitul. Poti sa mori de inima…\u201c Sub aceasta formidabila dezordine, in Rom\u00e2nia se traieste periculos si cu frica in s\u00e2n: \u201eFrica aceasta are si consecinte politice. Dezordinea din Rom\u00e2nia este confundabila cu competitia nemiloasa pe care o promoveaza capitalismul. Si pe care o favorizeaza democratia. Drept urmare milioane de oameni au inca nostalgia comunismului. Comunismul insa se baza, in esenta lui, pe arta de a inspira frica. Era o ordine mai infricosatoare dec\u00e2t dezordinea. Era o frica de ceva nedefinit\u201c. Ca si frica de drobul de sare, \u201efrica inspirata de regimul comunist are ceva sumbru-metafizic. Frica inspirata de dezordinea de azi din Rom\u00e2nia este o frica animalica, de genul celei de care este cuprinsa populatia in timpul cutremurelor sau inundatiilor\u201c. Drept urmare, \u201eNu ma mai bucura, ca altadata, iesirea soarelui din nori. C\u00e2nd afara se face frumos, c\u00e2nd simt efluviul de viata urc\u00e2nd in toate capilarele existentei ma g\u00e2ndesc, posomor\u00e2t, la cresterea automata a numarului de infractiuni. Undeva, in cer, cineva intoarce butonul unui potentiometru si da la maximum agitatia zilnica a oamenilor. Totul se activeaza si se intensifica, in sensul rau al acestor cuvinte. Simpla imbr\u00e2nceala se transforma in bataie s\u00e2ngeroasa, h\u00e2rjoneala amoroasa \u2013 in viol, joaca \u2013 in vandalism\u201c. Cu aceasta imagine a insecuritatii si violentei in minte autorul marturiseste: \u201eIn momentul in care scriu aceste r\u00e2nduri este vreme frumoasa. Ma uit atent la oamenii de pe strada si vad clar cum unii sunt la numai un pas de salbaticie\u201c. Fara sa auda chiar materia pl\u00e2ng\u00e2nd, Alex Stefanescu devine un bacovian in primavara si se bucura cu cinism sardonic c\u00e2nd se innoreaza, c\u00e2nd se face frig si ploua sau ninge: \u201eLoviti de rafalele ploii sau de viscol, iubitii mei compatrioti se infasoara in paltoane, merg cu pasi masurati pe strada si tin gura inchisa. Par civilizati\u201c. Civilizati ca niste stane de piatra. S-ar prea putea ca stenograma acestei actualitati teribile sa fie simptomul si expresia memorabila a unei astenii de primavara: articolul este scris in preajma zilei e 1 mai, Sarbatoarea internationala a muncii.
\nBasca poetului<\/strong>
\nO cearta curat provinciala s-a iscat intre Suceava, orasul vechiului scaun domnesc, si Iasi, capitala culturii rom\u00e2nesti. Protagonistii acestei polemici provinciale sunt dnii Ion Filipciuc si Constantin Arcu \u2013 am\u00e2ndoi prea bine cunoscuti pentru s\u00e2rguinta cu care slujesc fiecare in felul sau cultura rom\u00e2na. Mai c\u00e2rcotas din fire, dar documentat cu o arhiva in spate, dl Filipciuc ii arunca, din \u201eCronica veche\u201c de la Iasi, vorbe grele dlui Arcu de la \u201eBucovina literara\u201c din Suceava pentru ca acesta si-a permis o \u201eaniversare apriorica\u201c (!) fac\u00e2nd revista pe care o conduce mostenitoarea cui nu este! Fireste, e la mijloc o chestiune de istorie literara ce se cade elucidata. Dar de aici p\u00e2na la gloantele polemice si pamfletare cu care cei doi protagonisti se impusca de la distanta e o cale lunga. P\u00e2na la lamurirea diferendului care a incins peste masura spiritele, sa lasam cearta si sa citim revista. O rubrica de citit in \u201eBucovina literara\u201c este aceea dedicata \u201einvitatului revistei\u201c, un invitat provocat si lasat