NICOLAE BR\u00c2NDUS \u00een dialog cu ION BOGDAN STEFANESCU<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
Nicolae Br\u00e2ndus este compozitor, pianist, doctor \u00een muzicologie. Un nume sonor respectat si pretuit \u00een peisajul muzicii contemporane, muzicianul surprinde continuu prin lucrari de mare expresivitate si forta artistica, creatii pecetluite, de foarte multe ori, cu un umor eclatant<\/strong><\/em><\/p>\n Ion Bogdan Stefanescu: De ce pianistul Nicolae Br\u00e2ndus, renunt\u00e2nd la activitatea solistica, s-a dedicat \u00een ultimii zeci de ani compozitiei? I.B.S.: Adica ai realizat \u00een anii ’50-’60 o serie de prime auditii \u00een viata muzicala rom\u00e2neasca<\/p>\n N.B.: Desigur. S-a facut o mare v\u00e2lva pe atunci cu interpretarea mea \u00een premiera a \u201eSonatei pentru pian nr. 1\u201c de Aurel Stroe, scrisa \u00eentr-un limbaj acuzat novator fata de tendintele traditionaliste mai mult sau mai putin \u201epasuniste\u201c ale perioadei \u00een cauza<\/p>\n I.B.S.: Care a fost reactia? I.B.S.: Asta presupunea mult timp investit..<\/p>\n N.B.: Sigur ca da. Trebuie sa te informezi continuu, sa parcurgi o multitudine de studii de specialitate, sa te preocupe diverse domenii ale culturii si stiintei. Nu e mai putin adevarat ca si pianul \u00eeti solicita foarte mult timp de studiu, de repetitii. Mi-am dat seama ca nu le pot face pe am\u00e2ndoua<\/p>\n I.B.S.: Dar ai ajuns la creatie \u00een mod natural, a fost o noua chemare pe care ai descoperit-o. Ai studiat compozitia \u00een mod academic, cu profesori? I.B.S.: Adica \u201egeneratia de aur\u201c<\/p>\n N.B.: Asa i se zice. Viata mea s-a desfasurat \u00eentre doua mari paranteze, o prima perioada fiind cea a copilariei de p\u00e2na dupa razboi si cea din urma, de dupa Revolutia din 1989. Nu am avut nici un fel de afinitate fata de ceea ce s-a petrecut din punct de vedere social si politic \u00een timpul scurs \u00eentre aceste doua perioade. M-am simtit total izolat, abandonat poate \u00een aceasta lume, dar nu din perspectiva culturala, ci social, politic vorbind. Asadar, trecutul meu real, personal, se leaga mai ales de copilarie si de ceea ce a urmat Revolutiei din 1989<\/p>\n I.B.S.: Dar formarea ta componistica s-a petrecut tocmai \u00een aceasta perioada dintre \u201eparanteze\u201c<\/p>\n N.B.: S-a petrecut mai \u00eent\u00e2i \u00een anii de Conservator (1950-1960), alaturi de acesti colegi compozitori. Ne \u00eent\u00e2lneam saptam\u00e2nal la Aurel Stroe acasa; veneau Stefan Niculescu, Myriam Marb\u00e9, Dan Constantinescu, Adrian Ratiu, Doru Popovici si altii uneori si asistam la niste discutii memorabile. Eu eram binecunoscut, si nu numai ca interpret al \u201eSonatei\u201c lui Stroe. Am deceptionat ulterior poate multa lume care \u00eesi punea sperantele \u00een capacitatea mea pianistica de a promova muzica contemporana, \u00een momentul \u00een care m-am hotar\u00e2t sa-mi scriu propria muzica. Am pornit astfel de la un nou \u00eenceput. Prin 1956 am fost trimis \u00een Elvetia, la un concurs de pian, de unde m-am \u00eentors cu doua geamantane de partituri, carti si discuri. \u00cen momentul de fata nu mai am nici un exemplar. Toti colegii mei s-au repezit asupra lor ca niste ulii, mi le-au luat si nu mi le-au mai adus \u00eenapoi<\/p>\n I.B.S.: Le-au devorat! I.B.S.: Din clipa \u00een care ai hotar\u00e2t sa studiezi compozitia ai mai continuat, macar pentru o perioada, activitatea pianistica? I.B.S.: Cum a fost copilaria ta? I.B.S.: Studiul marilor capodopere \u00eeti formase o anumita viziune asupra fenomenului muzical<\/p>\n N.B.: Asta a fost foarte important. G\u00e2ndirea si capacitatea de formare a unei opere muzicale \u00eemi erau esentialmente fixate prin repertoriul asimilat. Am interpretat multe capodopere de Liszt, Beethoven, o multime de concerte din repertoriul traditional si, mai ales, muzica lui Bart\u00f3k. Practic, i-am deschis acestuia drumul spre publicul rom\u00e2nesc si nu numai. Am fost \u00eentr-o serie de turnee \u00een strainatate cu \u201eConcertul nr 2\u201c si, foarte interesant, adesea \u00eel c\u00e2ntam tot \u00een prima auditie: \u00een Franta, Cehoslovacia, Germania\u2026<\/p>\n I.B.S.: Incredibil! I.B.S.: Dar drumul \u00een compozitie? I.B.S.: Cum au fost primele lucrari? I.B.S.: Era foarte pretentios?