{"id":1167,"date":"2010-01-27T23:49:44","date_gmt":"2010-01-27T21:49:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1167"},"modified":"2015-01-15T17:31:42","modified_gmt":"2015-01-15T15:31:42","slug":"fight-or-flight","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fight-or-flight\/","title":{"rendered":"Fight or flight"},"content":{"rendered":"

\u00cen ultimul timp, ma pomenesc privind \u00een urma mai mult dec\u00e2t de obicei. Fiecare g\u00e2nd, culoare, obiect, sunet deosebit ma trimit imediat\u00a0 spre anii care s-au dus at\u00e2t de repede. Acum, nu caut nimic, nu astept nici o surpriza de la aceste neprevazute alunecari. Deoarece, cum spunea un mare poet chinez, Li Tai Pe: \u201eDe viitor nu-mi pasa,\/ Trecutul nu mai e…\u201c, iar prezentul mi se pare asemeni unei carti pe care am citit-o de mai multe ori, ba am si dat examen din ea. Paginile publicate ar putea fi, cum am mai spus, un argument. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Ce am simtit, ce am crezut \u00een momente de cumpana, durerile, spaimele si descoperirile \u00eenca neconsemnate sau nevalorificate \u00een vreun fel ram\u00e2n combustibilul la care pot apela c\u00e2t voi mai avea timp. Ele pot fi materialul unei noi dari de seama despre lumea prin care am trecut. Din nefericire, \u00een ciuda eforturilor mele si a disperarii cu care am scris de cele mai multe ori, lumea nu s-a schimbat asa cum as fi vrut. Iar acesta a fost examenul cel mai greu, la care am sentimentul ca foarte multi au refuzat sa se prezinte ori au ramas corigenti. Spun asta g\u00e2ndindu-ma ca noi, rom\u00e2nii, repetam mereu diverse momente nefericite ale istoriei, iar explicatiile sunt cam aceleasi: unora nu le place sa \u00eenvete, multi nu sunt \u00een stare, n-au aceasta deprindere, dar celor mai numerosi le\u00a0 este frica de raspundere si, \u00een buna traditie, asteapta resemnati salvarea de la altii, din afara. Cu alte cuvinte, se poarta \u00eentocmai ca niste\u00a0 \u00eenvinsi fara lupta, poate si pentru ca \u00een mod obisnuit traiesc \u00een interiorul propriilor iluzii: fac planuri care, se sub\u00eentelege, sunt \u00een favoarea lor, c\u00e2stiga mereu batalii imaginare, sunt \u00eenvingatorii p\u00e2na ce dau fata cu adversarul. Justificarile, mereu aceleasi, contrariaza pe foarte putini. Au pierdut nu fiindca au fost slabi si nepregatiti, ci din simplul motiv ca n-au avut noroc, sansa etc, ca li s-a facut o nedreptate, dar mai ales pentru ca au fost furati de arbitri, de istorie. \u00cen locul \u201emedaliilor de aur\u201c pe care pretindeau ca le vor c\u00e2stiga, se \u00eentorc fericiti ca nu au fost chiar pe ultimul loc. Oricum, am sentimentul ca traim \u00eentr-o lume de poeti care n-au scris nici o poezie. Joyce spunea ca istoria este un cosmar din care ar dori sa se trezeasca. \u00cen ceea ce ne priveste, nu-mi dau seama daca ne-am obisnuit cu cosmarul sau \u00eenca nu suntem constienti ca ne aflam \u00een interiorul lui. Sigur, uneori te faci ca nu vezi, alteori parca n-ai dori sa recunosti defectele structurale ale celor din r\u00e2ndul carora provii, adesea \u00eencerci sa te iluzionezi sau chiar crezi ca propriile tale sentimente sunt \u00eempartasite si de ceilalti. \u00ceti vine greu sa recunosti ca aproape nimanui nu-i pasa de tine, de suferintele tale sau de ale celor din jur. Dupa at\u00e2tea secole de istorie, prea putini au aflat\u00a0 de ce suntem cum suntem. Nu este bizar ca, \u00een timp ce toate tarile si toate guvernele lupta cu criza din care multi au reusit sa iasa, ai nostri \u00eesi continua lupta ridicola cu comunismul demult decedat? \u00cen locul\u00a0 solidaritatii at\u00e2t de necesara \u00een momentele dificile, nu putini se bucura de \u00eenfr\u00e2ngerile semenilor lor: \u201eAsa le trebuie daca sunt t\u00e2mpiti.\u00a0 N-au stiut pe cine sa aleaga? Treaba lor, sa sufere! \u00cesi merita mizeria, durerile\u201c. Vrem, nu vrem, \u00een majoritatea competitiilor provocate de istorie, ajungem mereu cu mare \u00eent\u00e2rziere deoarece avem un ritm al nostru, un mod particular de a \u00eentelege lucrurile. Ne-am obisnuit sa sosim unde trebuie abia dupa ce am \u00eencercat toate celelalte drumuri. \u00cemi vine \u00een minte un personaj al lui Jules Verne, Keraban, care a preferat sa ocoleasca Marea Neagra dec\u00e2t sa plateasca o anumita taxa la Bosfor. Noua, la o adica, nu ne-ar lipsi banii de taxa \u2013 caci de c\u00e2nd suntem, platim taxe \u2013, ci luciditatea de a nu accepta orice. De multe ori, c\u00e2nd \u00eencerc sa \u00eenteleg ceva din istoria imediata, \u00eemi amintesc cu tristete de celebrul tablou al lui Breugel, \u00een care o coloana de orbi se lasa condusi de un orb: o parabola a lumii de ieri si de azi. Adevarul este ca oamenii lucizi nu se pot consola cu acest adevar.
