{"id":11686,"date":"2012-05-05T17:04:24","date_gmt":"2012-05-05T15:04:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11686"},"modified":"2012-05-05T17:04:48","modified_gmt":"2012-05-05T15:04:48","slug":"%e2%80%9eun%e2%80%9c-nihilist-simpatic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eun%e2%80%9c-nihilist-simpatic\/","title":{"rendered":"\u201eUn\u201c nihilist simpatic"},"content":{"rendered":"

un cristian, Mortii Ma-tii<\/em>, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2012, 316 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Experimentul literar pe care \u00eel propune romanul \u201eMortii Ma-tii\u201c de un cristian (pseudonimul lui Cristian Cosma, nascut \u00een 1977 la Buzau), acela de renuntare la orice fel de cenzura (ideatica sau lingvistica) \u00een cadrul discursului, ar putea fi luat (pornind chiar de la titlul-bomba) drept un \u201emanifest\u201c ieftin, fara valoare literara. Ceea ce \u00eel face \u00eensa pe Cristian Cosma un personaj remarcabil al literaturii ultimilor ani este exact capacitatea de a-si pune cititorii \u00een fata unei marturisiri autentice si a unui exercitiu de memorialistica fara perdea, dupa spusele autorului, indispensabil \u201epentru a \u00eentelege generatia MM\u201c. Construit ca un
\nbildungsroman plin de umor si satira interpersonala, religioasa sau institutionala, romanul \u00een cinci parti (fiecare din ele concentr\u00e2nd c\u00e2teva secvente esentiale din cinci perioade critice ale formarii, aproape de etapele dezvoltarii cognitive ale lui Jean Piaget) aduce \u00een prim plan societatea rom\u00e2neasca \u00een plina transformare \u00een jurul anilor ’90, vazuta prin ochii unui personaj mai mult amuzat \u00een retrospectiva dec\u00e2t socat de ridicolul din jurul sau.
\nScene memorabile<\/strong>
\nPrima parte (\u201ePisoiul de pe s\u00e2rma\u201c \u2013 titlul este dat de una din cele mai apasatoare secvente) este o \u00eenlantuire de \u201eamintiri din copilarie\u201c (\u00een stilul \u00eent\u00e2mplarilor din \u201eGradina de ciment\u201c de Ian McEwan, \u00eensa \u00eentr-o atmosfera mai destinsa), unde personajele descopera jocurile erotismului si propriile probleme fiziologice. Interesant este cum reuseste Cristian Cosma sa sugereze indirect impactul pe care \u00eel vor avea acestea \u00een desfasurarea evenimentiala ulterioara si felul \u00een care ele vor influenta de fapt dezvoltarea mentalitatilor, fara tendinte moralizatoare sau explicatii inutile. Mai mult, felul nonsalant si glumet \u00een care \u00eesi construieste scenele lasa impresia unui autor cu o capacitate grozava de a surprinde momentele cele mai sugestive si de a-si selecta subiectele: \u201eAm intrat \u00een casa. Gheorghita, \u00een chiloti. La ei \u00een casa toata familia statea duminica \u00een chiloti, de aceea le lua at\u00e2t de mult sa vina sa vorbeasca la telefon c\u00e2nd erau strigati. Pentru ca telefon avea doar dom’ Pompili pe straduta. Juca sah. Singur. O vreme \u00eel admirasem. Iesea cu tabla pe veranda si exersa tot felul de scheme. Cel putin asa credeam. Vorbea singur pentru doi, comenta mutarile c\u00e2nd ale unuia, c\u00e2nd ale celuilalt. Odata l-am \u00eentrebat pe tataia daca se antreneaza pentru ceva anume. Mi-a raspuns ca nici nu stie sa joace.\u201c, \u201eAveam stabilit clar de la mama sa nu deschid nimanui, dar sa-ntreb cine e la usa. Si tataia ar fi trebuit sa apara mai t\u00e2rziu, ce sa caute asa de repede \u00eenapoi? \u00abTi-a adus tataia un pisoi. \u00cel vezi?