<\/p>\n N.B.: Foarte si, \u00een acelasi timp, extrem de liber \u00een g\u00e2ndire. \u00cemi spunea: \u201edraga, daca vrei sa scrii un Rondo, apai ala sa fie Rondo, daca vrei sa scrii o Tema cu variatiuni sau o Sonata, apai alea sa fie Variatiuni si Sonata… Ce pui mata \u00eenauntru, te priveste\u201c. Asta denota o capacitate extraordinara de a cuprinde si a vedea trecutul, prezentul si (desigur) viitorul. Al fiecaruia dintre discipoli.<\/p>\n I.B.S.: Dar asta tinea si de interlocutor, adica de \u00eenvatacel.<\/p>\n N.B.: Bine\u00eenteles, dar profesorul se remarca printr-o deosebita maleabilitate a spiritului pe care nu o \u00eent\u00e2lneai la ceilalti \u00een vremea aceea.<\/p>\n I.B.S.: E drept ca a existat \u00een Uniunea Compozitorilor o perioada \u00een care domina o mentalitate conservatoare…<\/p>\n N.B.: Sau foarte \u201eprudent modernista\u201c (sic).<\/p>\n I.B.S.: Bine spus. Si atunci cum te puteai simti tu, combatant si contestatar care cu siguranta a socat lumea din jurul sau? Te considerai exclus pentru faptul ca nu aderai la tendintele vremii?<\/p>\n N.B.: De c\u00e2nd ma stiu am tot socat si ras-socat. Am spus \u00eentotdeauna raspicat ce am g\u00e2ndit si am tras destule ponoase. \u00cemi lipseste diplomatia politicianului. Nu e bine sa spui adevarul \u00eentotdeauna, fiindca \u00eeti tragi palme singur. Sochez \u00een continuare pentru ca nu suport nici nedreptatea, nici prostia, nici incompetenta. Mi s-au pus multe bete \u00een roate de-a lungul timpului, dar cel putin ma simt \u00eempacat cu g\u00e2ndul ca nu am facut compromisuri si nu mi-am batut joc nici de viata mea si nici de munca mea. Am socat si din punct de vedere strict muzical, fiindca mergeam pe niste directii pe care altii fie nu le acceptau, fie abia le tatonau.<\/p>\n I.B.S.: Si cu umorul cum ram\u00e2ne?<\/p>\n N.B.: Umorul e ceva foarte caracteristic rom\u00e2nului, mai ales \u00een perioadele grele. Iata ca \u00een democratia noastra mai noua bancurile au cam disparut. \u00cen perioada lui Ceausescu am auzit cele mai bune glume politice si toate \u00eemi veneau de la Filarmonica \u201eGeorge Enescu\u201c. Erau si c\u00e2tiva armeni acolo, foarte destepti (nu degeaba exista si Radio Erevan!). Varujan Cozighian, de exemplu, prietenul si colegul cu care am concertat mult, am luat si premii nationale si internationale, \u00eemi furniza c\u00e2te doua-trei pe saptam\u00e2na. \u00centre timp, Filarmonica a devenit destul de apatica. Am senzatia ca abia acum \u00eencep sa reapara bancurile: asta \u00eenseamna ca nu-i a buna\u2026<\/p>\n I.B.S.: Ha, ha, ha. Ceva-ceva simti tu. Asa e! Revenind, \u00eensa, pot sa spun ca \u00een peisajul muzical rom\u00e2nesc esti un personaj h\u00e2tru, un compozitor ludic ce exploreaza cu multa voluptate zona teatrului muzical, a absurdului promovat de Urmuz. Ai scris si multa muzica de opera. Alexandru Tocilescu a pus \u00een scena spectacolul \u201eBizarmonia\u201c pe muzica ta acum c\u00e2tiva ani, spectacol care a luat si un premiu national de teatru.