Constatasem, cu o saptam\u00e2na \u00een urma, ca dupa doar noua ani, Comisia Europeana intentioneaza sa modifice o directiva (98\/2003), pentru a obliga muzeele, bibliotecile si arhivele sa ofere accesul oricui va dori, la reutilizarea documentelor aflate \u00een domeniul public \u201e\u00een formate prelucrabile automat \u00eensotite de metadatele acestora, acolo unde este posibil si adecvat\u201c. Spuneam ca aceasta prevedere a st\u00e2rnit multe discutii \u00een mica lume a muzeografilor. Poate, multi dintre dumneavoastra, va \u00eentrebati ce este, de fapt, ciudat \u00een aceasta prevedere, \u00eenc\u00e2t ea sa constituie un mod al discordiei \u00eentre specialistii breslei. Ei bine, poate ca fiecare dintre dumneavoastra ar trebui sa fie ori sa fi fost, macar pentru o zi, muzeograf, pentru a \u00eentelege sentimentul de frustrare pe care \u00eel resimte aproape oricare specialist care lucreaza \u00eentr-un muzeu, atunci c\u00e2nd are impresia ca cineva atenteaza la proprietatea asupra bunurilor culturale pe care le administreaza; si asta, pentru ca marea majoritate a muzeografilor considera ca respectivele obiecte se afla \u00eentr-un fel de relatie deosebita cu cei care le studiaza, le ocrotesc, le protejeaza si le pun \u00een valoare; si, evident, nu este nimic gresit \u00een asta, numai ca muzeografii sunt doar administratorii, nu si proprietarii acelor bunuri muzeale. Obiectele, \u00een sine, pot avea proprietari diversi.
\nSa luam cazul Rom\u00e2niei. Exista destule colectii de drept privat, si \u00een Rom\u00e2nia, chiar daca nu toate sunt vizitabile. Multe dintre ele sunt proprietatea manastirilor sau apartin unor colectionari de arta ori de obiecte din inventarul agricol traditional. \u00cen aceste cazuri, lucrurile sunt clare: cultele ori, dupa caz, colectionarii, sunt si proprietarii obiectelor. Atunci, \u00eensa, c\u00e2nd bunurile fac parte din proprietatea publica, lucrurile nu mai sunt asa de simple. Am sa va dau cazul Muzeului National Tehnic \u201eDimitrie Leonida\u201c. El se afla \u00een administrarea Societatii Comerciale de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice Electrica S.A., care este o companie aflata \u00een patrimoniul privat al statului, ajunsa \u00een acest stadiu, prin transformari succesive ale unei foste regii autonome. Obiectele din muzeu, \u00eensa, au ramas \u00een patrimoniul public al statului, Strict legal vorbind, Electrica ar putea intra, sa spunem, \u00eentr-un proces de privatizare; Muzeul, \u00eensa, nu. Pentru muzeele subordonate unei autoritati centrale (cum este cazul, sa zicem, al Muzeului National de Arta, al Muzeului Peles ori al Muzeului Satului; ar trebui spus, pentru a risipi \u00eendoielile, ca ceea ce a restituit statul Regelui Mihai, la Peles, sunt doar bunurile imobile \u2013 terenurile si constructiile \u2013, cele mobile, din muzeu ram\u00e2n\u00e2nd \u00een proprietate publica si \u00een administrarea institutiei publice), bunurile administrate de acestea se afla \u00een proprietatea publica a statului. Exista si cazuri mai speciale, cum este cel al Muzeului Brukenthal, unde o parte din obiecte sunt \u00een proprietatea Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustana, iar Muzeul este doar administratorul lor, \u00een baza unui acord \u00eencheiat \u00een urma cu sase ani. De obicei, \u00eensa, muzeele sunt subordonate unei autoritati locale, fie ea consiliul judetean, municipiul, orasul sau comuna. \u00cen aceste cazuri, obiectele din patrimoniul muzeelor nu se afla \u00een proprietatea statului, ci \u00een proprietatea publica a judetului sau a localitatii. \u00cen consecinta, proprietarul trebuie sa decida ce se \u00eent\u00e2mpla cu aceste obiecte, inclusiv, modalitatea \u00een care ele sunt aduse la cunostinta publicului. Concret, proprietarul este reprezentat de administrator. Cu alte cuvinte, ajungem exact la directorul muzeului si la personalul de specialitate, care au responsabilitatea de a hotar\u00ee daca vor face efortul nu doar de a expune obiectele detinute, ci si de a oferi informatii despre ele, oricui i le va cere. A oferi informatii, \u00een acest caz, poate sa \u00eensemne nu doar a furniza o imagine, sa spunem, ci si a atasa \u00eentreaga documentatie de care muzeul dispune, \u00een legatura cu obiectul \u00een cauza. Veti \u00eentreba, poate, si ce e rau \u00een asta. \u00cen principiu, nimic. \u00cen fond, este ca si cum am privi un film documentar la televizor: