{"id":11739,"date":"2012-05-05T17:37:26","date_gmt":"2012-05-05T15:37:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11739"},"modified":"2012-05-05T17:38:14","modified_gmt":"2012-05-05T15:38:14","slug":"viitorul-educatiei-superioare-universitatea-ca-un-studio-de-film","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viitorul-educatiei-superioare-universitatea-ca-un-studio-de-film\/","title":{"rendered":"Viitorul educatiei superioare. Universitatea ca un studio de film"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Toamna trecuta, Universitatea Stanford, din inima Silicon Valley, a facut un lucru pe care nu-l mai facuse niciodata, p\u00e2na atunci: a deschis trei cursuri pentru orice om de pe planeta care poate folosi un calculator conectat la Internet, scrie Steven Leckart in revista \u201eWeird\u201c. At\u00e2t prelegerile, c\u00e2t si temele pentru acasa \u2013 exact aceleasi care sunt disponibile in campus \u2013 sunt postate online in fiecare saptam\u00e2na, iar corectarea temelor este automata. Examenele partiale si finale au termene stricte. Universitatea Stanford nu acorda credite pentru cele trei cursuri studentilor care nu sunt inscrisi in campus, insa, daca reusesti sa duci un curs la bun sf\u00e2rsit, vei primi o diploma care atesta acest lucru.<\/strong><\/em><br \/>\nUnul dintre cele trei cursuri se numeste CS221: Introducere in inteligenta artificiala, si este tinut de profesorii Sebastian Thrun si Peter Norvig. 160 000 de studenti din toata lumea s-au inscris la inceputul cursului, iar doua treimi dintre ei nu locuiesc in Statele Unite. In total, faima Universitatii Stanford a atras cursanti din 190 de tari, de la India la Coreea de Sud, si de la Noua Zeelanda la Azerbaidjan. Mai mult de 100 de voluntari s-au angajat sa traduca prelegerile in 44 de limbi, printre care se numara si Bengali. In Iran, unde canalul Youtube este blocat, un student a clonat website-ul cursului CS221 si a inceput sa posteze, pe noul site, filmuletele prelegerilor pentru 1000 de colegi iranieni. Alaturi de programatorii pasionati de subiectul inteligentei artificiale, incearca sa tina pas cu cerintele cursului tineri absolventi de facultati umaniste, profesori de liceu de v\u00e2rsta mijlocie si pensionari trecuti de 70 de ani. Unul dintre studenti descria CS221 drept \u201eFestivalul Woodstock online al erei digitale\u201c.<br \/>\n\u201ePersonal, m-am inscris pentru experienta unui curs la Universitatea Stanford. A invata c\u00e2te ceva despre inteligenta artificiala e un bonus binevenit. P\u00e2na la urma, daca ma voi lasa, vreodata, purtat de o masina condusa de un creier electronic pe autostrada, cu 110 km\/h, voi avea mai multa incredere daca voi intelege notiunile de baza despre ceea ce se afla in spatele volanului\u201c, scrie Steven Leckart. Pentru un absolvent de literatura engleza, cursul CS221 nu a fost, insa, floare la ureche. O mica notita de pe site avertiza ca, pentru a urma cursul, sunt necesare \u201ecunostinte solide de teoria probabilitatilor si de algebra lineara\u201c. Cursul e construit in jurul Teoremei lui Bayes, ale carei aplicatii practice variaza de la calcularea riscului de cancer la s\u00e2n al unei femei, la analiza ADN-ului, construirea unui filtru pentru SPAM si la programarea unui pilot automat, pentru automobile.<br \/>\nIdeea celor trei cursuri a pornit de la experimentele lui Salman Khan, fondatorul Khan Academy. In cei sase ani de existenta, universitatea on-line a adunat peste 2 800 de filmulete pe teme stiintifice, de matematica si de economie. Intentia e aceea de a construi \u201eo sala de clasa unica, la nivel global\u201c; Bill Gates a numit Khan Academy, la Conferintele TED de anul trecut, \u201eviitorul educatiei\u201c.<br \/>\nSebastian Thrun a fost directorul Laboratorului pentru Inteligenta Artificiala de la Stanford si a c\u00e2stigat, in 2006, un premiu de 2 milioane de dolari pentru construirea unei masini conduse de un creier electronic, ce a reusit sa strabata desertul Nevada. In 2011, Thrun a devenit directorul Google X, un laborator creat pentru a pune in practica cele mai ambitioase proiecte ale companiei, clasificate \u201estrict secret\u201c. Alaturi de Peter Norvig, director de cercetare la Google, a lansat experimentul CS221 \u2013 un curs de la Stanford deschis pentru intreaga planeta.<br \/>\nNu e vorba, insa, despre un simplu experiment: Thrun crede ca proiectul sau are potential comercial. In iunie anul trecut, a fondat, cu 300 000 de dolari, compania KnowLabs; cu opt saptam\u00e2ni inainte de inceperea cursului, cei doi profesori sperau sa atraga intre 500 si 1000 de studenti; estimarile cele mai optimiste ale lui Norvig anticipau o sala de cursuri virtuala cu 2000 de studenti. In prima zi, dupa ce vestea despre cursul CS221 a inceput sa circule pe Internet, se inscrisesera deja 5 000 de studenti; la sf\u00e2rsitul saptam\u00e2nii, KnowLabs contabiliza 10 000 de inscrieri; peste inca doua saptam\u00e2ni, erau 58 000 de cursanti.