{"id":11668,"date":"2012-05-05T16:51:21","date_gmt":"2012-05-05T14:51:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11668"},"modified":"2012-05-05T16:51:54","modified_gmt":"2012-05-05T14:51:54","slug":"o-campanie-mai-putin-europeana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-campanie-mai-putin-europeana\/","title":{"rendered":"O campanie mai putin europeana"},"content":{"rendered":"<p>Turul I al alegerilor din Franta, finalizat prin victoria lui Fran\u00e7ois Hollande \u00een fata presedintelui \u00een exercitiu, Nicolas Sarkozy, a reliefat un fenomen: dezideologizarea bataliei politice.<br \/>\nAfirmatia poate parea paradoxala, daca ne g\u00e2ndim ca \u00eenfruntarea finala dintre Nicolas Sarkozy si Fran\u00e7ois Hollande (nu neaparat \u00een aceasta ordine), \u00eei va opune, de fapt, pe reprezentantii celor doua curente politice principale de pe scena europeana, curentul popular si, respectiv, cel socialist.<br \/>\n\u00cen realitate, \u00eensa, desi Fran\u00e7ois Hollande s-a straduit sa-si construiasca o imagine de antiSarko, campaniile celor doi au semanat ca doua picaturi de apa. \u00cen sensul ca temele traditionale ale st\u00e2ngii si dreptei au jucat roluri marginale, \u00een fata unor subiecte populiste (imigratia, tema nationala, dreptul de exceptie francez s.a.m.d.).<br \/>\n\u00cen primul r\u00e2nd, ambii candidati s-au straduit sa fie, pe c\u00e2t posibil, mediocri. Lui Hollande, postura \u00eei este mai la \u00eendem\u00e2na, dar temperamentalul presedinte sortant s-a cam chinuit, spre a lasa impresia unui functionar meticulos, care le va rezolva francezilor toate problemele. Din aceasta cauza, au spus analistii, \u201eSarko\u201c si-a ratat campania si se afla acum \u00een inconfortabila postura de challenger.<br \/>\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, ambii candidati s-au ferit ca de foc de suspiciunea ca ar avea ceea ce se numeste o directie, ca doresc ca alegerea lor sa se constituie \u00eentr-un nou \u00eenceput pentru Franta si\/ sau pentru Europa. Sarkozy, care are si avantajul ca este presedintele \u00een exercitiu, s-a folosit discret de actul guvernamental spre a-si sublinia temele de campanie. Dar, vai!, singura sa initiativa nu lasa mari sperante eurooptimistilor: Parisul, la unison cu Berlinul, a anuntat ca ia \u00een calcul reintroducerea controlului la frontierele interne, \u00een cazul \u00een care s-ar sesiza brese la frontierele externe ale Uniunii Europene. Ceea ce, dat fiind ca p\u00e2na catre sf\u00e2rsitul anului (speram ca) este programata primirea \u00een Schengen a Rom\u00e2niei si a Bulgariei, echivaleaza cu instalarea unei sabii a lui Damocles deasupra Uniunii noastre. Care, \u00een absenta deplinei libertati de circulatie a persoanelor, \u00eesi pierde \u00eensasi ratiunea de a exista.<br \/>\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, daca excludem, totusi, actul guvernamental din campanie (caci Sarkozy, desi candidat, nu e \u201ejucator\u201c si nu \u00eencalca Legea fundamentala), se poate spune ca a fost cea mai putin europeana campanie electorala din Franta ultimelor doua decenii. Nu numai cei doi favoriti, dar si outsider-ii M\u00e9lenchon, Marine Le Pen si Eva Joly au pus temele europene \u00eentr-un plan secund. S-a vorbit, desigur, despre contracararea efectelor crizei din zona euro, dar aproape exclusiv dintr-o perspectiva franceza. Singura diferenta dintre Sarkozy si Hollande a constat \u00een \u201efeliile\u201c de electorat pe care le-a vizat discursul lor despre criza, felii care nu au coincis neaparat cu orientarea lor ideologica.<br \/>\nEste bine? Este rau? Nu ma grabesc sa dau un raspuns, \u00eentre altele si pentru ca \u00eendemnul la dezidelogizare mi se pare unul foarte subtil&#8230; ideologizat. El se naste dupa descompunerea dreptei occidentale traditionale, \u00een urma scandalurilor de coruptie de la \u00eenceputul anilor &#8217;90. Chiar daca PPE este astazi cel mai puternic partid european, consistenta lui doctrinara este scazuta, mai ales \u00een urma aparitiei factiunii conservatorilor europeni (desprinsa din PPE) si a aderarii unor partide care nu respecta valorile crestine, din Albania si Turcia. Singurul partid european \u00eenca bine structurat ideologic ram\u00e2ne cel socialist. \u00cendemnul la dezideologizare este unul care \u00eel vizeaza direct, ceea ce e cam lipsit de onestitate.