{"id":11641,"date":"2012-04-26T16:17:39","date_gmt":"2012-04-26T14:17:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11641"},"modified":"2012-04-26T16:17:51","modified_gmt":"2012-04-26T14:17:51","slug":"cronica-unei-intalniri-livresti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cronica-unei-intalniri-livresti\/","title":{"rendered":"Cronica unei intalniri livresti"},"content":{"rendered":"

Desfasurat \u00een zilele de 5 si 6 aprilie 2012, \u201eColocviul National Universitar de Literatura Rom\u00e2na Contemporana\u201c organizat de Universitatea Transilvania din Brasov s-a aflat anul acesta la a opta editie si i-a adus la masa dezbaterilor academice pe prozatorul Augustin Buzura si pe poetul Ilie Constantin. Schema dubletului, respectiv invitarea a doi autori contemporani la fiecare editie, pare sa incite \u00een continuare daca ne uitam la numarul participantilor si la multiplicitatea temelor abordate. Este, cu siguranta, o provocare inedita sa citesti si sa analizezi opere ale unor scriitori importanti, dar este cu at\u00e2t mai interesant sa ai ocazia sa-i cunosti si sa-ti verifici interpretarea la aceeasi masa cu ei si cu colegi de generatie din toata tara. Cu toate acestea, scopul colocviului e departe de a fi doar competitivitatea dintre centrele universitare. Studentii participanti sunt \u00eenscrisi fiecare la c\u00e2te o sectiune, ideile sunt puse pe masa dezbaterilor cu familiaritatea unui sentiment de \u00eempartasire, iar finalul, desi consta \u00eentr-o festivitate de premiere a celor mai bune lucrari, nu face dec\u00e2t sa confirme intuitiile critice cele mai adecvate la momentul respectiv.
\nCa dovada a spiritului de intimitate sta si prezenta \u00een program a unor dezbateri pe teme de actualitate precum, anul acesta, literatura perioadei douamiiste sau cercetarea literara, ambele de real interes, vadind o preocupare mai larga a universitatii-gazda \u2013 aceea de a crea o traditie a ancorarii deopotriva exigente si animate \u00een prezentul literar rom\u00e2nesc.
\nAugustin Buzura. <\/strong>
\nO schita \u00een creion<\/strong>
\n\u00centr-un exercitiu de autointerviu, caci asta-si propusese atunci c\u00e2nd, la deschiderea festiva, a ales sa vorbeasca despre sine pe un schelet al \u00eentrebarilor pe care si le-ar adresa,\u00a0 prozatorul Augustin Buzura s-a conturat ca o schita \u00een creion care se proiecta undeva pe retina interioara a fiecarui participant. Nimic mai interesant dec\u00e2t sa auzi murmurele studentilor care-si vedeau atinse punctele-cheie ale lucrarilor \u00een confesiunile autorului \u2013 o senzatie de validare a lecturii si o speranta \u00een finalitatea experientei prin aceea de a fi anticipat \u201ece voia sa spuna prozatorul atunci c\u00e2nd scrisese X\u201c. Si liniile fin trasate de scriitor chiar aveau sa fie umplute cu m\u00e2ini ferme de cei care \u00eel studiasera, studenti si profesori.
\n\u00cen demersul de punere \u00een lumina a pistelor interpretative, niciunul dintre romanele lui\u00a0 Augustin Buzura nu a lipsit din comunicarile participantilor, fie ca raportarea a avut \u00een vedere o singura opera literara sau a vizat creatia \u00een \u00eentregul ei. Sentimentele de singuratate \u00een fata societatii si a istoriei (Andreea Sisestean), de culpabilitate chiar (Carla Boscovici), dramele de constiinta ale intelectualului, feminitatea (S\u00e2nziana Sipos), teroarea societatii totalitare (Georgeta Movila) au fost doar c\u00e2teva dintre directiile de aprofundare a operei propuse de cititorii tineri ce, recurg\u00e2nd mai putin la context, \u00eentr-o maniera care l-a surprins placut pe \u00eensusi Buzura, au reusit sa citeasca fara background-ul istoric al comunismului, percep\u00e2nd fiecare opera \u00een universul ei propriu.
