Am\u00e2nata o data, in februarie, datorita conditiilor meteo nefavorabile,\u00a0 care au facut imposibila deplasarea participantilor, Conferinta regionala cu privire la Patrimoniul Cultural Imaterial (Intangible Cultural Heritage), organizata sub egida Consiliului Europei si a Uniunii Europene, a avut totusi loc, la Pristina, la sf\u00e2rsitul lunii martie a anului curent. Scopul principal al int\u00e2lnirii, care a reunit specialisti din Albania, Bulgaria, Bosnia-Herzegovina, Croatia, Grecia, Rom\u00e2nia, Turcia, Muntenegru, Slovenia, Fosta Republica Jugoslava a Macedoniei (singura denumire oficiala in care se mai pastreaza numele acum disparutului stat sud-est european, cum comentau cu umor trist \u2013 mi s-a parut \u2013 unii dintre participanti!) si, evident, Kosovo. Scopul conferintei, enuntat cu claritate inca din perioada pregatitoare a int\u00e2lnirii, l-a constituit \u201epromovarea dialogului inter-cultural si explorarea posibilitatilor de pastrare a patrimoniului cultural imaterial (in engleza, care a fost limba de lucru a reuniunii, s-a folosit exclusiv formula \u201eintangibil cultural heritage\u201c, asa cum apare in documentele UNESCO redactate in aceasta limba) precum si oferirea de recomandari pentru gasirea unor cai eficiente de a transmite acest patrimoniu catre generatiile viitoare\u201c. Toate acestea in cadrul unui proiect comun CE \u2013 UE pentru sprijinirea Promovarii Diversitatii Culturale in Kosovo\/Promotion of Cultural Diversity in Kosovo (PCDK).
\nCaracterul de reuniune de lucru al int\u00e2lnirii a fost evident, discursurile-cadru de la inceputul primei si celei de a doua zile, rostite de oficiali din cadrul Consiliului Europei (Robert Palmer, Director of Democratic Governance, Culture and Diversity, Julija Trichkovska, Biroul Consiliului Europei in Pristina, Hakan Shearer Demir, conducatorul echipei pentru promovarea diversitatii culturale, PCDK) pun\u00e2nd pe tapet probleme principiale ale dialogului intercultural, ale Conventiei pentru salvgardarea patrimoniului imaterial, ale initiativelor de dialog in procesul revitalizarii patrimoniului cultural intangibil, ale dezvoltarii procedurilor legale pentru protejarea acestuia.
\nOaspetilor li s-au rezervat doua sesiuni in cadrul carora au fost prezentate sase proiecte nationale, incluse deja pe Lista reprezentativa a UNESCO. Cel mai interesant dintre ele mi s-a parut acela al Greciei, sustinut de George Tsimis, despre \u201eDieta \/Alimentatia Mediteraneana\u201c, un proiect multinational, incluz\u00e2nd Grecia, Spania, Italia si Tunisia cu specificul alimentar al fiecareia si cu evidentierea beneficiilor alimentatiei traditionale, bazate pe legume, fructe, peste asupra sanatatii si longevitatii oamenilor. Tocmai caracterul aplicat al cercetarii si dimensiunea practica a rezultatelor acesteia mi\u00a0 s-au parut extrem de relevante.
\nDolya Yordanova din Bulgaria a prezentat ritualul \u201eNestinartstvo\u201c, inclus pe Lista reprezentativa UNESCO in 2009. Obiceiul este practicat in tinutul din sud-estul tarii, in satele din Muntii Strandzha, in apropierea Marii Negre, cu ocazia sarbatorii crestine a Sf. Constantin si Elena, partea pitoreasca, sa zicem, in orice caz veche, asociata cu unele ritualuri precrestine, fiind dansul cu picioarele goale, pe jaratic, al unui grup de barbati, investiti cu puteri magice, \u201enestinari\u201c. Are loc si o ofranda din carne de berbec, asociata cu ritualul kurbanului. O \u201erelicva\u201c din timpuri imemoriale, se pare, asociaza un rit de primavara, de purificare si aparare, cu celebrarea imparatilor crestini Constantin si Elena. Mircea Eliade, care s-a ocupat de \u201eincombustibilitatea corpului\u201c, ca argument al tezei sale privind \u201efolclorul ca instrument de cunoastere\u201c (1937), afirma ca \u201efenomenul este cunoscut in India, in Persia, la primitivi si in Europa (subl. mea \u2013 N. C.), limit\u00e2ndu-se a cita doar, dupa Olivier Leroy (\u201eLes hommes salamandres. Sur l’incombustibilit\u00e9 du corps humain\u201c, 1931), \u201enumeroase \u201emiracole\u201c ale misticilor catolici care au fost vazuti de un mare numar de persoane trec\u00e2nd prin foc\u201c. Nu cunostea, deci, sau nu retinuse experienta \u201enestinarilor\u201c din Bulgaria, macar ca aceasta va fi fost descrisa in tratatele de etnografie ale vecinilor de la sud de Dunare.
