{"id":11696,"date":"2012-05-05T17:13:55","date_gmt":"2012-05-05T15:13:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11696"},"modified":"2012-05-05T17:14:09","modified_gmt":"2012-05-05T15:14:09","slug":"cine-mizeaza-pe-oameni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cine-mizeaza-pe-oameni\/","title":{"rendered":"Cine mizeaza pe Oameni?"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Mihai Mateiu, <em>Oameni<\/em>, Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2011, 102 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>\u00centrebat de un cristian ce teama are \u00een legatura cu aparitia culegerii de proze scurte \u201eOameni\u201c, Mihai Mateiu a indicat posibilitatea ca volumul de debut sa rateze confruntarea cu alte carti pe motivul publicarii la o editura \u201emica\u201c, nou \u00eenfiintata: Casa de Pariuri Literare. Desi justificata, aceasta idee nu ar trebui sa fie \u00eentemeiata, daca se ia \u00een considerare valoarea literara a volumului. Mai mult, volumul detine resursele necesare pentru a satisface cel putin doua orizonturi divergente: pe de o parte, este o epopee a omului \u00een treisprezece medalioane, marc\u00e2nd momentele importante ale vietii, ascunse de autor sub forma derizoriului, ca sa respecte, pe de alta parte, achizitia postmoderna a refuzului temelor mari. Asadar, daca la nivel tematic \u201eOameni\u201c reflecta elementele ordonatoare ale literaturii canonice, remarc\u00e2ndu-se ca o carte despre stereotipizare si monotonie, la nivel formal opereaza cu secvente particulare, friz\u00e2nd deseori nesemnificativul.<\/strong><\/em><br \/>\nPrima proza, \u201eaproape\u201c, se opreste asupra initierii erotice, rescriind \u201eLostrita\u201c \u00een cheie (post)postmoderna: marcarea obsesiva a fantasticului si a reperelor mitice ale satului din nuvela lui<br \/>\nV. Voiculescu este aici \u00eenlocuita cu decorul cartierului marginal, cu ritmul rapid si esentializarea narativului, precum si cu suspendarea deznodam\u00e2ntului \u00eentr-o dubla traditie: mai apropiata \u2013 cea a \u201eoperei deschise\u201c \u2013 si mai veche, a literaturii alegorice, \u00een care explicitul este \u00eenlocuit de sugestie si simbol, recuperate din intertext. Pestele \u201ecu dintii marunti si ochii galbeni\u201c \u00eencheie triada aparitiilor feminine care-i trezesc baiatului instinctele erotice: daca e sigur ca Raluca \u2013 una dintre colegele de clasa \u2013 si fata \u00eent\u00e2lnita la r\u00e2u \u00eei ram\u00e2n ca experiente ne\u00eemplinite, reactia ultima a t\u00e2narului se suspenda \u00een indeterminare, autorul aleg\u00e2nd sa \u00eencheie textul exact \u00een punctul de climax. Cel mai probabil \u00eensa, ca si Kiss b\u00e1csi (cel care l-a \u00eenvatat pescuitul), baiatul va evita soarta tragica a lui Aliman, \u00een baza educatiei moderne a \u201edezvrajirii\u201c.<br \/>\nUrmatoarea piesa, \u201e\u00eenfr\u00e2ngerea\u201c, este dura, umorala, focaliz\u00e2ndu-se pe instinctele de violenta pe care o situatie banala a lumii contemporane le produce \u2013 un meci de fotbal. Rapiditatea cu care este \u00eenregistrat conflictul si lipsa totala de control a lui Rica asaza proza \u00een ascendenta nuvelelor de razboi ale lui Rebreanu, miz\u00e2nd pe aceeasi mecanicizare a individului a carui ratiune e dominata de forta pe care o poate dezvolta. Dar dincolo de intensitatea episodului bataii dintre suporterii echipelor adverse si a spaimei tinerilor, poate cel mai bine punctat moment este cel de rapid flash-back pe care \u00eel are personajul: tocmai prin nepotrivirea la context, imaginile cartofilor prajiti, a sutienului Monei si amintirea tatalui accentueaza situatia critica si pregatesc singurul final plauzibil; redata la nivelul discursului pe un contur anticlimactic, arestarea t\u00e2narului contrasteaza cu tensiunea anterioara prin tonul echilibrat al naratorului. Atenta alternare a intensitatii discursului si controlarea tempoului pentru a marca momentele-cheie sunt aici, dar si \u00een cea mai mare parte a volumului, adevaratele succese, Mihai Mateiu reusind sa faca, dintr-un set de texte care nu surprind neaparat prin povestile propriu-zise, promisiunea unei reusite cariere.