\nAu fost \u00eensa si lucrari care au adus \u00een discutie modelul publicului de la data aparitiei romanelor\u00a0\u00a0 (Adriana Stan), public ce identificase \u00een romanele lui Buzura o atitudine angajata a scriitorului, o reactie la realitatea vremii. Din perspectiva relatiei literatura-fictiune, romanelor li s-a cautat cu ochi atent raportul cu realitatea sociala a perioadei \u2013 fie pentru nuantarea existentei, fie pentru corectarea falsei impresii de adevar istoric (Oana Purice).\u00a0 Ca urmare\u00a0 a\u00a0 exprimarii unor pareri contrare, interventia prozatorului pentru a-si lamuri modalitatea documentarista de lucru nu a distrus teze, ci le-a fortat la exemplificare argumentativa. Astfel, a trai literatura ca o angajare ratata atunci c\u00e2nd scriitorul este responsabil de ceea ce propune \u00eentr-un mod sartrian (Crina Bud) \u00eenseamna o rezistenta prin cultura, dupa cum a \u00eencercat sa demonstreze una dintre lucrari (Andrei Terian), pun\u00e2nd\u00a0 \u00een interogatie adevarul si valoarea estetica. Multe au fost, de altfel, lucrarile care si-au propus sa defineasca adevarul lui Buzura, dar ideile, si-au gasit \u00een cele din urma ecoul potrivit: adevarul nu e al literaturii presupuse ca programate ca sa exprime un adevar, ci al personajelor (Ion Simut), \u00een confruntarea lor cu societatea, iar sop\u00e2rlele din text pot fi la fel de bine vazute din prisma economiei universului fictional (Alex Goldis). Daca este vorba despre o angajare, ei bine, la testul anilor, opera se salveaza pe plan estetic printr-o constructie narativa atenta a lumii fictionale, prin personaje bine conturate, prin ideile filosofice si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, prin umor.
\nIlie Constantin. <\/strong>
\nDicteul instantei superioare<\/strong>
\nCunoscut mai ales pentru prezenta sa \u00een r\u00e2ndurile generatiei saizeci, Ilie Constantin a experimentat gradele si fluctuatiile receptarii \u2013 daca \u00een deceniul sapte publicului rom\u00e2nesc \u00eei era c\u00e2t se poate de familiar numele lui, dupa anul 1973, momentul c\u00e2nd autorul \u00eesi \u00eencepe exilul la Paris, prezenta sa \u00een biblioteci scade regretabil. Abia \u00een perioada postdecembrista \u00eei este revitalizat numele si opera, iar varietatea lucrarilor prezentate la colocviu stau drept dovada a faptului ca Ilie Constantin mai poate sa ne vorbeasca si astazi.
\n\u00cen cadrul festivitatii de deschidere, profesorul Andrei Bodiu trasa liniile definitorii pentru creatia lui Ilie Constantin. Complexitatea si exigenta formala stau sub bolta interogatiei fundamentale \u00een ceea ce priveste relatia om-cosmos, om-haos. Eul de o solitudine aproape programatica sondeaza perceptia timpului \u00eentr-o lirica, spune acesta, dominata de o coordonata intelectualizata. O amprenta nu mai putin puternica a lasat, pentru publicul aflat \u00een sala, discursul autorului \u00eensusi. Acesta a mentionat ca tot ce a scris a simtit ca i-a fost spus sau dictat de catre cineva de sus, ca si cum fluxul inspiratiei n-ar tine de autonomia sau de vointa celui care asterne cuvintele pe h\u00e2rtie, ci de o instanta superioara care solicita doar receptivitate rabdatoare. Lucrari fundamentate pe un bagaj teoretic si critic riguros au fost contrabalansate de altele care au mizat mai degraba pe lectura si interpretarea personala. Textele participantilor au aprofundat teme precum dialectica anticipari-reveniri aferenta axei timpului (Mihaela Popa), traseul initiatic bazat pe cadere a pilotului \u201erotit catre zenit\u201c din proza \u201eCaderea spre zenit\u201c (Arabella Stan), semnificatia exilului (Teodora Dancau) sau moartea si singuratatea ca oportunitati pentru contemplarea universului (Danut Lung). Tot la nivelul liricii s-a notat pregnanta materialitatii ca un contrapunct adus vidului si figura cu totul remarcabila a demonului care, la Ilie Constantin, devine o faptura delicata, angelica (Ana Dontu). O alta arie de interes \u2013 critica lui Ilie Constantin \u2013 s-a coagulat mai ales \u00een jurul interogatiei \u201eCum scrie un poet despre poezie?\u201c. Raportarea la textele altora este, pentru scriitoul saizecist, un demers empatic, privilegiat prin statutul de martor implicat (Dumitru-Mircea Buda); plachetele sale critice sunt dominate de o predispozitie catre apropierea de text, lecturii fundamental calde nelipsindu-i totusi nuantarea argumentata.