\nDelegatia Croatiei a ales pentru reuniunea de la Pristina\u00a0 doar unul din cele 12 elemente inscrise deja in Lista reprezentativa UNESCO \u2013 dantelaria, facerea dantelei, un mestesug vechi, inca viu (si ajutat sa regenereze) si astazi, de retinut fiind capacitatea specialistilor din aceasta tara din vestul Balcanilor de a elabora proiecte si de a le sustine cu succes in fata forurilor decizionale.
\nOrganizatorii au dovedit o buna cunoastere a continutului proiectelor invitate a fi prezentate la reuniunea din martie 2012, \u201eDoina\u201c (Rom\u00e2nia) fiind incadrata de expunerea despre \u201eIso Polifonia Folclorica\/Populara\u201c din Albania, sustinuta de academicianul Vaso Tole, si de recuperarea unui mod traditional de c\u00e2ntare din Turcia, \u201eTraditia \u00c2siklik\u201c, adusa in fata participantilor de Selcan Gurcayr de la Universitatea din Ankara.
\nC\u00e2ntarea polifonica este practicata de albanezi, greci, arom\u00e2ni (subl. mea -N.C.), slavii macedoneni din sudul Albaniei si din nord-vestul Greciei. In conformitate cu informatiile din \u201eWikipedia\u201c, c\u00e2ntarea polifonica albaneza cunoaste doua tipuri stilistice, diferentiate prin modul in care este utilizat \u201eisonul\u201c, asemanator aceluia din muzica bizantina. Iso Polifonia Albaneza a fost proclamata capodopera a Patrimoniului oral si intangibil al umanitatii in 2009.
\nIn acelasi an a fost inclusa pe lista UNESCO traditia seculara, spun cercetatorii, a c\u00e2ntaretilor \u00e2siklik din Turcia. \u2013 poeti-c\u00e2ntareti itineranti, \u00e2sik, care pot fi ascultati la nunti, in cafenele si in locuri publice. Ei recita, acompaniati de instrumente traditionale, vechi, cu coarde ori de percutie, poeme de dragoste, dar si ghicitori, povesti, vorbe de duh, duel\u00e2ndu-se cu alti performeri. Ceea ce caracterizeaza stilul lor interpretativ este ca \u201esolistul\u201c tine o pana, ac, ni s-a spus, intre dinti, pentru a evita rostirea sunetelor B, P, V, M si F, ceea ce da zicerii o nota cu totul particulara. Faptul ca acesti \u201emenestreli\u201c moderni calatoresc din loc in loc le confera calitatea de transmitatori ai traditiei, facilit\u00e2nd \u2013 se spune in prezentarea lor \u2013 \u201eun robust dialog social\u201c.
