O problema: cum este, cum devine Roland Garros-ul atunci c\u00e2nd un tenisman francez \u00eesi disputa sansele pe unul dintre stadioanele emblematice ale parcului de la Porte d’Auteuil? \u00centrebarea nu este nici stupida, nici lipsita de interes. Ea se refera la o experienta umana si sportiva deosebit de complexa, la o gama de trairi pe care arena de tenis, \u00een mod normal, nu ar trebui sa o prilejuiasca. Desigur, la fotbal, la rugby, la fotbal american si \u00een general \u00een sporturile de echipa practicate \u00een sala putem regasi ceva din aceasta realitate particulara. Doar ca \u00een asemenea circumstante este normal, \u00een vreme ce pe arena de tenis asa ceva este iesit din comun. Am \u00een vedere reactia publicului fata cu adversarul tenismanului ce reprezinta tara gazda…
\n\u00cen 2010 ma gaseam la Roland Garros. Eram pe faimosul stadion, pe \u201eCentralul\u201c botezat cu numele marelui arbitru, apoi presedinte al Federatiei Franceze de Tenis si al Federatiei Internationale de Tenis, Philippe Chatrier. Partida \u00eencepuse pe la orele amiezii si promitea sa nu fie una de durata. Eu, de altminteri, nici nu aveam de g\u00e2nd sa adast prea mult pentru a o privi, caci erau alte meciuri cu mult mai promitatoare pe Suzanne Lenglen si pe Arena numarul unu. Cine se \u00eenfrunta? Ga\u00ebl Monfils, chochou-ul gazdelor, si micutul italian Fabio Fognini. Raportul de forta, evident, unul disproportionat. Si nu era vorba doar de cei 193 de centimetri ai francezului si de cei (doar) 178 ai \u201emacaronarului\u201c. Fabio nu era altceva dec\u00e2t un foarte talentat si \u201em\u00e2naci\u201c tenisman, un zgurist pur s\u00e2nge, dar un sportiv fara mare veleitate, cu potential limitat, \u00een ciuda stilului sau spectaculos si a numarului \u201edramatic\u201c pe care \u00eel producea invariabil pe court, ca orice latin sadea. \u00cen clasamentul ATP, o diferenta de c\u00e2teva zeci de pozitii \u00eei despartea pe cei doi. Iar Monfils? Ei bine, Ga\u00ebl e mai mult dec\u00e2t un tenisman. El este o institutie a show-ului tenisistic, probabil cel mai spectaculos jucator din circuitul pro, o valoare autentica, dar una care \u00eenca \u00eent\u00e2rzie sa-si concretizeze potentialul \u00eentr-o proportie macar satisfactatoare. Sigur, Monfils disputase \u00een 2009 semifinala de la Roland Garros contra marelui Federer, partida fusese si echilibrata, si plina de fantezie, iar \u201ecocosul galic\u201c \u00eei smulsese favoritului un set, fac\u00e2ndu-l serios sa tremure din perspectiva rezultatului final. Monfils era \u00een Top Ten, c\u00e2stiga turnee inclusiv pe hard, iar prezenta lui \u00een fazele superioare ale marilor competitii era deja ceva obisnuit. \u00cen plus, acum juca si \u201eacasa\u201c, \u00een fata publicului sau, la modul propriu, caci Ga\u00ebl este chiar din regiunea pariziana, din localitatea La Courneuve. Era cum se spune, chez soi. Ce sanse sa fi avut, \u00een aceste conditii, micutul italian?
\n\u00censa proverbul care spune ca \u201ebuturuga mica rastoarna carul mare\u201c adeseori nu e o simpla butada. Asa si acum. Fermecat de tupeul, curajul si inteligenta aratate de Fabio, am ramas sa asist la partida, depasindu-mi lipsa de simpatie pentru masa presei de pe Chatrier, un loc minunat organizat, dar foarte departe de teren, \u00een sensul ca e situat foarte sus, ceea ce artificializeaza perceptia asupra realitatii meciului… Ce jucau cei doi combatanti era criminal, si francezul, si italianul fiind doi tehnicieni, zguristi si \u201ecomedieni\u201c de clasa. \u00cen ciuda tuturor asteptarilor, Fognini s-a tinut bine, fac\u00e2nd show prin reusitele sale. Dar ce poti sa faci \u00eempotriva unui \u201egigant de geniu\u201c, asa cum e Monfils?