<br \/>\nVolumul nu poate fi \u00eencadrat \u00eentr-o singura formula. Sunt asezate, \u00een alternanta, texte dinamice, puternice si texte \u201ede atmosfera\u201c. Acestea din urma sunt cele mai problematice, deoarece este greu de mizat pe valentele lor literare. Daca \u201einterviu\u201c poate fi salvat de la alipirea nefasta la literatura de tipul \u201ecomment faire\u201c, cu teza, printr-o lectura structuralista (citit ca un mise en ab\u00eeme pentru \u00eentregul volum, ilustreaza mecanismul prin care un material \u201ebrut\u201c, asemenea discursului batr\u00e2nului, poate fi stilizat si oferit ca text de prima m\u00e2na), \u201esurpriza\u201c si \u201eanimal\u201c nu sunt nici macar niste \u201eschite\u201c (cum le voia autorul); lipsite de consistenta epica, prezinta doua tipuri de existente terne, a caror monotonie e \u00eentrerupta la date fixe de vizionarea emisiunii de s\u00e2mbata seara, respectiv de participarea la ceea ce se vrea copia ardeleneasca a \u201eFight Club\u201c-ului lui Palahniuk. Ridicolul si schematismul ram\u00e2n gratuitati, prozele apar\u00e2nd ca incipituri izbutite ale unor povesti esuate.<br \/>\nMihai Mateiu pare sa \u00eesi faca o marca de identificare din crearea unor relatari cu poanta \u00een registru grav: \u201eapropierea\u201c, \u201emos craciun\u201c sunt astfel de anecdote \u00een raspar, care muta nucleul epic \u00een final, pastr\u00e2nd \u201eexplozia\u201c dramatica pentru ultimele r\u00e2nduri si justific\u00e2nd astfel aparenta inconsistenta a continutului. Deziluzionarea celor doi copii din \u201emos craciun\u201c prin descoperirea, sub masca Mosului, a vecinului Gelu, batut, \u00eensetat si cu \u201eun smoc de vata \u00een g\u00e2t\u201c este epicentrul celor sase pagini pe care se \u00eentinde textul: \u201eFetita \u00eel priveste \u00eenca fix, nemiscata \u2013 \u00een ochii ei se casca \u00eencet un gol pe care habar nu are cu ce l-ar putea umple\u201c (p. 40). \u00cen traseul ontologic pe care volumul \u00eel urmeaza, acest moment poate reprezenta pierderea inocentei, intrarea \u00eentr-o alta ordine, a confruntarii cu realitati netrucate, a adevaratei (supra)vietuiri. Acelasi procedeu este recognoscibil si \u00een \u201erobotul\u201c, cu diferenta ca \u00eentreg parcursul este bine \u00eenchegat din punct de vedere epic si discursiv, orient\u00e2nd sistematic atentia cititorului catre final; robotizarea personajului si diminuarea oricarei emotii (devenite, cum s-a vazut, leitmotive ale prozelor lui Mateiu) vor fi suspendate de tulburarea pe care o simte la gradina zoologica, unde o gorila mascul \u00eel fixeaza \u201ede la pantofi si p\u00e2na \u00een crestet si \u00eenapoi\u201c (p. 92), semnal\u00e2ndu-i astfel limitarea propriei vieti si \u00eenchiderea \u00een \u201ecusca\u201c activitatilor cotidiene, deci o rasturnare a rolurilor dintre cei doi.<br \/>\nBogdan-Alexandru Stanescu (\u201eObservatorul cultural\u201c, nr. 615, 2012) compara stilul eliptic al lui Mihai Mateiu cu frazele paratactice ale lui Ernest Hemingway. Efectul acestui discurs sacadat este vizibil cel mai bine \u00een \u201eobsesia\u201c. Desi povestea poate fi redusa la o singura sintagma \u2013 experienta traumatica din urma despartirii \u2013 textul este, poate, cel mai puternic la nivel discursiv si cel mai unitar. Imaginile se acumuleaza rapid. Initial, rememorarile se succed \u00een intensitate ascendenta, dupa care, at\u00e2t ritmul rostirii, c\u00e2t si starea personajului intra \u00een anticlimax, \u00eenchiz\u00e2nd simetric povestirea. Punctul maxim de