<br \/>\nConstat, deocamdata, ca \u00eenlocuirea elementului ideologic cu cel al performantei nu aduce nici un plus de clarificare \u00een ochii electoratului. Nu \u00eei dispretuiesc pe cetatenii rom\u00e2ni sau europeni, Doamne fereste!, dar cred ca e cel putin hazardat sa ne asteptam ca alegatorul obisnuit sa discearna \u00eentre valentele tehnice ale unui act de guvernare. Faptul ca \u00een Rom\u00e2nia anului 2009 au iesit ca sa-l voteze pe Basescu aproximativ 5 milioane de oameni arata c\u00e2t de usor poate fi pacalit electoratul, daca ideologicul este \u00eenlocuit cu \u201eperformanta\u201c.<br \/>\nDesigur, ideologicul nu reprezinta o garantie a competentei. \u00censa constat ca, de c\u00e2nd a \u00eenceput sa se dezideologizeze, politica a devenit tot mai corupta, fara ca sa fie mai performanta. Multi \u201etehnocrati\u201c, adusi pe post de mari specialisti, s-au dovedit incapabili sa gestioneze domeniile \u00een care erau specialisti, dar extrem de abili \u00een a vinde pe nimic si a da contracte grase cui trebuie. Ideologicul nu garanteaza competenta, dar promite macar un etos care genereaza o anume responsabilitate. Putem compara, la rece, felul \u00een care s-a guvernat \u00een Rom\u00e2nia anilor &#8217;90 si acum: chiar daca si \u00een anii &#8217;90 s-au facut panamale, s-a guvernat mai bine si mai responsabil fata de valorile fundamentale ale natiunii (scoala, sanatatea, ordinea publica, resursele naturale). Considerata, la momentul acela, un dezastru, guvernarea CDR din perioada 1996-2000 este o adevarata campioana, pe l\u00e2nga guvernele Boc-Ungureanu. Nu uitati ca, \u00een anii &#8217;90, ne umileam c\u00e2te doi-trei ani la FMI pentru 300 de milioane, \u00een timp ce acum am luat rapid c\u00e2teva zeci de miliarde. Care s-au topit cum au venit.<br \/>\nEu cred, dimpotriva, ca a sosit momentul unor noi clarificari ideologice. Oamenii nu stiu, de fapt, c\u00e2t de bine va guverna X sau Y. Stiu doar ca, prin natura lor si prin situatia \u00een care se afla, sunt mai \u00eenclinati sa voteze cu o orientare sau cu alta. Dezbracata de atributul ideologic, politica \u00eesi pierde o buna parte din radacinile ei morale. Si devine o administrare de plantatii.\u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n<p>C\u00e2teva precizari<br \/>\nA st\u00e2rnit nemultumire articolul meu \u201e\u00cenca un umilit de lux\u201c, publicat \u00een \u201eCultura\u201c, nr. 15\/ 2012. Am fost sunat de dl Mircea Mihaies, vicepresedintele ICR, care mi-a reprosat ca \u00een articolul meu as fi calomniat activitatea Institutului si a conducerii lui.<br \/>\nSper ca cititorii articolului meu au sesizat ca nu am avut, fireste, aceasta intentie. Dupa cum o arata si titlul, tema articolului nu este ICR, ci comportamentul politic al dlui Horia-Roman Patapievici. G\u00e2nditorul, nu doar \u00eenaltul functionar. Criticabil, ca orice om public.<br \/>\nDl Mihaies mi-a reprosat, pe buna dreptate, o afirmatie neadevarata care s-a strecurat, \u00een mod regretabil, \u00een articolul meu: si anume ca ICR ar avea o filiala bine bugetata la Amsterdam. Nu e nici o rusine sa recunosti ca ai gresit, deci fac aici amenda onorabila. ICR nu are, din pacate, o filiala la Amsterdam si\u00a0 nici \u00een Finlanda. Prezint scuze ICR si cititorilor, pe care i-am indus \u00een eroare.<br \/>\nDe asemenea, dl Mihaies m-a somat sa produc probe ca oamenii ICR merg la business class. Reamintesc ca subiectul articolului era dl Patapievici. \u00cen avionul prezidential nu exista, totusi, economy class\u2026 Iarasi, \u00een ciuda stilului mai incisiv, sunt convins ca cititorii au \u00eenteles exact la ce ma refeream: la at\u00e2t si nimic mai mult.