In numarul din aprilie 2012 \u201eMagazin istoric\u201c redescopera si publica fragmente dintr-o cunoscuta scrisoare a lui Caragiale catre depresivul eminescian Alexandru Vlahuta. Lamentatiilor prapastioase ale unui Vlahuta pentru care, ca si pentru Eminescu, totul merge de r\u00e2pa, \u201eultimul ocupant fanariot\u201c neaderent la spiritul rom\u00e2nesc (cf. N. Davidescu), agentul dizolvant, coroziv, malefic si antinational I. L. Caragiale le raspunde cu inteligenta, umor si bonomie, fara sa-si piarda firea: \u201eDe ce sa ne facem spaima si inima rea degeaba? La noi nu e nici mai multa, nici mai putina stricaciune dec\u00e2t in alte parti ale lumii. Calitatile si defectele omenesti sunt pretutindeni aceleasi; oamenii sunt peste tot oameni… Nu exista pe pam\u00e2nt speta zoologica mai unitara dec\u00e2t a regelui creatiunii!\u201c Lucid si resemnat cu nemarginit calm filozofic asupra situatiunii, optimistul m\u00e2ntuit Caragiale il consoleaza pe prapastiosul deprimist: \u201eNiciun neam de oameni nu-i mai bun sau mai rau, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai asa, altul mai aminterea; dar, la urma urmelor, toti sunt la fel. Zi-le oameni si da-le pace!\u201c Cobor\u00e2nd intre ai lui, in \u201elumea care se joaca cu institutiile progresiste fara a le fi patruns (inca) esenta\u201c (G. Calinescu), autorul b\u00e2lciului desertaciunilor din \u201eScrisoarea pierduta\u201c l-ar mai putea consilia pe depresivul Vlahuta amintindu-i retoric ca \u201eAsa e ca p\u00e2na acum nu stam nici bine, nici rau, adica nici asa, nici altminteri?\u201c, explic\u00e2ndu-i cu inalta pedagogie comparatista unde ne aflam si cum stam: \u201eAsadar, sa nu ne mai facem inima rea si spaima, g\u00e2ndindu-ne ca lumea rom\u00e2neasca ar fi mai stricata dec\u00e2t altele. Nu, hotar\u00e2t; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut inca; nu e p\u00e2n-acum dospit cumsecade. E inca nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura fr\u00e2nta; inca nu crede in dreptate; inca nu poate scoate din s\u00e2nu-i pe cine sa-i poata comanda; inca nu stie de cine sa asculte, fiindca nu are deocamdata incredere in nimini\u201c. Neam orfan, neamul rom\u00e2nesc asteapta sa fie infiat de cine-i poate comanda si sa asculte de cine-i demn de a fi ascultat: un om de incredere, un om providential, poate un \u201erevolutionar de profesie\u201c… In acest punct al scrisorii, \u201eamicul poporului\u201c pregateste pe nesimtite o terapie de soc de tip anarhist: \u201eN-a ajuns sa cumpaneasca bine ceea ce ar fi in stare sa poata cu ceea ce i se pune impotriva si, astfel, inca nu intelege ca in m\u00e2na lui ar sta sa-si indrepteze soarta si sa dispuna apoi pe de-ntregul de ea pa cum e drept si pa cum are sa si fie odata\u201c. \u201eIn fine\u201c \u2013 murmura acest veritabil \u201einstigator\u201c \u2013 \u201cnu are inca destula indrazneala sa-si rafuiasca socotelile cu \u201ebinevoitorii lui epitropi\u201c. Dar, cu vremea, trebuie sa vina si asta\u201c. Insa pentru ca \u201easta\u201c (revolta) sa vina, terapia de soc e musai sa treaca pe sub \u201eteascul\u201c unui viitor Cioran: \u201eEu cred inca\u201c \u2013adauga \u201ecinicul\u201c patriot \u2013 \u201eca fiecare popor, mai cur\u00e2nd sau mai t\u00e2rziu, trebuie sa treaca printr-un paroxism de ticalosie, care-l incinge odata ca un pojar, de-i rascoleste tot s\u00e2ngele, in care \u2013 daca nu-l da cumva in vro pustie de scarlatina \u2013 se ridica mai zdravan si mai curat de cum a fost\u201c. Si, din nou, plin de patriotic optimism: \u201eSa se pearza neamul rom\u00e2nesc! \u2013 Auzi dumneata!