<br \/>\nIntre timp, Universitatea Stanford i-a cerut lui Sebastian Thrun sa renunte la teme si la diploma de participare. El a refuzat, sustin\u00e2nd ca cele doua componente erau tocmai acelea care atrageau, de fapt, studentii sa se inscrie. P\u00e2na la urma, s-a ajuns la un compromis, public\u00e2nd pe site o notita in care se arata ca absolvirea cursului nu implica primirea unor credite universitare, a unei note sau a unei diplome de absolvire. La mijlocul lunii august, dupa aparitia unui articol in The New York Times, inscrierile au depasit plafonul de 100 000; site-ul KnowLabs fusese construit pentru a gestiona doar 10 000 de studenti, iar p\u00e2na la inceperea cursului mai era doar foarte putin timp.<br \/>\nPrelegerile, arata Steven Leckart, sunt de multe ori neobisnuit de amuzante; demonstratiile matematice sunt intrerupte de intrebari, care ii incurajeaza pe studenti sa intervina si sa trimita raspunsuri prin intermediul browserului. Filmuletele ii prezinta pe cei doi profesori de aproape, in prim-plan, oferind un sentiment de intimitate, de interactiune directa. Impresia globala e aceea de santier, cu imbunatatiri aduse din mers, iar studentii sunt invitati sa contribuie cu propriile idei si softuri. Doua aplicatii facute de un licean din Toronto si de un programator din Polonia au devenit deja populare, fiind folosite de c\u00e2teva mii de cursanti. Pe YouTube, filmele cu prelegerile CS221 au adunat peste 5 milioane de vizualizari.<br \/>\nExperimentul este, se pare, pe cale sa se transforme intr-un model stabil de afacere. Desi, cel mai probabil, nu se va percepe o taxa de participare, in viitor studentii ar putea sa plateasca pentru materiale ajutatoare \u2013 de tipul consultatiilor personale sau al brosurilor offline. La sf\u00e2rsitul fiecarui trimestru, Thrun trimite un email catre cei mai buni 1000 de studenti \u2013 aceia care au obtinut scoruri aproape de 100% \u2013 si le cere CV-urile; cele mai bune dintre ale ajung la companiile de top, printre care se numara si Google. O companie de recrutare care semneaza un contract c\u00e2stiga, in general, intre 10 si 30% din salariul pe primul an al unui inginer \u2013 care poate ajunge la 100 000 de dolari.\u00a0 Compania KnowLabs ar putea sa ceara mult mai putin. In luna decembrie, numarul angajatilor KnowLabs s-a dublat, ajung\u00e2nd la 14.<br \/>\nIntre timp, Sebastian Thrun tinteste mai sus: el viseaza sa isi creeze propria universitate digitala, cu un curriculum mai putin conventional, axat pe rezolvarea de probleme, nu pe prelegeri si pe probleme abstracte. Aceasta universitate va oferi o alternativa viabila pentru studentii din sala de clasa unica, la nivel global \u2013 in special pentru aceia care nu au resursele financiare sa se mute in Statele Unite pentru a absolvi o facultate de elita. KnowLabs va lucra doar cu profesori de top, care vor fi dispusi sa munceasca pentru a crea filmulete dinamice, interactive. Exact asa cum Hollywood-ul a revolutionat modul in care spunem povesti, experimentul celor doi profesori de la Stanford va duce la aparitia unei gramatici cu totul noi a predarii si a invatarii, care se afla deja intr-o faza emergenta. Pentru fiecare curs va munci o intreaga echipa de productie \u2013 foarte asemanatoare cu echipa de productie din spatele unui film. Profesorul va deveni, astfel, un actor-producator.<br \/>\nPeste 50 de ani, crede Sebastian Thrun, vor exista doar 10 institutii, in intreaga lume, care vor oferi programe de educatie universitara \u2013 iar Udacity, universitatea pe care o imagineaza Thrun, ar putea sa fie una dintre ele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Toamna trecuta, Universitatea Stanford, din inima Silicon Valley, a facut un lucru pe care nu-l mai facuse niciodata, p\u00e2na atunci: a deschis trei cursuri pentru orice om de pe planeta care poate folosi un calculator conectat la Internet, scrie Steven Leckart in revista \u201eWeird\u201c. At\u00e2t prelegerile, c\u00e2t si temele pentru acasa \u2013 exact aceleasi care&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viitorul-educatiei-superioare-universitatea-ca-un-studio-de-film\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Viitorul educatiei superioare. Universitatea ca un studio de film<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-11739","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1410,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11739","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11739"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11739\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11739"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11739"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11739"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}