{"id":11683,"date":"2012-05-05T17:02:02","date_gmt":"2012-05-05T15:02:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11683"},"modified":"2012-05-05T17:02:44","modified_gmt":"2012-05-05T15:02:44","slug":"scriitoarele-intre-ele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scriitoarele-intre-ele\/","title":{"rendered":"Scriitoarele, \u00eentre ele"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Bianca Burta-Cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminina interbelica, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 336 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201eLiteratura fetelor ia ofensiva cu optimism, amor, moralitate, voiebuna si \u2013 cum este firesc \u2013 mediocritate. Nu mai avem deci scriitori tineri. Dar avem fete, numai fete, scoli de fete, interioritate de fete, fete amoroase, fete studente. \u00cenainte, fetelor! Sa faceti cultura si bucatarie! Si iata bucataria devenita salon cultural: Erastia Peretz, Anisoara Odeanu, Lucia Demetrius, Yvonne Rossignon, Sidonia Dragusanu, Marta Radulescu, Coca Farago, Elena Eftimiu etc. etc.\u201c<br \/>\n\u201eMa simt cuprins de o mare \u00eendoiala si curiozitate. As vrea sa vad critica \u2013 analiza si comentarea \u2013 unui volum de poezii de dragoste facuta de o femeie!\u201c<br \/>\n\u201eCa toti oprimatii, femeile (ca si ovreii si emancipatii sau parvenitii de tot felul) c\u00e2nd apuca sa iasa la iveala, sa str\u00e2mba \u00een chipuri variate, dar deopotriva deplorabile. Sistematic am evitat toata viata literatura si arta feminina. Fiindca iarasi, ca toti oprimatii, femeile sunt necontemplative si esential neartiste\u201c.<br \/>\n\u201eFemeile \u00een literatura mi-au aparut de cele mai multe ori \u00een forma acelui veleitarism, fata de care toata viata am simtit o surda \u00eempotrivire. Tinerele si femei care au ramas si mai t\u00e2rziu, p\u00e2na \u00een zilele batr\u00e2netelor comune, garda credincioasa a maestrului sE. Lovinescut compuneau nelimitat \u00een versuri si proza, alin\u00e2nd suferinte vizibile. Mecanismul mi se parea prea transparent. Femeile scriitoare \u00eemi pareau ca \u00eentruchipeaza vitiul literar prin excelenta, pornirea de a-ti publica intimitatea\u2026\u201c<br \/>\n\u201eOric\u00e2t de evoluata ar fi sub raportul talentului de expresie, feminitatea este o forma larvara a lirismului, a transfigurarii obiectului printr-o emotie de mare frecventa, ea e reziduul unor fuziuni de lucruri disparate reduse la unitatea temperamentala a artistului. Supunerea la individualitate implica de la sine supunerea la sex si la conditiile lui; scrisa de o femeie, o astfel de literatura devine feminina, centr\u00e2ndu-se pe singura axa a vietii femeii, dragostea sub toate formele ei: sensibilitate, senzualitate, dupa temperament\u201c.<br \/>\nPoate parea ciudat, \u00eensa citatele de mai sus nu apartin unor veleitari plini de prejudecati, ci c\u00e2torva nume de prim plan ale culturii rom\u00e2ne interbelice. Sa le citam, asadar, pe r\u00e2nd, \u00een ordinea transcrierii de mai sus: Eugen Ionescu,<br \/>\nG. Ibraileanu, Paul Zarifopol, Tudor Vianu, respectiv E. Lovinescu. Cu nuante sau fara, cu teorii estetice legitimatoare sau \u00een afara lor, ele reflecta o pozitie mai generala, ma tem, fata de statutul femeii \u00een cultura rom\u00e2na. Atitudini, desigur, \u00eentruc\u00e2tva scuzabile istoric, dar care recidiveaza voalat si astazi \u00eentr-o lume culturala \u00eenca dependenta de patriarhatul mai mult sau mai putin subtil al societatii rom\u00e2nesti. O critica sociologica profesionista, absenta la c\u00e2teva decenii bune de la disparitia marxism-leninismului (fantoma \u00eenspaim\u00e2ntatoare si azi pentru spiritele superstitioase), ar fi \u00een masura sa ne faca mai constienti de cliseele de discurs cu care analizam si evaluam \u00eenca \u201eliteratura feminina\u201c.<br \/>\n<strong>\u201eCamera separata\u201c<\/strong><br \/>\nDe aceea, nu cred ca mai trebuie pusa la \u00eendoiala utilitatea unei carti precum cea a Biancai Burta-Cernat, de unde am extras citatele de mai sus. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u201eFotografie de grup cu scriitoare uitate\u201c nu urmareste sa \u00eenfiereze, de pe pozitii militante, erorile criticilor de ieri si de azi, c\u00e2t sa dea seama de evolutia unui fenomen marginalizat. Si, din acest punct de vedere, subtitlul \u201eProza feminina interbelica\u201c, prea modest, nu acopera mizele si importanta volumului. Caci avem de a face aici, trebuie spus din start, cu cea mai consistenta contributie critica de la noi despre literatura feminina. Fara a-si propune s-o ghetoizeze \u2013 s-o \u00eenteleaga, adica, si s-o evalueze separat \u00een canonul cultural rom\u00e2nesc \u2013, Bianca Burta-Cernat \u00eei stabileste originile institutionale, modalitatile de evolutie si dilemele centrale. De notat neaparat\u00a0 dialectica subtila a autoarei, care si-ar fi putut oric\u00e2nd fr\u00e2nge discursul \u00een fata unei problematici tabu si \u2013 mai complicat \u2013 intens detabuizate \u00een ultimii ani la noi si aiurea: insularizarea literaturii feminine \u00een studiul de acum nu reflecta credinta \u00een insularitatea ei, ci un exercitiu de privire \u00een vederea unei (re)integrari viitoare. Frumoasa metafora a \u201ecamerei separate\u201c preluata de la Virginia Woolf \u00eei serveste, dupa ani, Biancai Burta-Cernat \u00een definirea relatiei literatura feminina-literatura \u00een general: \u201eE de dorit ca scriitoarea sa aiba o \u00abcamera separata\u00bb \u00eentr-o locuinta mixta, nu \u00eentr-o casa locuita exclusiv de femei sau, mai rau, \u00eentr-un ghetou\u201c.<br \/>\nDe pe aceasta pozitie relativista \u00een spirit, nu \u00een ideologie, e refacuta admirabil povestea patrunderii definitive a Scriitoarei \u00een literatura rom\u00e2na. Interesant e ca Bianca Burta-Cernat nu se slujeste de argumente sociologice pentru eliberarea certificatului de nastere a literaturii feminine (desi inventariaza si a citit majoritatea cartilor publicate de la jumatatea secolului XIX p\u00e2na \u00een interbelic), ci de simboluri din literatura vremii ce dau seama de mai profunde intarsii ale imaginarului colectiv. \u201eDoamna T\u201c nu e doar misteriosul personaj feminin al lui Camil Petrescu, ci deopotriva un topos literar si o \u201efantasma\u201c psihologica devenite realitati \u00een literatura anilor &#8217;30: \u201e\u00cen mod simbolic, intrarea femeii \u00een lumea literara, afirmarea sa ca scriitoare \u2013 nu prin exceptie, ci ca o consecinta logica a emanciparii sociale \u2013, este suplimentar legitimata prin acest personaj, prin Doamna T. \u00abPatul lui Procust\u00bb afirma firescul prezentei feminine \u00een Cetatea Literelor\u201c. Anisoara Odeanu sau Cella Serghi, urmeaza sa aflam c\u00e2teva zeci de pagini mai t\u00e2rziu, \u00eesi raporteaza c\u00e2t se poate de constient destinul existential si literar la modelul \u201edoamnei T\u201c. \u00cen aceasta confuzie \u00eentre viata si literatura \u2013 subtil \u00eentretinuta de Bianca Burta-Cernat de-a lungul \u00eentregii carti \u2013 e de regasit si succesul \u00een consacrarea unui adevarat mit al Scriitoarei rom\u00e2ne, cu at\u00e2t mai impresionant cu c\u00e2t el exclude exagerarea valorica a prozatoarelor analizate. Literatura feminina interbelica nu se impune prin v\u00e2rfuri valorice (cu vesnica exceptie a Hortensiei Papadat-Bengescu), o spune la tot pasul t\u00e2nara comentatoare, ci printr-un portret de ansamblu nuantat.<br \/>\nCe-i drept, expertiza interpretului face \u00een acest caz cel putin la fel de mult ca \u201ematerialul\u201c avut \u00een vedere. Bianca Burta-Cernat e, de c\u00e2tiva ani, unul dintre cele mai autorizate nume ale criticii de \u00eent\u00e2mpinare rom\u00e2nesti \u2013 nu \u00eendeajuns de constante, din pacate. A recomandat-o, \u00eenca de la \u00eenceput, un amestec cu totul particular de \u201epudoare\u201c (nu zic feminina) si de transanta, ceea ce i-a si facut faima de critic \u201erau\u201c, dar \u00een acelasi timp extrem de serios. Cronicile sale demolatoare erau cu at\u00e2t mai credibile cu c\u00e2t observatiile contondente par sa-si aiba originea, mai mereu, \u00eentr-o pudoare \u00eenfr\u00e2nta. Abia \u00een \u201eFotografie de grup cu scriitoare uitate\u201c cele doua aspecte aproape antagonice ale criticii sale se resorb \u00eentr-o sinteza superioara, ireductibila la calitatile cronicarului. Daca Bianca Burta-Cernat n-a fost niciodata o stilista (ea scrie de cele mai multe ori alb si neutru), \u00een schimb, discretia si fermitatea \u00een valorizare devin, pe spatiile largi ale volumului, apanajele unui spirit analitic nuantat, cum putine avem \u00een critica t\u00e2nara de azi.