\u201c Ce trasaturi anume il pot face pe urgisitul neam sa se destepte, dob\u00e2ndind constiinta de sine? Mai inainte, sa observam in fuga ca autorul \u201eScrisorii pierdute\u201c nu da textului sau o destinatie publica: isi ingroapa acest manifest anarhist in spatiul privat al corespondentei. Cel ce pune in act continutul anarhist al scrisorii este… Candiano Popescu, in \u201erevolutia de la Ploiesti\u201c, in forma si cu efectele stiute. Mai departe, in epistola catre nelinistitul depresiv Vlahuta, Caragiale scrie senin despre virtutile nedospitului neam: \u201eRom\u00e2nii sunt astazi un neam intreg de peste zece milioane de suflete, av\u00e2nd una si aceeasi limba (nu ca s-o laudam noi), extraordinar de frumoasa si de… grea; av\u00e2nd un mod de g\u00e2ndire deosebit al lui, o comoara nepretuita de filosofie morala, de umor si poezie cu at\u00e2t mai originala avutie cu c\u00e2t este un amestec de mosteniri si de dob\u00e2ndiri antice, grecesti, slave, orientale si altele, pecetluite toate cu netagaduita lui nobila pecetie romanica, latina, care-l arata bun si netagaduit stap\u00e2n al lor. Din aceasta stap\u00e2nire seculara a lui rezulta si puterea nebiruita de asimilare a acestui popor, ce inca d-abia pe departe incepe a-si simti importanta in lumea europeana. Si de aceea este asa greu de-nteles teama ce o au unii de \u201einstrainarea neamului rom\u00e2nesc\u201c, de \u201ealterarea spiritului national\u201c, de… pierderea rom\u00e2nismului!\u201c Constiinta \u201eputerii neobisnuite de asimilare\u201c este, in sirul de mai sus, principala bogatie neexploatata inca, zacam\u00e2ntul cel mai bogat si eficient ce asteapta sa fie scos la lumina de neamul rom\u00e2nesc aflat la \u201eintersectia\u201c Orientului cu Occidentul. C\u00e2nd constiinta acestui fel de a fi va dob\u00e2ndi ratiune suficienta vom fi scapat de blestemul ce ne paste de a \u201edeveni\u201c mereu niste \u201eeuropeni de nicaieri\u201c copiind si imit\u00e2nd intruna, fara sa asimilam nimic cu adevarat. Patriot impotriva patriotismului de parada, Caragiale trebuie crezut c\u00e2nd exclama fara pic de ironie ori sarcasm: \u201eSa se piarza neamul rom\u00e2nesc! Auzi dumneata… Dar intoarca-se Oltul si Muresul de-a-ndaratele catre ob\u00e2rsia lor in creierii Muntilor Cicului, neamul rom\u00e2nesc, tot el, neam rom\u00e2nesc va fi. Nu, hotar\u00e2t; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut inca; nu e p\u00e2n-acum dospit cumsecade…\u201c. Indefinita, durata dospirii si desteptarii mai lasa totusi loc sperantei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In numarul din aprilie 2012 \u201eMagazin istoric\u201c redescopera si publica fragmente dintr-o cunoscuta scrisoare a lui Caragiale catre depresivul eminescian Alexandru Vlahuta. Lamentatiilor prapastioase ale unui Vlahuta pentru care, ca si pentru Eminescu, totul merge de r\u00e2pa, \u201eultimul ocupant fanariot\u201c neaderent la spiritul rom\u00e2nesc (cf. N. Davidescu), agentul dizolvant, coroziv, malefic si antinational I. L.… Cite\u0219te mai mult »Caragiale despre neamul romanesc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-11664","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2072,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11664","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11664"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11664\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11664"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11664"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11664"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}