{"id":11692,"date":"2012-05-05T17:12:26","date_gmt":"2012-05-05T15:12:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11692"},"modified":"2012-05-05T17:12:47","modified_gmt":"2012-05-05T15:12:47","slug":"delicatese","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/delicatese\/","title":{"rendered":"Delicatese"},"content":{"rendered":"

Matei Hutopila, \u201eCopci\u201c<\/em>, Bucuresti, Casa de Editura Max Blecher, 2011, 70 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

La prima lectura, e o carte prolixa. Dupa a doua, devine comuna. A treia scoate la iveala un poet cu vocatie. Deocamdata, nu stiu c\u00e2t de mult talent are Matei Hutopila. Ram\u00e2ne totusi vizibila buna cunoastere a c\u00e2torva traditii ale poeziei rom\u00e2ne. Interesul pe care \u00eel emana \u201eCopcile\u201c provine din absenta fricii de influente. Scriitorul se individualizeaza prelucr\u00e2nd. Pastreaza recipientele, modific\u00e2nd numai compozitiile. Are sclipiri imagistice. Bricoleaza cu lejeritate diverse registre stilistice. Se comporta ca un ventriloc. \u00centocmeste caricaturi. Asaza expresivitatea \u00een fruntea calitatilor poeziei.<\/strong><\/em>
\nSatul fara iesire<\/strong>
\nTrei sunt directiile de la care se revendica volumul de fata. Prima se concretizeaza \u00een filonul apocaliptic-neoexpresionist rural, pe linia lui Ion Alexandru (\u201eInfernul discutabil\u201c) si a lui Ioan Es. Pop (\u201eIeudul fara iesire\u201c). Cu traditiile st\u00e2rpite si fara civilizatie, satul seamana cu un lagar. Nimeni nu poate evada. Nimeni nu poate intra sa-i elibereze pe prizonieri. Glodul este simbolul recurent al izolarii, al mizeriei, al mortii care p\u00e2ndeste. Asezarea sta sub semnul supravietuirii temporare. Orice brazda sapata seamana cu un morm\u00e2nt. Ritmul vietii pare subsumat unor far\u00e2me de cotidian pastoral. \u00censa munca la tara nu \u00eenseamna banalitate, rutina, ci se subsumeaza calendarului agricol si celui religios. Semanaturile si \u00eengrijirea animalelor din ograda pastreaza aschii de sacralitate. Singurele activitati nesupuse respectarii ciclurilor cosmice sunt amorul pe apucate si b\u00e2rfa. La nivelul imanent, departarea echivaleaza cu \u00eendobitocirea. La nivelul transcendent, se insinueaza situarea \u00eentr-un tar\u00e2m vag, la portile infernului.
\nCodurile lingvistice marcheaza cel mai coerent ruptura de urbanitate. Spaima de incertitudine se transforma, dupa cutumele englezirii globale, \u00een \u201efunk\u201c. Producerea br\u00e2nzei de capra ajunge brandul captivitatii \u00een salbaticie. Absenta umanitatii emana dispret pentru natura. Poetul se misca \u00een desert. \u00cembunatatirea conditiilor de trai ram\u00e2ne un deziderat apropiat, dar niciodata atins, asa cum un copil \u00eencearca sa apuce fructele din ramurile inaccesibile. Poezia lui Matei Hutopila c\u00e2stiga prin opacitate sentimentala. Versurile se deruleaza molcom, parca dezinteresate de comunicare, \u00eensa cu atentie pentru detaliile nesemnificative. Odata ce toate obiectele necesare sunt puse laolalta, \u00een dezordine controlata, se contureaza viziunile disperate: \u201e\u00eencolo, peste dealuri, orasul doarme\/ aici, \u00eentre dealuri, se \u00eeng\u00e2na de zi, iarba scurta si creata si cu paie prin ea lasa pam\u00e2ntul jilav sa\/ respire-ntr-o cararuie spre ocol\/ capra o fatat, \u00een c\u00e2teva luni iezii o sa mi se urce-n spate c\u00e2nd o sa ma ghemuiesc, prosti si albi si\/ vesnic dezorientati o sa behaie\/ nu stiu de st\u00e2ncile din muntii departati dar \u00eenca le au \u00een s\u00e2ngele lor domesticit\/\/ un brat de ciocane, o gura de aer, un z\u00e2mbet pentru nimeni dec\u00e2t\/ pentru perjii si zarzarul si gutuii care se chircesc tot mai mult cu anii\/ si fundul gradinii e mai aproape, tot mai aproape\/ doar asfaltul si promisiunile si indicatoarele ram\u00e2n dintotdeauna la patru kilometri nord\u201c (\u201efunk si br\u00e2nza de capra\u201c, p. 11).