\u00bb – puse pisoiul \u00een fata vizorului. \u00abE pentru tine. Deschide-i lui tataia!\u00ab \u00ab\u00cel vad (mic si negru, cu boticul alb), da’ nu deschid usa.\u00bb \u00abSunt eu, tataia!\u00bb \u00abVino diseara. Acu’ n-am voie sa deschid.\u00bb\u201c. P\u00e2na si moartea pare un lucru firesc \u00een nevoia lui un cristian de a selecta cele mai sugestive secvente si de a renunta la efectele pe care le poate avea dramaticul, care, desi apare din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd (exemplu fiind rugaciunea \u00een fata icoanei la moartea bunicului) este imediat temperat de notele de umor caracteristice: \u201eTragem o basina, nepoate?\u201c \u201eNu ti-e rusine, tataia?\u201c s\u2026t\u201eD-zeu sa ma ierte, c\u00e2nd l-au bagat \u00een cavou, m-am dus mai c\u00e2s, sa slobozesc o basina. A razbit greu, surda, dar a iesit. O basina pentru sufletul lui tataia. Cred c-as fi pl\u00e2ns daca nu-mi iesea. Asa, am fost linistit la pomana\u201c.
\nPactul sinceritatii<\/strong>
\nDesi ar putea fi categorisit drept un scriitor neserios, mai mult un adunator de glumite si bancuri, Cristian Cosma are capacitatea de a scrie fara efort si de a-si construi drama natural, mai mult provoc\u00e2ndu-si cititorii sa accepte caracterul universal al unora din \u00eent\u00e2mplarile jenante, de la primele ejaculari involuntare p\u00e2na la primele \u00eent\u00e2lniri cu sexualitatea. De aceea, micile secvente hazlii care construiesc de fapt atmosfera naturala si umana sunt binevenite din moment ce demersul literar reuseste sa \u00eesi atinga scopul \u00een alta maniera. P\u00e2na la final, protagonistul (pe care Cosma \u00eel recunoaste chiar \u00een interiorul romanului ca fiind inspirat p\u00e2na la confunzie din propria persoana) va experimenta permanent, de la situatii dramatice p\u00e2na la situatii absurde si ridicole, construindu-i mentalitatea, dar \u00een acelasi timp deconstruindu-i orice fel de speranta sau iluzie.
\nA doua si a treia parte, concentrate asupra vietii de liceu, contin c\u00e2teva \u00eencercari si experimente literare interesante, cel mai bun exemplu fiind schema echipei de fotbal ideale, inserata \u00een mijlocul povestirilor. La fel, \u00eent\u00e2mplarile hazlii (de data asta aproape de secventele lui Grigore Bajenaru din \u201eCismigiu & com.\u201c) sunt \u00een acelasi timp manifestul \u00een fata \u201eidiocratiei\u201c institutionale si a artificialului: \u201e\u201cBoanca, da-mi un exemplu prin care putem identifica cresterea nivelului de bunastare. Ce te uiti ca vitelul?\u201c \u201eAnul acesta am m\u00e2ncat patru banane si anul trecut am m\u00e2ncat doua.\u201c \u201eGura, nesimtitilor! Adu-mi carnetul de note! Cresterea nivelului de bunastare nu \u00eenseamna c\u00e2te banane \u00eeti da ma-ta la masa. Treci \u00een banca!\u201c\u201e. \u00cen plus, capacitatea autorului de a surprinde subtilitati comportamentale fac atmosfera veritabila si credibila: \u201eN-am avut ce face.
\nM-am dus. Sufrageria ghiftuita de curiosi, plozii se chiorau, cu lum\u00e2nari \u00een m\u00e2ini, la taica parintele, care arunca \u00een aer cu fumigena lui enorma. Femeile boceau la fiecare \u201eD-zeu sa-l ierte!\u201c (desi Sile urla ca apucatul ca \u201epr\u00e2slea moare nevinovat, mai bine murea Bebe\u201c, \u00eei cara astuia o palma pe dupa ceafa, \u201eca macar apucase sa faca prostii la cele doispe primaveri). De-at\u00e2ta \u00eenghesuiala si caldura (prin august) ajunsesera sa-si dea coate la-nchinaciuni, chit ca multi, dintre cei mari, \u00eesi faceau semnul crucii cam cu st\u00e2nga.\u201c.
