{"id":11732,"date":"2012-05-05T17:35:06","date_gmt":"2012-05-05T15:35:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11732"},"modified":"2012-05-05T17:35:19","modified_gmt":"2012-05-05T15:35:19","slug":"serviciul-presa-al-icr-catre-revista-%e2%80%9ecultura%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/serviciul-presa-al-icr-catre-revista-%e2%80%9ecultura%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Serviciul Presa al ICR catre revista \u201eCultura\u201c"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen atentia domnului Augustin Buzura, Redactor-sef<\/p>\n<p>Stimate Domnule Redactor-sef,<\/p>\n<p>Articolul \u201e\u00cenca un umilit de lux\u201c, aparut pe 19 aprilie 2012, sub semnatura domnului Ionut Vulpescu, \u00een revista pe care o conduceti cuprinde o serie de informatii eronate si afirmatii tendentioase de natura sa afecteze imaginea Institutului Cultural Rom\u00e2n. \u00cen virtutea dreptului la replica si pentru o informare corecta a cititorilor revistei dumneavoastra, va rugam sa publicati urmatoarele precizari.<\/p>\n<p>(1) Domnul Ionut Vulpescu afirma, referindu-se la bugetul Institutului Cultural Rom\u00e2n, ca acesta este alocat de \u201epersonajul detestat\u201c Traian Basescu. Afirmatia este o dovada a necunoasterii felului \u00een care sunt atribuite \u00een Rom\u00e2nia bugetele institutiilor publice. Spre informarea d-lui Vulpescu si a cititorilor revistei dumneavoastra, mentionam ca bugetul Institutului Cultural Rom\u00e2n este negociat conform procedurilor legale cu Ministerul Finantelor Publice si votat de Parlamentul Rom\u00e2niei, ca un capitol separat \u00een cadrul Legii Bugetului de Stat.<\/p>\n<p>(2) Cu o vadita rea-credinta,\u00a0 domnul Ionut Vulpescu scrie ca \u201enici marea presa, nici intelectualii reprezentativi ai Occidentului nu au auzit de cultura rom\u00e2na, \u00een ciuda programelor, proiectelor si rezidentelor platite de ICR cu sume care depasesc cu mult bugetele altor institutii similare din alte tari\u201c.<br \/>\n\u201eThe New York Times\u201c, \u201eThe New Yorker\u201c, \u201eChicago Tribune\u201c, \u201eLa Stampa\u201c, \u201eHa&#8217;aretz\u201c, \u201eFigaro Litt\u00e9raire\u201c, \u201eLe Monde\u201c, \u201eL&#8217;Express\u201c, \u201eFrankfurter Allgemeine Zeitung\u201c, \u201eThe Guardian\u201c, \u201eThe Times\u201c, \u201eEl Pa\u00eds\u201c, \u201eP\u00fablico\u201c, \u201eDer Standard\u201c sunt doar c\u00e2teva dintre publicatiile de larga circulatie \u00een care au aparut \u00een mod constant articole despre artisti rom\u00e2ni implicati \u00een proiectele institutelor culturale rom\u00e2nesti din strainatate sau despre autori rom\u00e2ni tradusi cu sprijinul ICR prin programele de profil lansate \u00eencep\u00e2nd din 2005. Pe piete cu o oferta culturala diversa si abundenta precum cele occidentale, a beneficia de comentariul jurnalistilor straini si de spatiu \u00een publicatii de talia celor enumerate este o performanta remarcabila, rezultat al competentei si dedicatiei echipelor ICR din strainatate (cu efective reduse numeric si cu bugete nicidecum privilegiate). Printre personalitatile prestigioase care s-au referit elogios la activitatea institutelor culturale rom\u00e2nesti din tarile lor se numara romancierul american Philip Roth, scriitoarea portugheza Lidia Jorge, scriitorul si publicistul spaniol Ignacio Vidal Folch.<br \/>\nPresedintele Institutului Cultural Rom\u00e2n, Horia-Roman Patapievici, a condus, \u00een intervalul iunie 2010\u2013iunie 2011, Reteaua Institutelor Nationale de Cultura din Uniunea Europeana \u2013 EUNIC, ulterior alegerii sale, \u00een 2009, \u00een functia de vicepresedinte al organizatiei. EUNIC, retea fondata \u00een 2006, reuneste \u00een prezent 29 de membri din 25 de state ale Uniunii Europene. Printre organizatii se numara institutii de traditie precum British Council, Goethe-Institut, Instituto Cam\u00f5es, Institutul Francez. Afirmarea Rom\u00e2niei \u00een cadrul EUNIC are un impact important si durabil.<br \/>\nBilantul programelor de finantare a traducerii si publicarii culturii rom\u00e2ne scrise \u00een strainatate, derulate de ICR \u00eencep\u00e2nd din 2006, este, si el, elocvent: 319 aparitii, \u00een 28 de limbi si 29 de tari, \u00een sase ani de functionare (ceea ce \u00eenseamna mai mult de un volum pe saptam\u00e2na, constant, timp de sase ani \u2013 performanta unica \u00een cultura rom\u00e2na). Lista celor 125 de autori rom\u00e2ni tradusi cu sprijinul ICR include nume canonice \u2013 Mihai Eminescu, Mateiu Caragiale, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Max Blecher, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, contemporani consacrati \u2013 precum Gabriela Adamesteanu, Ana Blandiana, Mircea Cartarescu, Ioan Es. Pop, Stelian Tanase, dar si scriitori afirmati recent \u2013 Dan Lungu, Filip Florian, Vasile Ernu s.a.