<\/p>\n N.B.: Cu Toca am realizat un spectacol singular \u00een peisajul rom\u00e2nesc. Era un artist cu idei fulgurante, capabil de o ironie fundamentala, dublata de un simt artistic extraordinar. A fost unic \u00een felul sau si i-am regretat profund recenta disparitie. \u00cenca de c\u00e2nd concertam ca pianist m-a atras forma spectaculara a muzicii. Concertul, dupa parerea mea, este un spectacol \u00een sine. Lumea vine la concerte pentru spectacol, asa cum merge si la teatru. Transgres\u00e2nd aceasta problematica, mi-am dat seama ca spectacolul poate fi construit integral pe o structura muzicala care sa iradieze prin toate canalele de informatie si m-am adresat unor muzicieni capabili sa c\u00e2nte, sa danseze, sa interpreteze cu simt teatral…<\/p>\n I.B.S.: Adica interpretul total.<\/p>\n N.B.: Sigur. Si am scris o serie de lucrari baz\u00e2ndu-ma pe aceasta. P\u00e2na \u00een momentul de fata am scris trei opere. Una dintre ele s-a si jucat. De fapt, e un \u201esuper-oratoriu\u201c \u00een prelungirea ideilor enuntate c\u00e2ndva de Stockhausen, cu trei grupe de interpreti si trei dirijori.<\/p>\n I.B.S.: Cum se numeste si cum s-a produs aceasta lucrare pe o scena de concert?<\/p>\n N.B.: Se numeste \u201eLogodna\u201c, dupa \u201eStrigoii\u201c lui Eminescu. Mai \u00eent\u00e2i am realizat lucrarea strict muzical, aspectul vizual si scenic a venit dupa aceea. Sunt implicati peste doua sute de muzicieni \u00eentr-o prezumata executie, dar nu \u00een stilul lui Berlioz. Am lucrat c\u00e2tiva ani la aceasta opera, dupa ce am terminat Conservatorul. Au existat trei etape \u00een \u00eenregistrarea muzicii, cu fiecare orchestra si cor \u00een parte, apoi toate au fost suprapuse pe banda. I-am spus \u201eLogodna\u201c fiindca asa au vrut \u201etovarasii\u201c (nu putea sa ram\u00e2na cu titlul original, adica \u201eStrigoii\u201c!). Apoi am descoperit \u00een aceasta lucrare si valentele spectaculare, cu c\u00e2tiva dansatori, lumini, un fel de simbolizare scenica. \u00cei ram\u00e2n si azi \u00eendatorat dirijorului Ludovic Bacs pentru munca extraordinara depusa \u00een realizarea acestei \u00eenregistrari. A doua opera a fost \u201eLa tiganci\u201c, dupa Mircea Eliade. Am lucrat vreo sase ani la aceasta opera pentru ca, desi este o povestire simpla, contine foarte multe elemente si situatii ce o plaseaza \u00eentr-o dialectica permanenta \u00eentre sacru si profan. L-am \u00eent\u00e2lnit si pe Mircea Eliade la Paris.<\/p>\n I.B.S.: A trebuit sa-i ceri acordul?<\/p>\n N.B.: Da, mai \u00eent\u00e2i. Dupa c\u00e2tava vreme ne-am revazut la Monica Lovinescu acasa. Venise cu sotia lui, Cristinel. Nu aveam nici un exemplu muzical cu mine, muzica nefiind \u00eenca \u00eenregistrata, dar i-am povestit c\u00e2t am putut de bine intentiile mele si constructia operei. Ne-a spus, dupa \u201epovestea mea\u201c, ca daca si muzica este la fel, atunci va fi realmente un eveniment. Ne-am despartit cu promisiunea de \u201eva urma\u201c\u2026 \u00centre timp s-a prapadit si, la doua luni dupa moartea sa, s-a \u00eenregistrat si muzica, tot cu Ludovic Bacs si cu Orchestra Nationala Radio din Bucuresti.<\/p>\n I.B.S.: S-a montat?<\/p>\n N.B.: Nu. Nu este o opera \u201ede saracie\u201c, cum fac multi \u00een zilele noastre, reusind ca atare sa apara \u00een viata de concert. Trebuie lucrat luni de zile pentru a se monta un astfel de spectacol de opera, \u00een care \u00eentreaga recuzita a institutiei sa intre \u00een joc.<\/p>\n I.B.S.: Si cea de a treia opera?<\/p>\n N.B.: E compusa pe povestirea lui Edgar Allan Poe, \u201eMetoda doctorului Catran si a profesorului Pana\u201c. Libretul este \u00eentr-o limba inventata, franco-anglo-europeana. E o opera bufa. Totul se petrece \u00eentr-o casa de nebuni (adica \u00een lumea noastra, ca sa zic asa). Daca s-ar lucra serios, c\u00e2teva luni, cred \u2013 fara lipsa de modestie \u2013, ca ar putea avea un mare succes (de public de opera, evident!).<\/p>\n I.B.S.: E programata?