\nUltimele parti ale romanului redau \u00eent\u00e2mplari din facultate si armata, atmosfera devenind din ce \u00een ce mai \u00eencordata p\u00e2na \u00een punctul \u00een care, nevoit sa \u00eesi c\u00e2stige singur existenta, protagonistul devine neputincios \u00een fata mecanismelor institutionale. Important de mentionat ar fi crescendo-ul discursului si tensiunea care duce catre final aproape la o isterie interna, vulgaritatea limbajului ating\u00e2nd cote \u00eenalte: \u201eCam asa cac tot felul de aberatii pe pagini laxativ imaginare fara sa-mi fie mila de ele, le mint cu nerusinare ca beau saptam\u00e2nal cu Ianus, desi n-am mai baut de trei ani pe putin \u201edin cenaclul cartarescian, tu? \u00cel cunosti pe Mircea?\u201c \u201eCe pacat. Nu draga, da i-am citit carticica si e super\u201cs\u2026t \u201eauzi tu, fata, ce-mi zice mie babeta de la liceu, cica pe ea au futut-o niste critici importanti, nu douamiisti perversi\u201c\u201e. Justificarea stilistica ar putea veni odata cu tonul linistit si muzical \u00een care Cosma decide sa \u00eencheie romanul, \u00eentr-un joc de \u201edeal-vale\u201c temperamental. C\u00e2nd sictirit, c\u00e2nd nostalgic, un cristian reuseste sa lege cu adevarat un pact al sinceritatii cu cititorul care, desi ar putea privi scrierea ca pe un experiment literar bizar (si ar avea tot dreptul, din moment ce permanent autorul iese din povestire pentru a clarifica lucrurile printr-o voce rationala, iar, pe deasupra, apar mereu lamentari scriitoricesti: \u201eSa zic bogdaproste pentru tataia, sa ma bas si sa ma cac banane, doamne, cititorule, pofteste si iarta-ma.\u201c), este captiv \u00eentr-o lume bine construita. Pot fi amintite printre cele mai bune scene si cea cu bataia de dupa pierderea banilor la Caritas, discutiile de la scoala despre Eminescu sau povestirile lui Gellu.
\nDincolo de eventualele slabiciuni scriitoricesti, pe care autorul le si pomeneste pe coperta a patra \u00eentr-o provocare cel putin interesanta (\u201eSunt un cristian si literatura rom\u00e2na scrie pe mine… Chiar daca, pacatele mele, nu sunt scriitor. Daca nu \u00eentelegi, citeste (‘n) Mortii Ma-tii.\u201c), Cristian Cosma reuseste sa creeze tensiuni si sa le tempereze \u00een acelasi timp, fara a patina spre vreun maniheism ridicol. Fara perdea si plin de entuziasm (desi pare mereu mai mult un nihilist sarcastic), un cristian \u00eesi provoaca cititorii prin \u201eMortii Ma-tii\u201c la o discutie fara ocolisuri despre transformarile sociale din ultimii treizeci de ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

un cristian, Mortii Ma-tii, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2012, 316 p.   Experimentul literar pe care \u00eel propune romanul \u201eMortii Ma-tii\u201c de un cristian (pseudonimul lui Cristian Cosma, nascut \u00een 1977 la Buzau), acela de renuntare la orice fel de cenzura (ideatica sau lingvistica) \u00een cadrul discursului, ar putea fi luat (pornind chiar… Cite\u0219te mai mult »\u201eUn\u201c nihilist simpatic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7650,7649],"class_list":["post-11686","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mortii-ma-tii","tag-un-cristian"],"views":5789,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11686","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11686"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11686\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11686"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11686"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11686"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}