<br \/>\nMai apoi, distinsul meu interlocutor (si redutabil pamfletar, vezi \u201eContrafort\u201c-ul revistei \u201eRom\u00e2nia literara\u201c) s-a aratat nemultumit de caracterul \u201einsinuant\u201c al frazei prin care \u00eemi exprimam speranta ca schimbarea de garnitura la ICR se va face printr-o examinare serioasa a gestiunii financiare. Sa-mi fie cu iertare, dar nu vad unde e insinuarea. ICR functioneaza pe bani publici, e normal ca echipa care va prelua institutul sa ceara aceasta verificare. Legile curente ale gestiunii si contabilitatii impun ca, la o institutie de asemenea dimensiuni, predarea-primirea sa se faca dupa o verificare responsabila a tuturor operatiunilor financiare. Numai un rauvoitor poate vedea \u00een acest recurs la legalitate o calomnie. Mai ales daca la ICR nu e nimic de ascuns.<br \/>\n\u00cen fine, dl Mihaies mi-a reprosat faptul ca nu lui Basescu \u2013 cum am scris eu \u2013 i se datoreaza \u201efunctia, bugetul si impunitatea\u201c dlui<br \/>\nH.-R. P. Functia e evident ca i se datoreaza lui Basescu, care l-a numit. Bugetul \u00eel face guvernul, dar sper ca nu l-a crezut nimeni, vreodata, \u00een stare pe dl Boc sa faca bugetul fara a cere aprobarea aceluiasi Basescu. Iar \u201eimpunitatea\u201c se referea la lipsa de reactie a presedintelui fata de unele scandaluri care au \u00eensotit activitatea ICR \u00een ultimii ani, de pilda cel al zvasticii pictate \u00eentr-o expozitie patronata de Institut \u00een America. Lipsa de reactie a presedintelui-jucator a contribuit, cred, la stingerea acestor scandaluri fara o analiza serioasa a cauzelor si responsabilitatilor. Impunitate morala si intelectuala, prin urmare. Nu cred ca e cazul sa cautam aici insinuari care nu exista.<br \/>\nOricum, la finalul articolului meu nu am omis sa fac precizarea (care dlui Mircea Mihaies i-a scapat, se pare): \u201edaca srespectivele practici ale ICR, anterior mentionatet sunt incorecte\u201c. Sunt convins ca dubitativul explicit ma scuteste de banuiala de calomnie.<br \/>\nTonul articolului meu a putut parea, eventual, prea pamfletar: nu pot dec\u00e2t sa regret. Numai ca, daca scriu \u00eentr-o revista de cultura, e\u00a0 normal sa adopt un stil literar, nu unul de proces-verbal. I-as semnala distinsului meu preopinent faptul ca, daca ar citi unele articole ale sale prin grila prin care l-a citit domnia sa pe al meu, multi l-ar putea da \u00een judecata pentru insinuari si calomnii. Ca sa nu mai vorbim de o eventuala lectura literala a \u201ePolitice\u201c-lor dlui Patapievici.<br \/>\nOricum, ma surprinde reactia iritata, belicoasa, fata de o opinie de buna-credinta, exprimata \u00een cel mai urban ton cu putinta. Nici una dintre institutiile de cultura ale tarii \u2013 Academia Rom\u00e2na, Uniunea Scriitorilor \u2013 nu reactioneaza at\u00e2t de ofuscat atunci c\u00e2nd se pune \u00een discutie felul \u00een care \u00eesi exercita \u00eendatoririle legale si \u00een care gestioneaza banul public. Reactia e cu at\u00e2t mai stranie, cu c\u00e2t \u201eCultura\u201c este o publicatie deschisa dialogului, care acorda dreptul la replica si gazduieste dezbateri \u00een contradictoriu. Mai ales ca ICR este un subiect de interes asupra caruia voi reveni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Turul I al alegerilor din Franta, finalizat prin victoria lui Fran\u00e7ois Hollande \u00een fata presedintelui \u00een exercitiu, Nicolas Sarkozy, a reliefat un fenomen: dezideologizarea bataliei politice. Afirmatia poate parea paradoxala, daca ne g\u00e2ndim ca \u00eenfruntarea finala dintre Nicolas Sarkozy si Fran\u00e7ois Hollande (nu neaparat \u00een aceasta ordine), \u00eei va opune, de fapt, pe reprezentantii celor&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-campanie-mai-putin-europeana\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O campanie mai putin europeana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-11668","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":3185,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11668","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11668"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11668\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11668"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11668"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11668"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}