<\/p>\n N.B.: Zace la Opera din Bucuresti de ceva vreme…<\/p>\n I.B.S.: Oare de ce nu ma mir? Institutia se tot lauda cu Studioul de opera contemporana. Vorbe goale la toate nivelurile! Cine \u00eeti scrie libretele?<\/p>\n N.B.: Eu. Pe toate. \u00cen cazul ultimei opere am pastrat povestea, dar am si adaugat foarte multe lucruri. Spre exemplu, \u00een desfasurarea actiunii apar si George Bush si Gorbaciov, citez si o carte de bucate frantuzesti; am pus si lucruri destul de neaose de pe la noi, cum ar fi ceva tipurituri (cam fara perdea) sau \u201eMarsul cacanarilor\u201c (sa scuzati!): totul, ca \u00eentr-o casa de nebuni, fara \u00eendoiala.<\/p>\n I.B.S.: Ha, si Marsul e c\u00e2ntat \u00een rom\u00e2neste?<\/p>\n N.B.: Sigur ca da. N-am gasit pe nimeni sa-l traduca \u00een engleza sau franceza.<\/p>\n I.B.S.: \u00cesi pierde hazul.<\/p>\n N.B.: Evident! Sunt multe alte lucruri suculente acolo. P\u00e2na acum n-am gasit nici un director de Opera care sa aiba curajul sa investeasca \u00eentr-o astfel de productie. Aceste doua opere, \u201eLa tiganci\u201c si cea dupa E. A. Poe, se \u00eenscriu pe o linie trasata de Enescu cu \u201eOedip\u201c si continuata de Pascal Bentoiu cu \u201eHamlet\u201c (printre altele, pe care nu le mai citez, din motive personale, poate).<\/p>\n I.B.S.: Asa cum Teatrul National pune \u00een scena dramaturgie rom\u00e2neasca, tot la fel ar avea datoria si Opera Nationala sa monteze lucrarile importante ale compozitorilor rom\u00e2ni.<\/p>\n N.B.: Ei \u00eesi justifica oarecum activitatea (cel putin p\u00e2na acum) prezent\u00e2nd sporadic doar c\u00e2teva opere \u201ede saracie\u201c, cu putini interpreti, cu efort si costuri minime. Ceea ce nu \u00eenseamna ca nu sunt lucrari valoroase \u00een majoritatea cazurilor, dar cu prea putina patrundere \u00een publicul obisnuit de opera, care apreciaza si fastul, si \u00eenscenarea, odata cu muzica si interpretii.<\/p>\n I.B.S.: \u201eMotanul \u00eencaltat\u201c al lui Trailescu a facut c\u00e2ndva cariera la Opera Nationala. Am vazut si \u201eOedip\u201c cu Ohanesian. Productii din Festivalul Enescu sunt efemere. Foarte multi bani cheltuiti fara eficienta. Ar trebui ca investitia sa se justifice prin includerea spectacolului deja lucrat \u00een stagiunea permanenta, ulterioara Festivalului… \u00cemi aduc aminte ca \u00een facultate am c\u00e2ntat si o opera a lui Matei Socor, dupa Caragiale.<\/p>\n N.B.: Ai sa r\u00e2zi, dar e o opera foarte buna. \u00cen ciuda si \u00een pofida orientarilor sale politice, Matei Socor a fost un compozitor important. Este primul dodecafonist rom\u00e2n. C\u00e2ndva se spunea ca Doru Popovici ar fi scris prima lucrare dodecafonica rom\u00e2neasca, pe care mi-a si dedicat-o. Se numea \u201eTrei c\u00e2ntece de supliciu\u201c.<\/p>\n I.B.S.: Mmm, ce deliciu…<\/p>\n N.B.: Nu mai c\u00e2ntam la pian pe atunci. \u00censa Matei Socor a scris \u00een perioada interbelica o \u201eSonata pentru pian\u201c care este, de fapt, prima lucrare dodecafonica rom\u00e2neasca. O lucrare remarcabila.<\/p>\n I.B.S.: Te-ai \u00eempacat cu dodecafonismul?<\/p>\n N.B.: \u201eLogodna\u201c este o lucrare serial-dodecafonica; ea suna totusi \u201efiresc\u201c, pentru ca detine o anumita naturalete. O anume capacitate care vizeaza expresia concreta, vie, ceva dincolo de tehnica. Si nu numai de tehnica\u2026<\/p>\n I.B.S.: Cum ai reusit sa excelezi si \u00een muzica electronica? Pe vremuri nu puteai beneficia de un studio performant.