\nPrimele doua seturi, foarte frumoase, au revenit, logic, sportivului cu s\u00e2nge guadelupez si martinichez, scor 6-2 6-4. Diferenta de amploare era una prea mare, \u00eensa conta spectacolul. Din setul al treilea \u00eensa \u00e9cart-ul \u00eencepe sa se stearga, iar Monfils da semne de nervozitate. Fabio nu numai ca este o nuca tare, ci emite si pretentii la victorie. Din victima \u201esigura\u201c, el intra \u00een calcul pentru rezultatul final. Mansa mediana \u00eei revine asadar lui Fognini cu 7-5, dupa ce acesta apara c\u00e2teva mingi de meci ale francezului. \u00cen setul al patrulea, batalia e dura. Nici unul dintre cei doi sportivi nu ram\u00e2ne dator, loviturile spectaculoase se succed, dar cel mai lucid si mai clar la minte pare sa fie outsider-ul, spre nedumerirea iar apoi supararea publicului parizian, venit \u00een numar mare pe Chatrier. Mansa a patra e c\u00e2stigata de italian la patru.
\n\u00cen decisiv, totul basculeaza. Intra \u00een joc trucurile, tragerile de timp, gesturile sfidatoare, strategia psihologizanta. Arena centrala a Roland Garros-ului trepideaza. Asist la o martelare sonora, la o linsare vocala a \u00eendraznetului \u201emacaronar\u201c. Cei aproape 15 000 de francezi nu doar ca-si sustin favoritul, dar aplauda ironic si ticalos pe greselile lui Fabio. Iar acesta? Nu numai ca nu cedeaza psihic, dar mai gaseste si taria de a-i sfida pe nesportivii spectatori parizieni. E o fronda ce pare sinucigasa, dar italianul se cunoaste bine, stie el ce stie. Tribunele trepideaza, mie mi se pare ca vine cutremurul. Atmosfera este \u00eengrozitoare, totul vibreaza, multimea, ca o singura fiinta, ca un monstru cu mii de capete, vrea cu orice pret sa-l \u201eexecute\u201c pe trufasul italian. Dar lui Fabio \u201ei se rupe\u201c, donchihotesc, el pare m\u00e2nat de o superbie a inconstientei sau a eroismului (tot aia!) suicidar. Culmea este ca-i iese, iar loviturile mai clare, mai controlate, mai substantiale ale lui sunt!
\nSe lasa \u00eenserarea, mingea se vede din ce \u00een ce mai greu (\u201eCentralul\u201c nu are nocturna!). Fognini cere \u00eentreruperea meciului, arbitrul nu e de acord, 15 000 de parizieni fluiera copios, eu am sentimentul ca ma aflu pe buza Vezuviului. Fabio nu cedeaza, se parlamenteaza minute bune, lucru nemaivazut pe un teren de tenis \u00een ultimii ani, oricum, nu aici, la Roland Garros. Se reia partida, Monfils are c\u00e2teva mingi de meci, anulate toate, incredibil, de micutul italian. Publicul fierbe, pare o maree gata sa-l \u00eenece pe \u00eendraznet. \u00cen cele din urma, meciul este \u00eentrerupt, spre usurarea tuturor.
\nA doua zi, Philippe Chatrier plezneste de lume. Arena e plina ochi, toti vor sa-l vada \u201eterminat\u201c pe Fognini, care i-a sfidat pe spectatori cu insolenta lui adolescentina si cu fronda lui nemaivazuta. Monfils trece iar pe l\u00e2nga victorie, eu retraiesc la cote si mai \u00eenalte sentimentul unui linsaj anuntat sau, daca vreti, experienta unica a unei executii realizate nu de calau, ci de asistenta. Nimic nu-l poate \u00eensa \u00eencovoia pe Fabio Fognini. El se impune cu 9-7 \u00een setul al cincilea, dupa o partida neverosimila. La final, saluta ironic publicul, cu gesturi largi, teatrale, cu certa adresa. Stadionul vuieste, nu se mai aude nimic, totul sta sa se prabuseasca. Dar Fabio \u00eesi ia termobag-ul si paraseste tantos acel templu al sportivitatii devenit pe nepusa masa un Colosseum al linsajului sonor.
\nLa asa ceva m-am referit c\u00e2nd am spus ca victoria la Roland Garros \u00eempotriva unui favorit al gazdelor echivaleaza uneori cu un demers de gladiator tipic unui Spartacus sau Crixus. Ca spectator neutru, spectacolul a fost de neuitat, iar trairile, de o violenta ritualica…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O problema: cum este, cum devine Roland Garros-ul atunci c\u00e2nd un tenisman francez \u00eesi disputa sansele pe unul dintre stadioanele emblematice ale parcului de la Porte d’Auteuil? \u00centrebarea nu este nici stupida, nici lipsita de interes. Ea se refera la o experienta umana si sportiva deosebit de complexa, la o gama de trairi pe care… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (50)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11735","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1415,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11735","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11735"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11735\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11735"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11735"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11735"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}