\nDezbateri si teme de reflectie<\/strong>
\nPrima dezbatere, de real interes pentru profesorii invitati si raspuns pertinent unei arii ce trezeste curiozitate \u00een r\u00e2ndul studentilor, a vizat cercetarea literaturii \u00een mediul universitar. Divizata \u00eentre rolul sau birocratic al ascensiunii \u00een cariera si cel utilitar, cum l-a numit Alexandru Musina, care vizeaza finalitatea, rezultatele stiintifice, cercetarea literaturii s-a conturat initial \u00een imaginea balaurului ce \u00eencorseteaza profesorii universitari (care trebuie sa renunte la academic ca sa poata scrie despre ce vor sa scrie conform exemplului unui profesor englez adus \u00een deschiderea dezbaterii de Andrei Bodiu). Pendul\u00e2nd \u00eentre nevoia de a aduna puncte si de a initia granturi si curiozitatea intelectuala ce se vrea totusi baza a cercetarii literare, dupa cum nuanteaza Caius Dobrescu, profesorul universitar de astazi se vede \u00eentr-un \u201eclimat angoasant\u201c (exprimarea \u00eei apartine Rodicai Ilie) prin aceea ca articolele din saptam\u00e2nale nu mai sunt considerate drept cercetare, iar diferenta dintre cei care participa activ la viata culturala prin asemenea materiale si aceia care nu o fac deloc, se reduce doar la perceptia publica. \u00cen aceasta directie, interventiile celor prezenti la dezbatere au insistat asupra revistelor si editurilor acreditate CNCSIS, centrele de cercetare si granturi. Alexandru Musina a ridicat problema lipsei unor reviste de studii de literatura lunare acreditate sau a unor programe de cercetare care sa presupuna coordonarea dintre centrele universitare. Existenta unor facultati ce au reviste proprii unde publica numai profesorii, \u00een circuit \u00eenchis, a fost de asemenea condamnata pentru \u201escaderea vizibilitatii produsului cercetarii\u201c (Ion Simut). Dar revistele stiintifice nu sunt citite nici macar \u00een mediul academic, avea sa puncteze Andrei Terian pe aceeasi linie a \u00eengroparii unor idei \u00een anumite centre universitare si lipsa de colaborare \u00eentre ele. Motiv\u00e2nd mai mult sau mai putin ironic aceasta situatie printr-o imposibilitate, specific rom\u00e2neasca, de a lucra \u00een echipa, Gheorghe Ardelean deschide astfel un deziderat al societatii culturale bazate pe colaborare, ceea ce \u00eel invita pe Caius Dobrescu sa se pozitioneze de asemenea \u00een r\u00e2ndul pragmaticilor: \u201eorice sistem care distribuie resurse, modeleaza comportamente\u201c.
\nCu tema \u201eLiteratura rom\u00e2na 2000-2012. Evolutii\u201c,\u00a0 cea de-a doua dezbatere s-a axat, poate paradoxal, nu pe decelarea unui spirit de generatie, ci, din contra, pe evidentierea caracterelor singulare care au debutat si au scris \u00een aceasta perioada. Scriitorii nu mai simt ca fac parte dintr-o generatie cu o directie clara, sentimentul de autonomie este mai pronuntat la noul grup (ca sa evitam denumirea de generatie) si tocmai de aceea rolul criticului este \u00een acest moment cu at\u00e2t mai problematic. A da o directie, a structura si a valoriza \u00eentr-un context aparent fundamentat pe diversitate se dovedeste a fi noua provocare.
\nFara doar si poate, un asemenea colocviu vine tocmai \u00een \u00eent\u00e2mpinarea acestor problematici ale situarii literaturii actuale \u00een contemporaneitate, fie ca e vorba despre o perspectiva institutionala, de cladire a unui canon, fie de verificare a lecturii celor mai tineri dintre actantii vietii culturale rom\u00e2nesti. Iar faptul ca \u00een cercul celor care citesc, judeca si transmit mai departe\u00a0 intra \u00eensisi autorii nu numai ca sparge bariere, ci, mai ales, construieste un spatiu cultural fertil pentru promovarea unor individualitati si\/sau conturarea unei noi generatii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Desfasurat \u00een zilele de 5 si 6 aprilie 2012, \u201eColocviul National Universitar de Literatura Rom\u00e2na Contemporana\u201c organizat de Universitatea Transilvania din Brasov s-a aflat anul acesta la a opta editie si i-a adus la masa dezbaterilor academice pe prozatorul Augustin Buzura si pe poetul Ilie Constantin. Schema dubletului, respectiv invitarea a doi autori contemporani la… Cite\u0219te mai mult »Cronica unei intalniri livresti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-11641","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1700,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11641","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11641"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11641\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11641"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11641"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11641"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}