<\/p>\n N.B.: La noi, muzica electronica a fost practicata \u00eenca din anii ’60, cu mijloacele existente atunci. Foloseam aparatura de la Radio, urmarind ineditul unor anumite sonoritati. Apoi am abordat muzica realizata prin computer \u2013 asistata electronic, cum se numeste acum \u2013, prin care se pot crea structuri de o perfecta exactitate, ceea ce nu se poate realiza \u00een interpretarea pe viu. Muzica electronica este, de fapt, o ambianta, o arta a sonoritatilor. Pentru a fi muzica, trebuie \u00eentotdeauna implicat interpretul, persoana vie care comunica \u00een context: este vorba despre ceea ce se numeste intersubiectivitate. Electronica poate ambia sonor orice prestatie artistica live.<\/p>\n I.B.S.: Sa revenim la muzica electronica pe care o combini cu cea live. Am c\u00e2ntat K-N Comment ’98, o lucrare spectaculoasa, \u00eengrozitor de dificila, o lucrare \u00een care interpetul se lupta cu banda magnetica. Se creeaza niste stari paroxistice, iar succesul la public este extraordinar, poate tocmai prin socul produs. Cum definesti aceasta muzica aleatorica?<\/p>\n N.B.: Este mai degraba o muzica stocastica, ce porneste de la ideologia hazardului controlat matematic sub toate aspectele parametrilor sunetului. Realizata cu multi ani \u00een urma, muzica de banda se insereaza pe gesturile muzicale ale interpretului. De fapt aceasta banda a fost destinata unei lucrari care se numeste \u201eKitch N\u201c, scrisa prin anii ’70, pentru clarinet, saxofoane si instrumente populare, cu miscare scenica, adica un fel de teatru. Piesa pe care ai c\u00e2ntat-o este un rezumat foarte condensat si expresiv. Ceea ce c\u00e2nta interpretul a fost notat pornindu-se de la un sir de numere aleatoare, scoase din cartea de telefon corespunzatoare tuturor gesturilor sonore si spectaculare.<\/p>\n I.B.S.: Ai citit cartea de telefon?<\/p>\n N.B.: Fara doar si poate! Cartea de telefon devine primatul constructiv al muzicii notate realizate de catre interpret. Nu exista fragmente care sa contina o structura modala, de unde si ciudatenia evolutiei muzicale. Fiecarui sunet \u00eei corespunde un numar pe care l-am extras, la \u00eent\u00e2mplare, din cartea de telefon, dar recunosc ca m-am concentrat asupra numelor Popescu si Ionescu.<\/p>\n I.B.S.: De ce nu Br\u00e2ndus?<\/p>\n N.B.: Asa mi-am impus eu regula jocului. Traim \u00een era lui Escu.<\/p>\n I.B.S.: Nu ti se pare ca \u00een perimetrul nostru cultural ceea ce se petrece \u00een planul estetic muzical este mereu cu un pas \u00eenaintea altor forme de exprimare artistica?<\/p>\n N.B.: Cred ca \u00een teatru si \u00een arta plastica se petrec mult mai multe lucruri de interes, poate, dec\u00e2t \u00een literatura (nu ma refer la poezie). Muzica este o chintesenta a tuturor acestor forme culturale, \u00eentr-o zona \u00een care se desfasoara energii la o ad\u00e2ncime mult mai mare fata de alte arte, ale cuv\u00e2ntului, de exemplu. \u00centre arta plastica, poezie si muzica exista mult mai multe relatii dec\u00e2t se banuieste, poate, fiindca elementele de interioritate au un substrat foarte apropiat, dar ele trebuie descoperite si traite. Muzica este si poezie si arta plastica si spectacol, dar pare mult mai deschisa zonelor interioritatii dec\u00e2t alte forme de expresie culturala.<\/p>\n I.B.S.: Am observat ca \u00een general muzicienii creatori au o privire culturala de ansamblu mult mai extinsa. Sunt interesati si cerceteaza directiile actuale ale celorlalte arte si ale stiintei, \u00een timp ce multi dintre scriitori sau pictori prefera doar muzica secolelor trecute, ignor\u00e2nd-o pe cea a timpului lor. Multi scriitori declara ca nu au \u201eorgan\u201c pentru muzica noua. E ca si cum noi, muzicienii, am ram\u00e2ne la un nivel de lectura cantonat \u00een perioada lui Balzac sau Flaubert. De ce, \u00een general, lumea se sperie de muzica contemporana?