\nPrezentarea despre Doina a pus accentul pe vechimea acestui tip de c\u00e2ntare, specific sau in orice caz reprezentativ pentru folclorul rom\u00e2nesc, vechimea milenara a termenului, socotit a veni din vocabularul traco-dacilor, de sorginte indo-europeana, cum demonstreaza B. P. Hasdeu in eruditele sale studii Doina. Originea poeziei poporane la rom\u00e2ni\u00a0 si \u201eDoina\u201c rastoarna pe R\u00f6sler (ambele in 1882), atest\u00e2nd nu numai indepartatele origini ale cuv\u00e2ntului (si, deci, ale c\u00e2ntecului), dar si continuitatea neintrerupta a elementului daco-roman pe teritoriul locuit de rom\u00e2ni. Prezenta vie si astazi in folclorul rom\u00e2nesc, dezvolt\u00e2nd numeroase varietati locale\/zonale\/regionale \u2013 dovada a vitalitatii speciei \u2013 , cele c\u00e2teva exemplificari de pe CD-ul editat intru sustinerea doinei ca element reprezentativ al patrimoniului cultural imaterial rom\u00e2nesc au st\u00e2rnit nu numai interesul ci si admiratia celor prezenti. Referitor la consecintele includerii doinei pe lista UNESCO pentru Patrimoniul Cultural Imaterial \u2013 aspect care a stat in mod deosebit in atentia participantilor la Conferinta de la Pristina \u2013 s-a subliniat ca, pe de o parte, chiar lucrarile de pregatire a dosarului au insemnat pasi inainte intru cunoasterea realitatii, atest\u00e2nd prezenta vie a acestui c\u00e2ntec specific rom\u00e2nesc in zilele noastre (dincolo de nepretuitele inregistrari realizate cu mult inainte de mari etnomuzicologi precum Constantin Brailoiu sau Bela Bart\u00f3k), in diferite zone\/subzone ale tarii, cu puternice accente stilistice locale. Au fost evocate si work-shop-urie cu participarea celor mai reprezentativi interpreti vocali si instrumentali ai acestui gen\u00a0 de c\u00e2ntare. Emulatia st\u00e2rnita de inscrierea Doinei in Lista reprezentativa a repertoriului universal a condus nu numai la readucerea acesteia \u2013 si a celor mai valorosi interpreti, de diferite v\u00e2rste \u2013 , in atentia comunitatilor locale si a publicului larg, dar si la valorificarea, prin publicare, a unor cercetari mai vechi, in legatura cu \u201egenul\u201c in discutie, precum studiul elaborat de Mariana Kahane, Doina vocala din Oltenia. Tipologie muzicala. Lucrare ingrijita de Marian Lupascu, 2 volume, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2007, si acelea datorate Eugeniei Cernea, Doina din Maramures, Oas si Bucovina, adunate intr-un volum, intr-o editie critica de dr. Constantin Secara, Editura Global, Bucuresti, 2011. Ambele recuperari, putin cunoscute chiar de catre specialistii rom\u00e2ni ai domeniului, pot fi considerate ca realizari importante in ceea ce priveste cunoasterea mai aprofundata a acestei capodopere a culturii traditionale rom\u00e2nesti, intrata acum in circuit universal.
\nGazdele au prezentat mai multe traditii locale, dintre care cea mai interesanta, mai atractiva, mi s-a parut a fi aceea a mastii pictate pe fata tinerei mirese, in ziua nuntii. Traditia se pastreaza inca in satul Lubinje e ul\u00ebt\/Donje Ljubinje, iar arta impodobirii miresei o mai detine o singura persoana, acum in v\u00e2rsta de 67 de ani, Aziza Safirogic, prezenta in sala la proiectia filmului. De altfel, masca pictata a fost retinuta pentru afisul int\u00e2lnirii de la Pristina si figureaza in majoritatea pliantelor turistice locale, fiind socotita o imagine-simbol pentru cultura din Kosovo. In ziua nuntii, fata miresei\u00a0 este \u201epictata\u201c, in cadrul unui ritual care include imbracarea\/invesm\u00e2ntarea fetei in costumul traditional de nunta si decorarea fetei acesteia, folosindu-se o tehnica si modele venind din timpuri imemoriale. Explicatia \u201ela zi\u201c a acestei practici de stravechi origini este ca, in felul acesta, mireasa nu va fi recunoscuta de catre cei din afara familiei si va fi, astfel, ferita de \u201edeochi\u201c (engl. \u201eevil-eye\u201c), de fortele malefice, in general.
\nVopsirea si decorarea fetei, a corpului uman in general, tine de cele mai vechi manifestari ale culturii umanitatii, iar apropierea\u00a0 pe care o facem, acum, intre aceasta \u201erelicva\u201c sud-est europeana si arta\/mestesugul populatiei caduveo, descrise si comentate pe larg de Claude L\u00e9vi-Strauss, Tropice triste (s1956t, trad. rom. 1968t,\u00a0 isi are ratiunea ei. Antropologul francez noteaza ca \u201ein tribul caduveo barbatii sunt sculptori, iar femeile, pictori. Barbatii fasoneaza din lemnul tare si albastrui al gaiacului micile figurine votive despre care am vorbit mai sus; decoreaza in relief coarnele de zebu, care le servesc drept cesti, cu figuri de oameni, cu siluete de struti si de cai si deseneaza uneori, dar intotdeauna infatis\u00e2nd frunze, oameni sau animale. Femeilor le sunt rezervate decorarea ceramicii, a pieilor si pictura corporala, unele ajung\u00e2nd la o incontestabila virtuozitate. Fata, uneori intregul corp, sunt acoperite cu o retea de arabescuri asimetrice altern\u00e2nd cu motive de o subtila geometrie\u201c (p. 190).