<br \/>\n<strong>\u00cen oglinzi paralele<\/strong><br \/>\nNu voi insista prea mult \u2013 o simpla cronica literara e insuficienta \u2013 asupra rezultatelor cartii. Voi spune doar ca, analiz\u00e2nd aproape monografic proza a noua autoare (Hortensia Papadat-Bengescu, Ticu Archip, Sanda Movila, Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Anisoara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian), Bianca Burta-Cernat reuseste sa ataseze un relief inedit at\u00e2t de complexei noastre literaturi interbelice, fara sa-i falsifice vreo clipa axiologia. Mai deloc dispusa sa transforme cartile acestor autoare \u00een capodopere (dimpotriva, deficitele sunt semnalate fara mina eufemizanta), t\u00e2nara interpreta le retine cu subtilitate contributia la peisajul general, fie ca aceasta \u00eenseamna \u00eennoire indecisa de formula, contributie teoretica neconcretizata, sau \u00eendrazneala tematica st\u00e2ngaci transpusa artistic. Gestul cel mai important al cartii e de a reintegra literatura acestor prozatoare \u00een circuitul de idei al epocii, din care au fost \u00eenlaturate, macar c\u00e2teodata, artificial. Nu veti gasi, de aceea, \u00een \u201eFotografie de grup cu scriitoare uitate\u201c nicio \u00eencercare de rasturnare a canonului sau o pledoarie insistenta pentru opere considerate profund nedreptatite. Veti da, \u00eensa, peste o serie de paralelisme extrem de interesante \u00eentre conceptul de autenticitate al lui Camil Petrescu si cel al lui Ticu Archip, peste afinitatile dintre Generatia 27 si o prozatoare precum Anisoara Odeanu, peste re\u00eentregirea expresionismului rom\u00e2nesc prin aporturi punctuale ale Henriettei Yvonne Stahl s.a.m.d. Si, as completa imediat, peste multe portrete excelente ce refac \u00een efigie imaginea unei vieti literare colorate, deloc reductibile la un club al domnilor. Bianca Burta-Cernat rasfoieste la propriu, cu o secreta nostalgie (din fericire) nu \u00eendeajuns refulata de criticul literar, albume cu siluete feminine reconstruite mai mereu prin suprapunerea de instantanee savuroase. De altfel, metoda proiectiei \u00een oglinzi paralele (autoarei \u00eei place s-o priveasca pe fiecare din aceste doamne prin lentilele celorlalte, dar si a barbatilor importanti ai epocii), re\u00eennoita cu fiecare capitol, mentine treaz interesul cititorului de la un capat la celalalt al cartii.<br \/>\nDiscutabila, mai ales daca proiectul autoarei vizeaza o continuare postbelica, mi se pare doar afirmatia ca sistemul comunist echivaleaza cu o ruptura \u00een \u00eenceputul de afirmare individuala a Scriitoarei. Daca a avut de suferit \u00een timpul comunismului, Scriitoarea a suferit alaturi de companionul ei de viata literara. Argumentul ca doar Gabriela Adamesteanu sau Dana Dumitriu ar fi prozatoare notabile nu sta \u00een picioare \u00eentruc\u00e2t lor li se alatura o pleiada de poete bune si foarte bune st\u00e2njenite de regimul politic doar \u00een masura \u00een care el oprima si literatura barbatilor: Nina Cassian, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Ileana Malancioiu, Constanta Buzea, Mariana Marin, Marta Petreu sunt doar c\u00e2teva dintre numele fara de care literatura postbelica poate fi cu greu \u00eenteleasa. O fi comunismul responsabil de multe rele, \u00eensa nu cred ca \u201emecanismele exluderii pe criterii de gen par sa functioneze cu infinit mai multa precizie dec\u00e2t \u00een c\u00e2mpul literar interbelic\u201c. Mai ales ca, din c\u00e2te stiu \u2013 dar aici ar fi nevoie, \u00eentr-adevar, de un studiu amanuntit \u2013, afirmatii critice precum cele citate la \u00eenceputul acestei cronici sunt simtitor mai putine \u00een literatura rom\u00e2na postbelica. Imaginea Scriitoarei a evoluat, asadar, cu sau fara ajutorul totalitarismului.<br \/>\nObservatia nu stirbeste \u00eensa cu nimic valoarea cartii de fata, unul dintre cele mai solide volume ale tinerei critici de azi, de plasat \u00een raft alaturi de<br \/>\n\u201eG. Calinescu. A cincea esenta\u201c al lui Andrei Terian si de \u201eAvangarda rom\u00e2na si complexul periferiei\u201c al lui Paul Cernat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Bianca Burta-Cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminina interbelica, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 336 p. &nbsp; \u201eLiteratura fetelor ia ofensiva cu optimism, amor, moralitate, voiebuna si \u2013 cum este firesc \u2013 mediocritate. Nu mai avem deci scriitori tineri. Dar avem fete, numai fete, scoli de fete, interioritate de fete, fete amoroase, fete&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scriitoarele-intre-ele\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Scriitoarele, \u00eentre ele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2987,7648],"class_list":["post-11683","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bianca-burta-cernat","tag-proza-feminina-interbelica"],"views":2192,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11683","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11683"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11683\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11683"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11683"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11683"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}