<\/p>\n N.B.: O reticenta de la bun \u00eenceput asumata si, poate, o marca de incultura. Dupa parerea mea, exista doua influxuri fundamentale \u00een civilizatia umana: unul este muzica, altul, matematica. Muzica si matematica, \u00een esenta lor abstracta, se suprapun si stau la baza unor individualizari culturale remarcabile. Muzica reprezinta un primat al tuturor artelor, legat de aspectul senzorial sensibil al expresiei, iar matematica determina si configureaza ordinea fundamentala a spiritului.<\/p>\n I.B.S.: Cum privesti evolutia muzicii contemporane \u00een tot acest flux de schimbari estetice care devin, la un moment dat, destul de greu de decelat?<\/p>\n N.B.: Sunt fleacuri: contemporan, mai putin contemporan si altele\u2026 Important este accesul pe care \u00eel ai \u00een zona fundamentala a muzicii, independent de cum o faci. Poti sa scrii \u00een Do major, poti sa scrii o fuga si un lied si sa fii modern: sa \u201esochezi\u201c. Educatia e foarte importanta, depinde de unde \u00eeti tragi radacinile. Pentru mine, practica muzicii a fost esentiala, izvorul nesecat a tot ceea ce am facut tot practic\u00e2nd…<\/p>\n I.B.S.: Ce compozitori asculti?<\/p>\n N.B.: Ehei, i-am cam ascultat pe toti. Nu mai ascult\u2026<\/p>\n I.B.S.: Dintre compozitorii, ai vreunul care te atrage \u00een mod special?<\/p>\n N.B.: Foarte curios, din toata istoria muzicii m-au atras mai ales compozitorii din zodia Berbecului. Nu am aflat de ce dec\u00e2t mult timp dupa, c\u00e2nd am \u00eenceput sa ma familiarizez cu Astrologia. Tot ca \u201elautar\u201c, ca sa zic asa, precum m-a caracterizat si unul dintre cei mai dragi colegi de generatie, Corneliu Cezar, care era un adevarat cunoscator\u2026 Disparut si el, ca si altii.<\/p>\n I.B.S.: Interesant!<\/p>\n N.B.: Bach, Haydn, Musorgski, Rachmaninov, Busoni, Boulez si\u2026 Bart\u00f3k.<\/p>\n I.B.S.: Oare de ce?<\/p>\n N.B.: O explicatie ar putea fi coincidenta zodiei. Exista, din c\u00e2te am cercetat, cam doua zodii care au dat cei mai importanti compozitori europeni: zodia Berbecului si zodia Gemenilor.<\/p>\n I.B.S.: Da-mi si un Taur, te rog! Eu sunt Taur.<\/p>\n N.B.: Brahms. Taurii au o sensibilitate si un simt estetic iesite din comun. Sunt sub semnul lui Venus.<\/p>\n I.B.S.: Ce \u00eenseamna Enescu pentru tine?<\/p>\n N.B.: Foarte mult, mai ales prin prezenta lui \u00een muzica noastra rom\u00e2neasca. Enescu ne-a introdus \u00een muzica universala. Datorita lui existam toti. \u201eSonata a III-a \u00een caracter popular rom\u00e2nesc\u201c, pe care am studiat-o luni de zile si am c\u00e2ntat-o ani de-a r\u00e2ndul cu Varujan Cozighian, a \u00eensemnat pentru mine o experienta muzicala fantastica, nu at\u00e2t ca limbaj muzical, c\u00e2t ca atitudine si ambianta spirituala. Poate mai interesante \u00eemi sunt \u201eSonata a III-a pentru pian\u201c sau \u201eCvartetul cu pian\u201c si \u201eTrio-urile cu pian\u201c, lucrari \u00een care exista \u201eceva\u201c \u00een plus fata de ordine si limbaj, adica un acces la acea zona esentiala a muzicii pe care o strabati numai depasind acest nivel. Enescu este un geniu inegalabil \u00een muzica universala, nu numai prin ceea ce a scris, dar si prin ce a fost ca interpret. Studiul si interpretarea muzicii lui au reprezentat o experienta fundamentala pentru mine. Ion Barbu spunea ca se considera un practician al matematicii. Si eu ma consider un practician al muzicii prin tot ceea ce am facut si \u00eenca fac: prin interpretare, prin compozitie si prin ceea ce scriu despre muzica.<\/p>\n I.B.S.: Ai atins cote de exceptie \u00een interpretare si, migr\u00e2nd \u00een zona compozitiei, ai capatat o privire de ansamblu asupra fenomenului muzical. Ca profesor nu devii oare coplesitor pentru studenti, prin pretentiile pe care le exerciti asupra lor?<\/p>\n N.B.: Ca profesor, am continuat sa c\u00e2nt prin studentii mei. Nu a existat nici un hiatus. Le-am transmis experienta mea. E drept, uneori am c\u00e2ntat mai bine, alteori mai prost, depinde cu cine am avut de-a face.