sa spuna tot ce stie si ce-i trece prin minte, cu conditia ca talentul lui sa merite aceasta libertate netarmurita. O merita pe deplin. Astfel, am citit cu sufletul la gura \u201ecompendiul\u201c de istorie locala si personala din interviul poetului Lucian Vasiliu, invitatul revistei \u201eBucovina literara\u201c, nr.1-2, ianuarie-februarie 2012. Intreg interviul bunului poet ramas din 1980, cum spune, \u201ein terenul institutiei muzeale iesene (casa \u201eVasile Pogor\u201c) p\u00e2na astazi\u201c e apasat de trecut, de arhive si de… dosarul fabricat de rauvoitori: \u201eVoi finaliza, probabil, o carte pe aceasta tema. Adun documente, probe, idei. Vreau sa (ma) lamuresc mai bine, prin ce am trecut, eu, familia, comunitatea. Rog, pentru detalii, analiza, diagnostic a se vedea pe Internet raspunsul oficial al CNSAS. Verdictul institutiei abilitate este clar: \u00abNu i se pot atribui calitatea de lucrator\/ colaborator al Securitatii\u00bb. In rest, sunt speculatii, intoxicari, discreditari\u201c. In rest, marturisesc, nu ma intereseaza deloc \u201edosarul\u201c poetului, ci numai \u201eaverea\u201c lui, talentul ce-l face invulnerabil. Iata o \u201eDeclaratie de avere\u201c a poetului Lucian Vasiliu: \u201eBasca mi-a fost daruita\/ in copilarie\/ de chiar prozatorul John Steinbeck\/ Sepcile proletarilor din familia mea\/ stau aliniate la vedere,\/ cu vizibile pete de s\u00e2nge\/ din conflicte de strada\/ Palaria de paie (de apicultor\/ a tatalui meu, preotul interbelic Stefan)\/ a fost cumparata la Cernauti,\/ in vremea studentiei entuziaste\/ Casca de soldat a bunicului\/ a fost salvata in timpul unui asalt\/ pe malul Nistrului\/ la Soroca\/ Beretele, tichiile, chipiurile,\/ turbanele, cilindrurile, mitrele\/ au fost achizitionate cu diferite ocazii\/ (talcioc, t\u00e2rg, bazar)\/ Coiful de carton este din perioada\/ in care jucam rolul lui Don Quijote\/ pentru fiul lui Cezar\/ Caftanul l-am primit premiu literar la Tecuci;\/ este replica a celui purtat de poetul logofat\/ Costache Conachi\/ pe c\u00e2nd se pregatea sa candideze la tronul\/ Moldovei\/ Caciulita de noapte a apartinut unei matusi\/ care citea seara de seara literatura rusa\/ Boneta este un suvenir de la medicul scriitor Vasile\/ Voiculescu, din vremea c\u00e2nd slujea\/ la Spitalul municipal B\u00e2rlad\/ Fesul lui nenea Iancu \u2013 I. L. Caragiale\/ a fost achizitionat la o licitatie publica\/ dupa caderea zidului la Berlin. Nu posed dec\u00e2t\/ o replica fotografica\/ Jobenul mi-a fost inm\u00e2nat de Matei Visniec\/ la plecarea lui definitiva din tara\/ (locuia la subsol, pe strada Galati,\/ iar la vama\/ abia a reusit sa treaca cu desaga de piese de teatru)\/ Ar mai fi multe lucruri de mentionat\/ privitoare la aceasta colectie de muzeograf\/ de primavaravaratoamnaiarna,\/ (de pilda cusma lui Mos Nichifor Cotcariul,\/ purtata un timp si de bucovineanul Luca Pitu)\/ Dar ma opresc aici cu declaratia mea\/ de hidalgo cu capul in nori.