{"id":11650,"date":"2012-04-26T16:20:44","date_gmt":"2012-04-26T14:20:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11650"},"modified":"2012-04-26T16:21:20","modified_gmt":"2012-04-26T14:21:20","slug":"roland-garros-mon-amour-48","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-48\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (48)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Turneul de tenis de la Roland Garros s-a nascut dintr-o rabufnire de orgoliu. Narcisismul galic s-a revoltat, caci monopolul anglo-saxon asupra sportului alb devenise dificil de suportat. Iar francezii, pe drept sau pe nedrept, vorbeau chiar despre o anumita legitimitate, macar una \u00een ordine nominala, de tip bapt\u00eame. Sa nu uitam ca sintagma englezeasca tennis provine din frantuzescul tenez, termen necesar prin care practicantul de jeu de paume \u00eesi avertiza vocal partenerul ca urmeaza sa puna mingea \u00een joc. Un fel de \u201eFii atent, tine, primeste!\u201c. E perfect adevarat ca francezii din vremea lui Henric al IV-lea nu aveau racheta, ei lovind cu palma bolidul sferic, dar ce mai conteaza detaliile c\u00e2nd se pune problema unei filiatii ce confera legitimitate si, de ce nu, traditie si chiar autoritate.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Un lucru e sigur. Sportivii, oficialii si fanii din Hexagon doreau cu orice pret sa intre si ei \u201e\u00een r\u00e2ndul lumii\u201c, sa simta acea stare de gratie pe care doar o mare natiune o experimenteaza cu prilejul unei competitii majore. Vaduviti de acest feeling particular, \u201ecocosii galici\u201c au facut tot ceea ce tinea de ei sa ajunga \u00een ipostaza, desigur, privilegiata, de a organiza un turneu de tenis comparabil prin amploare, premii, valoare si audienta cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla peste M\u00e2neca, la Londra, dincolo de Atlantic, la New York, si peste Pacific, la Melbourne. Wimbledon-ul ca turneu s-a nascut \u00een 1877, dar institutia organizatoare s-a numit initial All England Croquet Club. <\/strong><\/em><br \/>\nEa luase fiinta \u00een 1968. De c\u00e2nd maiorul vels Walter Clopton Wingfield inventase varianta moderna a tenisului, adica prin 1974, britanicii, mari amatori de \u00eentrecere pe gazon, se g\u00e2ndisera sa dezvolte noul joc si sa organizeze o competitie pe masura unor asteptari deloc mici. La un an, clubul londonez de crichet \u00eesi adauga \u00een titulatura sintagma \u201esi tenis\u201c, accept\u00e2nd drept denominatiune formula sacrosancta The All England Croquet and Lawn Tennis Club. Dupa alti doi se consuma prima editie a celui mai vechi si mai prestigios turneu de profil din lume.<br \/>\nMereu receptivi la experimentele verilor de peste ocean, americanii nu \u00eent\u00e2rzie sa se alinieze noilor standarde \u00een materie de sport aristocratic. Astfel, \u00een 1991, la Newport, Rhode Island, are loc primul turneu de tenis, fireste, masculin, pe pam\u00e2ntul Noii Anglii. Abia \u00een 1915, c\u00e2nd competitia se muta la Forrest Hills, West Side Tennis Club, se poate vorbi despre o varianta similara cu cea a Wimbledon-ului. La Antipozi, lumea se trezeste tenisistic \u00een 1905, iar la Melbourne se consuma primul turneu important al continentului austral, organizat de clubul Warehouseman&#8217;s Cricket Ground din St. Kilda Road. Denumirea sa initiala, The Australian Championships, nu are mare legatura cu titulatura ce va consacra turneul, Australian Open, dar asta conteaza mai putin. Ceea ce era important statea \u00een faptul ca iubitorii sportului alb se puteau bucura de o mare \u00eentrecere, perceputa drept un autentic festival international al jocului de tenis.<br \/>\nLa Paris, mai nimic din toate acestea. Turnee existau, dar arena era meschina. Nu poti celebra un turnir \u00eentr-o spelunca! A fost nevoie de miracolul calificarii franceze \u00een Challenge Round-ul din 1927, disputat la Philadelphia, c\u00e2nd echipa \u201eMuschetarilor\u201c sufla de sub nasul iancheilor \u201eSalatiera de Argint\u201c, pentru ca frumosul oras de pe Sena sa-si revina \u00eentru normalitate tenisistica. A urmat un efort imens, nu mai starui asupra detaliilor, am mai facut-o \u00een economia acestor pagini de serial, au rezultat asadar o investitie \u00eenteleapta si mai ales un incredibil consum de entuziasm si vointa, astfel \u00eenc\u00e2t finala Cupei Davis editia 1928 si turneul de la Roland Garros din acelasi an sa se desfasoare \u00een conditii dintre cele mai bune.<br \/>\nDe ce tot acest heirupism realizat de niste delasatori, precum erau francezii \u00een epoca? Caci \u00een definitiv, \u00een ciuda unei paternitati si istorii discutabile, traditia nu era de partea lor, iar sportul alb nu-i reprezenta mai mult dec\u00e2t pe englezi, americani, australieni&#8230; Simplu: atmosfera. Nimic nu se compara cu sf\u00e2rsitul primaverii la Paris, c\u00e2nd Roland Garros-ul sta sa \u00eenceapa. Ceva mitic se reface lent, progresiv, \u00eenvaluitor \u00een parcul de la Porte d&#8217;Auteuil, cresc\u00e2nd p\u00e2na la dimensiunea Wimbledon-ului, Melbourne-ului si Flushing Meadows-ului, ba chiar depasind-o prin elevatie, rafinament si claritate, uneori.<br \/>\nIndicibila este aceasta atmosfera, dupa cum de nepovestit ram\u00e2ne starea de spirit pe care Roland Garros-ul ti-o insufla.<br \/>\nEste ca si cum ai participa la marele bal de la Versailles sau ca si cum ai asista la \u00eencoronarea Regelui Soare. Simpla prezenta te califica, faptul de a fi acolo devine privilegiu existential, iar proximitatea cu \u201ezeii\u201c tenisului, marii campioni de oriunde, te metamorfozeaza \u00eentr-un fel de cronicar sui generis al unor imense fapte de glorie. Roland Garros-ul este, de fapt, un asimptotic proces de initiere, o cursa alchimica pentru o piatra filosofala \u00eenca inexistenta. Sau, dupa cum frumos aproxima Constantin Noica, adevarul se distribuie fara sa se \u00eemparta, ram\u00e2n\u00e2nd el \u00eensusi, deloc diminuat, \u00een ciuda unui numar din ce \u00een ce mai mare de edificati. \u00cenlocuiti cuv\u00e2ntul \u201eadevar\u201c cu \u201etenis\u201c si veti obtine, poate, cea mai adecvata definitie a marelui turneu parizian&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Turneul de tenis de la Roland Garros s-a nascut dintr-o rabufnire de orgoliu. Narcisismul galic s-a revoltat, caci monopolul anglo-saxon asupra sportului alb devenise dificil de suportat. Iar francezii, pe drept sau pe nedrept, vorbeau chiar despre o anumita legitimitate, macar una \u00een ordine nominala, de tip bapt\u00eame. Sa nu uitam ca sintagma englezeasca tennis&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-48\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (48)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11650","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1707,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11650","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11650"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11650\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11650"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11650"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11650"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}