<\/p>\n I.B.S.: Si gaseai rabdarea sa-i asculti.<\/p>\n N.B.: \u00centotdeauna mi-am dat seama, c\u00e2nd ceva nu iesea bine, unde e problema. E foarte important pentru un profesor sa aiba aceasta capacitate si sa rezolve lucrurile \u00een functie de student. Uneori mai merg la concerte ca sa ascult muzici noi (cu si fara ghilimele). Dar la Ateneu nu ma prinzi, ca sa ascult simfonii de Bruckner sau mai stiu eu ce \u201enoutati\u201c bine clasate…<\/p>\n I.B.S.: Dar muzica ta o asculti?<\/p>\n N.B.: As, da de unde! Si pe aia o stiu prea bine chiar… Uneori o mai ascult, recunosc si, ai sa r\u00e2zi, uneori chiar ma emotioneaza\u2026<\/p>\n I.B.S.: Esti tentat sa revii asupra unei lucrari?<\/p>\n N.B.: \u00centotdeauna, mai ales dupa o prima auditie, fiindca nu poti sa prevezi totul de la \u00eenceput. E mereu loc de mai bine.<\/p>\n I.B.S.: Asculti sporadic alti compozitori, muzica ta uneori te emotioneaza, dar se mai \u00eent\u00e2mpla ca anumiti interpreti sa te surprinda?<\/p>\n N.B.: Se \u00eent\u00e2mpla sa ma surprinda si anumiti interpreti si anumiti compozitori, c\u00e2nd \u00eei ascult. \u00cemi dau seama imediat unde e talent si unde e mediocritate. Talentul razbate nemijlocit.<\/p>\n I.B.S.: Ca ghiocelul prin asfalt. Spune-mi, ai \u00een plan vreo lucrare noua?<\/p>\n N.B.: Scriu pentru formatia \u201eProfil\u201c o lucrare pentru care studiez tot felul de \u201estudii transcendentale\u201c care pun \u00een legatura mistica tibetana cu fizica cuantica. Ma preocupa tao-fizica. De asemenea, scriu o serie de studii teoretice asupra Logicii lumilor posibile. Asta ma preocupa \u00een clipa de fata. Dar astea sunt alte subiecte de discutie\u2026<\/p>\n I.B.S.: \u00ceti multumesc. Sper sa ne \u00eent\u00e2lnim si \u00een aceste Lumi posibile.<\/p>\n N.B.: \u00cen afara acesteia imposibile! Fie si o Casa de Nebuni\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" NICOLAE BR\u00c2NDUS \u00een dialog cu ION BOGDAN STEFANESCU Nicolae Br\u00e2ndus este compozitor, pianist, doctor \u00een muzicologie. Un nume sonor respectat si pretuit \u00een peisajul muzicii contemporane, muzicianul surprinde continuu prin lucrari de mare expresivitate si forta artistica, creatii pecetluite, de foarte multe ori, cu un umor eclatant Ion Bogdan Stefanescu: De ce pianistul… Cite\u0219te mai mult »Un pianist de avangarda devenit compozitor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-11726","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":3169,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11726","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11726"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11726\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11726"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11726"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11726"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nNicolae Br\u00e2ndus: \u00cen viata fiecare este supus unor alegeri. Dupa mai bine de douazeci de ani de cariera solistica mi-am descoperit cu adevarat vocatia: nu brusc, ci \u00een urma unor edificari progresive. Ca pianist, \u00eenca din anii ’50 am abordat cu precadere repertoriul secolului XX (Bart\u00f3k, Prokofiev, Enescu, Stravinsky, Ravel) \u00een care ma regaseam direct, simtind nemijlocit pulsul creatiei timpului meu<\/p>\n
\nN.B.: O stare de perplexitate, pe de o parte datorita esteticii lucrarii, dar si pentru problemele de pianistica pe care le punea. Brusc, am devenit bine cunoscut si apreciat de catre compozitori, muzicologi si critici. Dupa vreo zece ani, \u00eensa, c\u00e2nd a \u00eenceput sa ma intereseze si sa ma pasioneze din ce \u00een ce mai mult activitatea componistica, mi-am dat seama ca trebuie sa aleg. Nu poti sa le faci pe toate \u00een acelasi timp, cu aceeasi daruire si competenta. Or, componistica din a doua jumatate a secolului XX devenise un univers \u00een sine extrem de complex, \u00een care urma sa se implice o \u00eentreaga tehnicitate neconventionala<\/p>\n