\/ Ma astept oric\u00e2nd la perchezitii\u201c. Cititorii fac \u201eperchezitia\u201c talentului, nu a dosarului: \u201eDeclaratia de avere\u201c de mai sus ii confirma pe deplin talentul. Fiinta vulnerabila, poetul e puternic si victorios in travesti: cu basca lui John Steinbeck sau coiful de carton al lui Don Quijote. \u201eIstoria este poezia invingatorilor, iar poezia istoria celor invinsi\u201c \u2013 spune un alt invitat al revistei \u201eBucovina literara\u201c: Ioan Es. Pop, autorul neuitatului \u201eIeud fara iesire\u201c din 1994, volum care l-a \u201escandalizat\u201c pe un prea bun cititor realist din satul cu acest nume. L-a scandalizat fiindca i se parea, in patriotismul sau local, ca poetul calomnia satul ce l-a gazduit. Nu-l \u201ecalomnia\u201c: ii luase numele cu imprumut. Ieudul poetului nu-i de pe lumea aceasta. Poate fi din Patagonia sau din alta parte necunoscuta a lumii. Ca Mancha Cavalerului Tristei Figuri. Ca si Danemarca lui Hamlet. Ce reprezinta deci Ieudul fara iesire? \u201eC\u00e2t priveste iesirea din Ieud \u2013 previne poetul \u2013 toate adresele ulterioare sunt Ieuduri deghizate\u201c. Vocatia poetului? \u201eN-aveam vocatie de vedeta, n-o am nici acum\u201c \u2013 se \u201evaita\u201c el \u2013 \u201eaparitiile mele publice sunt mai degraba st\u00e2ngace, pentru ca acolo nu vorbeste cel ce a scris, poetul izbit, invinetit, transfigurat de revelatiile lui, ci un substitut diurn, un impostor in fapt, pentru ca se da drept autorul insusi, c\u00e2nd autorul e cu totu-n alta parte.\u201c \u201eImpostorul\u201c e un mare poet. In \u201eBucovina literara\u201c sunt si alte lucruri de citit, marturii definitorii pentru autorii lor, opinii si confesiuni \u201erele\u201c si pline de sinceritate, precum cele ale remarcabilului poet mereu nemultumit si revoltat Liviu Ioan Stoiciu ori acelea, mai destinse si mai analitice, ale lui Liviu Antonesei despre, bunaoara, imposibila \u201ecanonizare\u201c a lui I. L. Caragiale: \u201ePoate fi Caragiale canonizat, risca el sa treaca prin aburi si fum de tam\u00e2ie? In cazul oricarui autor mare exista primejdia, insa Caragiale e infinit mai protejat dec\u00e2t altii datorita spiritului dizolvant de clisee ce-i subintinde opera. Poti inventa formulele \u00abpoet national\u00bb, \u00abpoet nepereche\u00bb, \u00abCeahlaul literaturii rom\u00e2ne\u00bb etc. despre multi mari autori bastinasi, dar in cazul lui Caragiale nu poti trece de \u00abNenea Iancu\u00bb, daca il intelegi cu adevarat, ori de \u00abUltimul ocupant fanariot\u00bb, daca nu pricepi nimic din el\u201c. Bravos! Cu ori fara \u201eaniversare apriorica\u201c, \u201eBucovina literara\u201c e o revista buna de citit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ceva ce seamana cu o amintire din \u201ecimitirul tineretii\u201c lui scrie in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c ilustrul nostru subaltern de la \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c, Alex Stefanescu. Intitulata \u201eNoi si americanii\u201c, amintirea e, in realitate, expresia unei depresiuni ad\u00e2nci pricinuite nu de trecut, dar de actualitatea dezordonata si periculoasa a zilelor noastre. \u201eSub aparenta ei pasnica, Rom\u00e2nia a ajuns… Cite\u0219te mai mult »Astenii de primavara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2461,442],"class_list":["post-11749","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romania-literara","tag-alex-stefanescu"],"views":1373,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11749","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11749"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11749\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11749"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11749"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11749"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}