\nSunt sigur ca si din acest motiv m-au impresionat \u00een mod deosebit textele unor colegi pe care rezultatul alegerilor i-a adus \u00een pragul disperarii, unii ajung\u00e2nd sa-si propuna sa nu mai scrie niciodata texte \u201epolitice\u201c. Sigur, le admir sinceritatea si le \u00eenteleg m\u00e2hnirea. Este firesc sa te \u00eentrebi ce fel de oameni suntem din moment ce, de doua decenii, acceptam resemnati degradarea progresiva a vietii sociale, incultura, aiurelile unor impostori.\u00a0 Dar, indiferent c\u00e2t de mare este deceptia, nu exista dec\u00e2t doua solutii, la care adesea se face trimitere si \u00een psihiatrie: fight or flight. Lupta sau fugi. Caci, dupa mine, a renunta sa spui ce vezi si ce simti poate sa \u00eensemne si a te preda.\u00a0 A te preda dupa ce au facut-o aproape toti din breasla\u00a0 careia \u00eei apartii si \u00een obligatia careia s-ar afla rostirea adevarului. Nu este suficient sa stii adevarul, ci trebuie sa-l rostesti, sa-l strigi p\u00e2na \u00eel vor auzi toti. A lasa neremarcata aroganta idiotilor \u00eenseamna si a-i da \u00eenca o sansa\u00a0 corului de laudatori contra-cost sa fie auzit mult mai bine. Plus ca acestora nu le este straina tentatia de a-si urca tot mai sus idolul, ca nu cumva sa vada mizeriile, hotiile si fraudele pe care le fac. Iar apoi, odata ajuns \u00een sferele pentru care nu este dotat, acesta se poate crede orice si oricine. Haiti, de exemplu, a\u00a0 carui tragedie cutremura o lume \u00eentreaga are, \u00een trecutul\u00a0 lui\u00a0 si alte momente tragice. \u00cen ele gasim si una din explicatiile \u00eenapoierii \u00een care se afla. Fost sclav, fost bucatar, fost general, Henri Christophe a ajuns presedinte de republica, dar cum era mare admirator al lui Napoleon s-a proclamat rege. Fara \u00eendoiala, ar fi devenit si \u00eemparat, caci jocul de-a functiile nu are limite, daca o rascoala nu i-ar fi oprit ascensiunea. I-a reusit acest lucru la 26 august 1849 altui general, Faustin Soulouque, care, \u00een lipsa unei coroane de aur, s-a multumit cu una din carton aurit. Sunt episoade rupte parca dintr-o comedie,\u00a0 niste Ubu avant la lettre. \u00cen aceeasi ordine de idei, iata, transcrise exact de catre Pascal de Sutter, si titlurile pe care si le-a acordat Idi Amin Dada, fost sergent \u00een armata britanica: \u201eExcelenta Sa, presedintele pe viata si Maresalul Al Hadj Dr Idi Amin Dada,VC, DSO, MC, Senior al tuturor animalelor de pe pam\u00e2nt si al pestilor din mari, Cuceritor al Imperiului britanic \u00een Africa \u00een general si \u00een Uganda \u00een particular\u201c. Dupa cum a recunoscut singur si nesilit de nimeni, nu a primit niciodata \u201enici macar o diploma de gradinita\u201c. Dar: \u201euneori stiu mai multe dec\u00e2t cineva care detine un doctorat!\u201c A murit \u00een patul sau la 80 de ani sau cam pe-acolo, caci data nasterii nu si-a stiut-o niciodata. Privind \u00een trecutul mai mult sau mai putin \u00eendepartat, ma \u00eent\u00e2mpina mai ales asemenea figuri \u00een versiune autohtona. Rom\u00e2nia zilelor noastre a fost republica socialista, dar a avut si presedinte cu sceptru din aur. Vreau sa spun ca nu trebuie sa ne miram prea mult c\u00e2ta vreme nu stim daca flacara violeta este capabila sa ne apere de ei. Vinovati, asadar, nu sunt numai cei ce nu vad sau n-au \u00eenvatat \u00eenca sa vada ce se petrece sub ochii lor, ci cei ce vad si se poarta de parca n-ar vedea. Asa ca: fight or flight !<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen ultimul timp, ma pomenesc privind \u00een urma mai mult dec\u00e2t de obicei. Fiecare g\u00e2nd, culoare, obiect, sunet deosebit ma trimit imediat\u00a0 spre anii care s-au dus at\u00e2t de repede. Acum, nu caut nimic, nu astept nici o surpriza de la aceste neprevazute alunecari. Deoarece, cum spunea un mare poet chinez, Li Tai Pe: \u201eDe… Cite\u0219te mai mult »Fight or flight<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[5,4,729,732,730,731],"class_list":["post-1167","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-alegeri","tag-editorial","tag-istorie","tag-jurnalisti","tag-societatea-romaneasca-de-azi","tag-solidaritate"],"views":3597,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1167","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1167"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1167\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1167"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1167"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1167"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}