\nN.B.: Si da, si nu. Cazul meu este mai nuantat: \u00een perioada anilor ’50, c\u00e2nd eram \u00eenca student la pian, mi-am completat educatia muzicala mai ales \u00een compania unor colegi de generatie care, ulterior, au devenit mari compozitori<\/p>\n
\nN.B.: Probabil. Nu-i nimic, mi-am zis, am facut o fapta buna. Dar ceea ce vreau sa spun este ca m-am format \u00eempreuna cu ei \u00eentr-o anumita mentalitate de descoperiri si de prospectari ale unor noi tar\u00e2muri muzicale, ceea ce m-a determinat \u00een mod serios sa perseverez \u00een activitatea mea componistica pentru care chiar simteam o chemare \u00eenca din copilarie<\/p>\n
\nN.B.: A fost o \u00eentrerupere destul de brusca. M-am convins ca pianul nu era adevarata mea vocatie si am renuntat aproape complet la aceasta activitate. Pianul a fost pentru mine un mijloc prin care am descoperit acele universuri muzicale provocatoare care mi-au dat aripi pentru cariera mea de compozitor<\/p>\n
\nN.B.: Foarte frumoasa p\u00e2na \u00een ’46, c\u00e2nd a murit tatal meu. Era militar, ofiter de Artilerie Antiaeriana cu grad \u00eenalt, comandant de regiment si direct participant pe frontul de Est \u00een prima parte a razboiului; si-a distrus sanatatea si imediat dupa razboi a clacat. De fapt, primii patru ani de viata i-am trait \u00een Cehoslovacia, unde tatal meu fusese trimis de armata sa achizitioneze tunuri de la fabrica Skoda. Am vorbit mai \u00eent\u00e2i nemteste si, abia mai t\u00e2rziu, rom\u00e2neste. La acea vreme aveam un nivel material convenabil. Dupa moartea tatei a trebuit sa ma descurc singur. C\u00e2t am studiat \u00een Conservator, am beneficiat de toate bursele posibile: de merit, bursa Enescu, sociala, republicana etc., dar dupa ce am terminat, s-au schimbat multe, si nu \u00een bine<\/p>\n
\nN.B.: Da. Am participat si la primul concurs de pian Bart\u00f3k-Liszt, organizat la Budapesta, unde am avut un mare suces de public (anul 1960). Am avut o activitate interpretativa internationala, adesea centrata pe mostenirea lui Bart\u00f3k<\/p>\n
\nN.B.: A fost deschis si liber. Am facut parte dintr-o noua generatie de compozitori, printre care Nemescu, Moldovan, Metianu, Glodeanu, Corneliu Dan Georgescu. O generatie care s-a afirmat pe linii stilistice foarte diferite, spre deosebire de generatia \u201ede aur\u201c imediat anterioara noua, care a fost foarte unita \u00een principii. Noi am fost o serie de \u201emutanti\u201c care, dezvolt\u00e2nd ceea ce facusera cei din generatia precedenta, ne-am afirmat pe cai foarte individualiste. Probabil ca a fost necesar sa se \u00eent\u00e2mple asa. Multi dintre noi au murit, multi au plecat \u00een strainatate fiindca nu reuseau sa razbata, unul c\u00e2te unul, \u00een Uniunea Compozitorilor condusa de Ion Dumitrescu si a lui \u201eceata\u201c. Cine dintre acei vizionari de pe atunci mai traieste azi \u00een Rom\u00e2nia? Doar Nemescu. Ceilalti?..<\/p>\n
\nN.B.: Dupa primele \u00eencercari, am scris un ciclu de \u201eSapte Psalmi\u201c pe versuri de Arghezi, urmarind o conceptie modala si am mers mai departe pe o linie pe care nu am dob\u00e2ndit-o printr-o \u201escoala\u201c de compozitie, ci s-a constituit mai ales ca un corolar al activitatii mele pianistice. Marii mei maestri au fost Prokofiev, Bart\u00f3k, Stravinski, Messiaen. Dupa anii ’60 m-am re\u00eenscris la Conservator, de aceasta data la sectia de compozitie, unde am studiat patru ani sub \u00eendrumarea profesorului Martian Negrea, un dascal caruia \u00eei pastrez si astazi o amintire unica<\/p>\n