<\/p>\n<p>(3) \u00cen ceea ce priveste \u201esumele care depasesc cu mult bugetele altor institutii similare din alte tari\u201c, \u00eel informam pe domnul Ionut Vulpescu ca bugetul ICR pentru anul \u00een curs este de 44.000.000 lei, reprezent\u00e2nd 0,0072% din produsul intern brut prognozat. Din aceasta suma (egala cu cea alocata pentru 2011), 81,5% constituie fonduri alocate proiectelor si programelor culturale. Salariile personalului ICR la nivel central reprezinta 13%, iar cheltuielile de capital, \u00eentretinere, deplasari pentru angajati si pentru artistii implicati \u00een programele institutului 5,5%. Acest raport marcheaza un progres incontestabil fata de situatia din momentul \u00een care actuala conducere a ICR si-a \u00eenceput mandatul.<\/p>\n<p>(4) Dl Vulpescu face \u00eenca o afirmatie calomnioasa atunci c\u00e2nd, pe un ton derogator, trimite o sageata \u00een directia presedintelui ICR : \u2013 \u201etot mai bine \u00een functie (si cu calatorii la business class) dec\u00e2t fara\u201c. \u00cel informam pe aceasta cale ca nici dl Horia-Roman Patapievici, nici ceilalti membri ai conducerii, nici angajatii ICR nu au beneficiat si nu beneficiaza de bilete de avion la business class. Ne referim, desigur, la perioada de dupa 2005. E posibil ca dl Vulpescu sa se refere la situatii de dinainte de aceasta data, si atunci nu avem motive sa \u00eel contrazicem. \u00cel mai informam pe dl Vulpescu ca dl Patapievici are la dispozitie aceeasi masina pe care o avea pe vremuri la dispozitie si dl Buzura, c\u00e2nd conducea ICR, dl Patapievici interzic\u00e2nd cheltuielile somptuare.<br \/>\n(5) Afirmatia potrivit careia cultura rom\u00e2na ar fi \u201ecvasiabsenta \u00een Cehia de azi\u201c este la fel de lipsita de temei. Enumeram doar c\u00e2teva programe de mare amploare derulate de ICR Praga \u00een Cehia: \u201eCultura rom\u00e2na \u00een regiunile Cehiei Moravia si Silezia\u201c (2011), \u201eLuna 9 a Bucurestiului \u00een Praga\u201c (2009), \u201eT\u00e2rg de arta mestesugareasca\u201c (2009-2011) \u2013 sau \u00een Slovacia: \u201eVara t\u00e2rzie la Bratislava\u201c (2010). ICR Praga a fost, de asemenea, initiator si coordonator al proiectului pan-european \u201eGeneration 89\u201c (2009-2010), coordonator al Festivalului international de film \u201eNew Waves, New Ways\u201c (2009, 2010), co-organizator al expozitiilor de patrimoniu \u201eO jumatate de mileniu de carte tiparita pe teritoriul Rom\u00e2niei\u201c (2008) si \u201eCulorile Avangardei. Arta \u00een Rom\u00e2nia 1910-1950\u201c (2009). \u00cen perioada 2006\u20132011 au fost traduse din literatura rom\u00e2na \u00een ceha 25 de titluri, traducerea volumului \u201eSimion liftnicul\u201c de Petru Cimpoesu fiind distinsa cu Premiul Magnesia Litera 2007 (acordat traducatorului Jir\u00ed Na\u0161inec). Rom\u00e2nia este, \u00een acest an, tara invitata la T\u00e2rgul International de Carte \u201eLumea Cartii\u201c de la Praga. Din 2006 p\u00e2na acum, opt piese rom\u00e2nesti au fost puse \u00een scena de regizori cehi, \u00een interpretare ceha, si cinci filme rom\u00e2nesti au fost distribuite \u00een cinematografele din Cehia.<\/p>\n<p>(6) Pentru a-si atinge intentiile denigratoare, dl Ionut Vulpescu mistifica \u00een mod socant realitatea: \u201eAm dat exemplul Cehiei ca sa nu dau exemplul Olandei si Finlandei. (&#8230;) \u00cen special situatia din Olanda este \u00eengrijoratoare, pentru ca aici ICR are o filiala destul de numeroasa si cu un buget care ar putea asigura niste rezultate mai de Doamne-ajuta\u201c.<br \/>\nInstitutul Cultural Rom\u00e2n nu are filiale nici \u00een Finlanda, nici \u00een Olanda. Aceasta afirmatie confirma ca si celelalte erori \u2013 voluntare sau nu \u2013 din articol sunt efectul unui deficit de documentare (grav din punct de vedere deontologic), dar si o dovada patenta de rea-credinta. \u00cen concluzie, articolul domnului Ionut Vulpescu este, de la un capat la altul, o mostra de falsificare grosolana a unei situatii lesne verificabile, prin care se urmareste ponegrirea uneia dintre institutiile din Rom\u00e2nia care au reusit sa se modernizeze \u00een chip spectaculos.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen atentia domnului Augustin Buzura, Redactor-sef Stimate Domnule Redactor-sef, Articolul \u201e\u00cenca un umilit de lux\u201c, aparut pe 19 aprilie 2012, sub semnatura domnului Ionut Vulpescu, \u00een revista pe care o conduceti cuprinde o serie de informatii eronate si afirmatii tendentioase de natura sa afecteze imaginea Institutului Cultural Rom\u00e2n. \u00cen virtutea dreptului la replica si pentru&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/serviciul-presa-al-icr-catre-revista-%e2%80%9ecultura%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Serviciul Presa al ICR catre revista \u201eCultura\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11732","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1978,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11732","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11732"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11732\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11732"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11732"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11732"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}