o emisiune despre un obiect important, cum ar fi celebrul G\u00e2nditor de la Cernavoda (stiu ca \u00een mai toate manualele scolare el apare cu sintagma \u201ede la Hamangia\u201c, dar aceasta este o greseala impardonabila pentru oricare istoric; figurinele au fost descoperite la Cernavoda, \u00een timpul lucrarilor de salvare a unui sit arheologic neolitic, corespunzator culturii Hamangia \u2013 dupa numele din perioada interbelica al unei localitati din judetul Tulcea \u2013 lucrari ocazionate de \u00eenceputul santierului la Canal, pe vremea lui Gheorghiu \u2013 Dej). Ce ar fi, asadar, nepotrivit, daca am afla c\u00e2t mai multe date despre aceasta celebra figurina din lut? Numai ca muzeografii nu la un asemenea caz se g\u00e2ndesc. \u201eG\u00e2nditorul\u201c a fost descoperit acum 60 de ani si tot ceea ce se putea publica, din punct de vedere stiintific, despre el s-a publicat. Cazul tipic pe care un muzeograf arheolog, sa spunem, \u00eel are \u00een vedere, este cel al tuturor artefactelor descoperite \u00een timpul unor cercetari arheologice efectuate de un muzeu, \u00een timpul unei campanii desfasurate pe parcursul unui sezon \u00eentreg. ?i aici intervine tipica \u201egelozie\u201c a descoperitorului: acea unica relatie care se naste \u00een sufletul unui arheolog, sa spunem, cu obiectele pe care el le-a scos la lumina. Teama arheologului nu este ca informatii despre obiectele \u201esale\u201c vor fi cerute de catre nu se stie ce persoana, interesata, din pura curiozitate, de ce s-a mai gasit prin judet, ci tocmai de catre colegii de breasla, care vor dori, apoi, sa publice informatiile aflate, \u00een reviste de specialitate, lu\u00e2nd, astfel, caimacul stiintific de la gura arheologului descoperitor. Exemplul se poate \u00eentinde la orice alt domeniu de cuprindere al muzeelor \u2013 stiinte naturale, arta, istorie, etnografie etc. De aici, si marea rezerva a muzeografilor, fata de propunerile de modificare a Directivei din 2003.
\nDiscutia ar merita, poate, o analiza ceva mai aprofundata (si, fara \u00eendoiala, expertii consultati de Comisia Europeana o vor si purta), dar ea ar trebui sa aiba \u00een vedere, \u00een opinia mea, doua importante premise: majoritatea bunurilor muzeale aflate \u00een proprietate publica (nu conteaza daca a statului sau a unei autoritati locale) au ajuns \u00een muzee ca urmare a unui efort platit din fonduri publice. \u00cen consecinta, acelasi public este \u00eendreptatit sa afle orice pofteste despre respectivele obiecte (las la o parte cazurile \u00een care unele informatii nu pot fi oferite de catre muzee, pentru ca specialistii nu le-au prelucrat \u00eenca, asa cum se \u00eent\u00e2mpla, din pacate, adeseori, cu multe dintre descoperirile paleontologice sau artefactele arheologice care \u00eesi asteapta, ani de zile, r\u00e2ndul la prelucrarea stiintifica, urmata de publicarea \u00eentr-un volum sau \u00eentr-un periodic de specialitate). A doua premisa este aceea ca oricare cercetator trebuie sa respecte deontologia profesiei si sa nu publice informatii stiintifice despre un obiect, fara acordul institutiei detinatoare si dupa caz, si al cercetatorului care a descoperit obiectul \u00een cauza. Este de sperat ca \u00eentelepciunea \u00eei va calauzi, p\u00e2na la urma, pe toti cei care vor pregati decizia Comisiei Europene, pentru ca, de pe urma ei, sa aiba de c\u00e2stigat \u00eentreaga societate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Constatasem, cu o saptam\u00e2na \u00een urma, ca dupa doar noua ani, Comisia Europeana intentioneaza sa modifice o directiva (98\/2003), pentru a obliga muzeele, bibliotecile si arhivele sa ofere accesul oricui va dori, la reutilizarea documentelor aflate \u00een domeniul public \u201e\u00een formate prelucrabile automat \u00eensotite de metadatele acestora, acolo unde este posibil si adecvat\u201c. Spuneam ca… Cite\u0219te mai mult »Cui apartin muzeele? (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11711","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1901,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11711","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11711"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11711\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11711"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11711"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11711"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}