\nDe observat, mai int\u00e2i, ca o asemenea distributie a indeletnicirilor artistice se gaseste si in preocuparile populatiilor din Kosovo, ca si din alte zone europene sau extra-europene. Tunsul oilor in modele sofisticate, in iulie, ni se spune, in tinutul Decan\/ De?ane apartine, desigur, barbatilor, in timp ce impodobirea fetei miresei in ziua nuntii revine femeilor. In ceea ce priveste pictura fetei la femei, in doua arii culturale departate in spatiu si diferite tipologic, antropologii urmeaza sa-si spuna parerea., dar asemanarile sunt evidente (ca si deosebirile, de altfel!).
\nPe marginea elementelor reprezentative prezentate in cele trei sesiuni din prima zi a int\u00e2lnirii de la Pristina s-au purtat discutii, in grupuri de lucru, s-au facut propuneri si recomandari, cu accent pe \u201ece avem de facut\u201c si \u201ecum sa facem\u201c. Am desprins, ca o cerinta esentiala a procesului de inregistrare a valorilor culturii populare imateriale, realizarea inventarelor nationale, un fel de \u201edictionare de termeni\u201c, cum insista Robert Palmer, director al programului Guvernanta Democratica, Cultura si Diversitate al Consiliului Europei. In acest sens, experienta rom\u00e2neasca merita a fi mai intens \u201epromovata\u201c, cunoscuta, tin\u00e2nd seama de faptul ca primul volum din Patrimoniul Cultural Imaterial din Rom\u00e2nia. Repertoriu I, CIMEC, Bucuresti, 2009, cuprinz\u00e2nd sectiunile: \u201eForme de arta a cuv\u00e2ntului si expresii verbale traditionale\u201c (Nicolae Constantinescu si Ioana Fruntelata), \u201eFolclor muzical\u201c (Marian Lupascu), \u201eFolclor coregrafic\u201c (Zamfir Dejeu), \u201eJocuri de copii si tineret\u201c (Sabina Ispas si Nicolae Constantinescu), \u201eSarbatori, obiceiuri si ritualuri\u201c (Otilia Hedesan si Doina Isfanoni), \u201ePractici traditionale de prevenire, combatere si vindecare a bolilor\u201c (Ilie Moise), \u201eMestesuguri artistice\u201c (Corina Mihaescu si Steluta P\u00e2r\u00e2u), \u201eAlimentatia traditionala\u201c (Narcisa Alexandra Stiuca), plus un scurt excurs despre \u201eLimba rom\u00e2na\u201c (Nicolae Saramandu), este redactat in limbile rom\u00e2na si franceza, termenilor de baza ai fiecarei sectiuni d\u00e2ndu-li-se si echivalentul in dialectul arom\u00e2n.
\nOcazii utile de cunoastere reciproca, reuniunile regionale ale expertilor in cercetarea patrimoniului cultural imaterial (Intangible Cultural Heritage) au, intotdeauna, un caracter de lucru, de schimb de experienta \u2013 particularitate de care nu s-a dezis nici int\u00e2lnirea de la Pristina.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am\u00e2nata o data, in februarie, datorita conditiilor meteo nefavorabile,\u00a0 care au facut imposibila deplasarea participantilor, Conferinta regionala cu privire la Patrimoniul Cultural Imaterial (Intangible Cultural Heritage), organizata sub egida Consiliului Europei si a Uniunii Europene, a avut totusi loc, la Pristina, la sf\u00e2rsitul lunii martie a anului curent. Scopul principal al int\u00e2lnirii, care a reunit… Cite\u0219te mai mult »\u201eConexiuni\u201c \u2013 conferinta despre promovarea dialogului intercultural<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11729","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1766,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11729","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11729"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11729\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11729"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11729"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11729"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}