\nApreciata de Sadoveanu pentru arhaicitate si ritualitate, casta muntenilor se transforma acum \u00een blestem. Impus fara stiinta localnicilor, progresul nu depaseste stadiul de forma fara fond. Rigorile Occidentului nu modifica mentalitatile reticente. Schimbarile prezentului nu altereaza mersul \u00een cerc al localnicilor. \u00cen acest punct, versurile pot fi apropiate \u00eentruc\u00e2tva de \u201eeuropa. zece c\u00e2ntece funerare\u201c (Elena Vladareanu), cu diferenta ca lui Matei Hutopila \u00eei lipseste visceralitatea: \u201evacutele cu cod de bare pasc din iarba uniunii pe imasul uniunii\/ bestii bl\u00e2nde cu ochii mari gene \u00eentoarse uger umed caldut\/ \u00een soare\/ bate un v\u00e2nticel asa ca pe deal\/ plimb capatul unui pai prin gura\/ ochii mijiti fundul pe iarba privirea \u00een cer un uliu\/ fetite blonde si hutule\/ vin\/ nori \u00een diferite nuante\/ ploaia va creste iarba va creste vacutele vor creste fetitele vor creste\/ hutuli mici europeni peste munte de hutuli mici neeuropeni\u201c (\u201enord rupt \u00een doua\u201c, p. 21).
\nAmor rural<\/strong>
\nA doua directie \u00eentrebuintata de Matei Hutopila provine de la Marin Sorescu (\u201eLa lilieci\u201c) si continua prin Petre Stoica (\u201eUn potop de simpatii\u201c). Localitatea este un cimitir vesel. Bastinasii poarta biografii de ocara, relatate cu simpatie h\u00e2tra. Poetul \u00eemprumuta vocile defunctilor ca sa creeze autenticitate. Limbajul dob\u00e2ndeste particularitati populare si regionale. Umorul, grotescul si elogiul-invectiva deriva din asociatiile terminologice sugubete si din repetarea emfatica, antilirica a unor clisee. Dincolo de aparenta unei zone idilice, binecuv\u00e2ntate, utopice se ascunde o comunitate de smuciti si de admiratori ai acestora: \u201eprintre pirii de pe coama dealului, soarele, cu c\u00e2ntul lui mut si trist, cum \u00eel mai vazusem, cum aveam sa-l mai vad\/ dincoace de pirii de pe coama dealului, gherghina, cu parul ei morcoviu fata ei alba pistruii ei mari si la fel de morcovii\/ buzele ei rosii ca fructele cacad\u00e2rului ochii ei mari si rotunzi din cel mai \u00eenchis albastru rochita ei creponata cu\/ floricele marunte marunte si genunchii ei degetele ei prafuite si calc\u00e2iele ei prafuite \u00een sandale de guma galben-transparent\/ buchetelul de curu-gainii privirea ei ad\u00e2nca oarecum mirata si, doamne, at\u00eet de \u00eendem\u00e2noasa\/\/ gherhina lui starciuc, \u00ee? si bunicul r\u00e2se. mari poam\u00ee o mai fost ma-sa\/ am trecut imediat coama dealului si\/ gherghina a ramas undeva acolo, printre piri, printre razele soarelui, pe iarba arsa de la lutarie\u201c (\u201ebuhaesti 1999\u201c, p. 18). Dragostea-blestem pentru fata rosie, demonica, alerg\u00e2nd prin vai ca o strigoaica si amagindu-i pe trecatori, aminteste de domnisoara Huss a lui Ion Barbu. Dar poate mai apropiate dec\u00e2t aceasta referinta sunt portretele-sudalme ale Tincai si Radei din \u201eFlori de mucigai\u201c, travestite sub denumirea unei alte prezente fatale, Gherghina, din \u201eLa popice\u201c (Arghezi).