inflexiune dramatica este atins \u00een pasajul urmator, care pare preluat (si adaptat lingvistic noilor libertati) din incipitul romanului din 1988 al lui Gheorghe Craciun, Compunere cu paralele inegale: \u201eAccept\u00e2nd apoi revansa, dintii ei \u00eenfig\u00e2ndu-i-se \u00een spate, m\u00e2na str\u00e2ng\u00e2ndu-i cumplit penisul. Toata tandretea de dupa, nesf\u00e2rsita. Somnul consimtit. Dorinta de dimineata. Totul \u00eencet, nesf\u00e2rsit de \u00eencet. De data asta treaz, constient. Simtind pericolul, stiind ca n-o sa mai scape. Bucuria stranie a acestui g\u00e2nd. Apoi usa \u00eenchiz\u00e2ndu-se peste toate\u201c (p. 78). Trecerea din planul amintirii \u00een cel factual aduce dupa sine o alta performanta stilistica: starea de surescitare \u00een care t\u00e2narul se gaseste este eliminata prin durerea fizica pe care i-o provoaca varul sau, acum fiind vizibila si o \u00eencetinire a ritmului povestirii si o destindere a tensiunii la nivelul constructiei frazei; revenirea la echilibru este marcata \u00een final: \u201eDurerea se \u00eemprastie \u00eencet \u00een corp, cuprinz\u00e2ndu-i si creierul \u2013 \u00eei face bine, macar nu se mai g\u00e2ndeste, poate asa o sa doarma\u201c (p. 79).<br \/>\nUltima povestire, \u201ev\u00e2natoare\u201c, creeaza o simetrie cu prima, concentr\u00e2ndu-se tot pe o experienta initiatica, de data aceasta t\u00e2narul descoperind v\u00e2natoarea ca forma de atingere a maturitatii. Desi la \u00eenceput nu captureaza prada, baiatul \u00eesi \u00eemplineste noua conditie prin uciderea hotului ce le intrase \u00een casa. Prin acest ultim text, imaginea de ansamblu a volumului este definita: extremitatile formeaza un cadru cu ecouri mitice \u2013 erosul si moartea \u2013 \u00een interiorul caruia sunt intarsiate momentele succesive ale existentei umane, transpuse, desigur, \u00eentr-o forma actuala. Violenta, crearea si demontarea iluziilor, monotonia si singuratatea \u00een cuplu, omul-creator, suferinta, alienarea sunt toate constante ale \u201eoamenilor\u201c pe care Mihai Mateiu le transpune unor coduri si comportamente postmoderne. El gaseste astfel solutia optima de a ram\u00e2ne \u00een interiorul mizelor mari ale literaturii, apel\u00e2nd la o compozitie care sa consune cu noile dezvoltari literare.<br \/>\nSuccesul lui Mihai Mateiu este dublu. \u00cent\u00e2i, el reuseste sa creeze o placheta unitara si consistenta, prin calibrarea fructuoasa a textelor. Apoi, are meritul ca majoritatea povestirilor sale sa fie rezistente pe cont propriu, ceea ce indica un profesionist capabil sa \u00eesi concentreze discursul \u00eentr-un spatiu limitat, fara a dauna coerentei si fortei narative a continutului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mihai Mateiu, Oameni, Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2011, 102 p. &nbsp; \u00centrebat de un cristian ce teama are \u00een legatura cu aparitia culegerii de proze scurte \u201eOameni\u201c, Mihai Mateiu a indicat posibilitatea ca volumul de debut sa rateze confruntarea cu alte carti pe motivul publicarii la o editura \u201emica\u201c, nou \u00eenfiintata: Casa de Pariuri&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cine-mizeaza-pe-oameni\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cine mizeaza pe Oameni?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7576,7653],"class_list":["post-11696","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mihai-mateiu","tag-oameni"],"views":2271,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11696","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11696"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11696\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11696"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11696"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11696"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}