\nExemplul anterior deschide a treia directie a \u201eCopcilor\u201c, si anume poezia despre femeie, scrisa cu biciul m\u00e2ng\u00e2ind ca arcusul corpul-vioara. Viziunile urmeaza traseul Arghezi-Dimov-Mircea Dinescu-Mircea Cartarescu-Cristian Popescu. Trasaturile partenerilor sunt exagerate alternativ. Mirarea si gingasia se repeta p\u00e2na la s\u00e2c\u00e2irea ascultatoarei. Numai ca, la fel ca \u00een cazul lui Cristian Popescu, destinatara \u00eent\u00e2rzie, iar c\u00e2nd soseste, ia mintile sau viata: \u201eam un sentiment de bine atunci c\u00e2nd te vad\/ zace \u00een mine\/ ca un furuncul\/ ca o bucurie prosteasca\/ ca bucuria nebunului de la paziuc\/ c\u00e2nd i-am dat bila aia de sticla\/ c\u00e2nd tata picta capela la paziuc\u201c (\u201edraga domnisoara roscata cu pistrui\u201c, p. 50). Disponibilitatea de a redacta cadre erotice variate, inventivitatea situatiilor, adaptarea lexicului la context, surprinderea naraviilor taranesti prin fosnete, simplitatea si seninatatea comportamentelor reprezinta principalele \u00eensusiri ale debutantului. \u00cei revine lui Matei Hutopila decizia de a continua pe acest drum sau de a-l alege pe celalalt, al poeziei angajate. Prefer ca foarte t\u00e2narul scriitor sa aleaga prima optiune. Acolo se descurca dezinvolt. Inteligenta lui desira ultimele stergare ale pudibonderiei. Feminitatea la care se raporteaza se dovedeste tandra ca o satrapa si atragatoare ca un neg. Parodierea detasata a samanatorismului contribuie la demarcarea teritoriului ocupat de poet: \u201ese scurge peste toate apusul ca un galbenus de ou de rata\/ buzele magdei sunt macra\/ nicu \u00eei la glodeni cu tractorul\/ papusoii ne \u00eentrec si \u00een picioare\/ patura nu ne e de ajuns\/ simt pam\u00e2ntul zgrunturos julindu-ma ici colo\/ iar magda scurma-n tar\u00e2na cu degetele ca o gaina isterica\/ p\u00e2na nu mai poate\/ piepturile fierbinti si umede aproape c-ar luneca unul pe altul\/ pe spate pe talpile mele pe bratele ei colbul s-a facut glod\/ r\u00e2dem \u00eenfundat si v\u00e2nticelul de seara ne face deodata frig\/ iazu-i oleaca mai \u00een vale\/ cum ne laim am mai vrut-o o data\/ un sarpe verzui taie apa miloasa iesim uzi si at\u00e2t de curati c\u00e2t te poate lasa o apa m\u00e2loasa de ses\/ soarele apune undeva peste deal de poiana\/ ultimele lui raze pe parul decolorat de apa oxigenata ce i se misca ritmic\/ ca pe o zgripturoaica batr\u00e2na ce e\/ o hranesc din mine\u201c (\u201evulturesti\u201c, p. 17).
\nIngeniozitatea lui Matei Hutopila atinge maxima altitudine c\u00e2nd recupereaza cliseele realismului socialist. Presupusa morala sanatoasa a proletariatului, asa-zisul sacrificiu pentru depasirea cifrelor de plan si pentru idealurile comuniste, munca patriotica, domolirea instinctului sexual p\u00e2na la \u00eencheierea treieratului sau analogia \u00eentre utilajele tehnice si vietuitoarele c\u00e2mpului agricol nu mai respecta schematismul propagandei, ci \u00eenrameaza o scena \u00een care barbatul lauda trupul femeii: \u201e\u00eentre buza ta dreapta si buza ta st\u00e2nga\/ am deslusit ceva mai perfect dec\u00e2t rapoartele cincinale\/\/ \u00een dupa-amiaza stropita cu mult pesticid\/ sub rochita de america\/ alunecam si \u00eenconjuram cu tine\/ corpul \u00eenmiresmat recolta\/ si soarele at\u00e2t de \u00eendemnos \u00een apus\/ si tractoarele \u2013 buburuze constiincioase\/ c\u00e2nd totul era bine si m\u00e2inile doar ele ne faureau un viitor\/ c\u00e2nd granitele erau absolute si ne str\u00e2ngeau de solduri ca un val caldut\/ eu totusi as fi renuntat chiar si a deveni inginerul perfect \u00een sistemul perfect\/ doar pentru a ram\u00e2ne la nesf\u00e2rsit pe tarlaua de la ce-a-pe\/ \u00eentre buza ta dreapta si buza ta st\u00e2nga\u201c (\u201ece-a-pe\u201c, p. 16). Dupa acest text, critica se vede nevoita sa-i cedeze lui Arghezi cuv\u00e2ntul final: \u201eSi-a dezveltit sarind\/ Bujorul negru si fetia.\/ Parca s-a deschis si s-a \u00eenchis cutia\/ Unui giuvaier, de s\u00e2nge.\/ Ai pune gura si-ai str\u00e2nge\u201c (\u201eRada\u201c).
\n\u201eCopcile\u201c evidentiaza un poet care \u00eesi filtreaza toate senzatiile prin simtul gustativ. Mizez pe capacitatea lui Matei Hutopila de a fi un poet important al delicateselor erotice.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Matei Hutopila, \u201eCopci\u201c, Bucuresti, Casa de Editura Max Blecher, 2011, 70 p.   La prima lectura, e o carte prolixa. Dupa a doua, devine comuna. A treia scoate la iveala un poet cu vocatie. Deocamdata, nu stiu c\u00e2t de mult talent are Matei Hutopila. Ram\u00e2ne totusi vizibila buna cunoastere a c\u00e2torva traditii ale poeziei rom\u00e2ne.… Cite\u0219te mai mult »Delicatese<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7652,7651],"class_list":["post-11692","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-copci","tag-matei-hutopila"],"views":1621,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11692","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11692"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11692\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11692"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11692"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11692"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}