Asa dupa cum am promis, revin cu impresii despre impactul programului \u201eScoala altfel\u201c asupra muzeelor, acum, dupa ce directorii muzeelor si directorii scolilor pot, \u00een sf\u00e2rsit, rasufla usurati. Una peste alta, a iesit bine. Sigur ca, multe dintre muzee s-au aflat \u00een pozitia unei prezumptive mirese care afla, ultima, ca trebuie sa se marite, dupa ce invitatiile la nunta au fost tiparite si mesenii au confirmat participarea. Si asta, pentru ca, repet, atunci c\u00e2nd programul (despre care nu am sa obosesc sa afirm ca este, probabil, cea mai buna initiativa sau, \u00een orice caz, cea care va ram\u00e2ne \u00een memoria noastra, din timpul ministeriatului domnului Funeriu) a fost lansat, cei care urmau sa ofere copiilor serviciile de care acestia aveau nevoie (de la muzee la stadioane si de la sali de conferinte la institute de cercetare) nu erau pregatiti sa faca acest lucru. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, ordonatorii lor principali de credite (alte ministere dec\u00e2t cel al Educatiei) nu au avut nici cea mai vaga idee despre faptul ca, pentru ca acest program sa marcheze un succes \u00een vesnicul si interminabilul proces de reforma al \u00eenvatam\u00e2ntului rom\u00e2nesc, mai este nevoie si de ceva interes si, mai ales (\u00eemi vine sa scriu cu majuscule acest cuv\u00e2nt) investitii!
\nAm avut ocazia, \u00een saptam\u00e2nile trecute, sa trec \u00een revista c\u00e2teva dintre prezumtivele disfunctionalitati carora muzeele urmau sa le faca fata. Colegii, directori si muzeografi, din Bucuresti sau din alte orase, mi-au confirmat temerile. Numai o incredibila reunire a eforturilor personalului muzeal a facut ca muzeele sa nu colapseze \u00een fata valului de elevi. Sigur, nu toate muzeele au avut de a face cu acelasi numar de vizitatori. Daca ar fi sa luam doar cazul Capitalei, de exemplu, \u00eentre cei putin peste 270 de elevi care au vizitat, \u00een cadrul programului \u201eScoala altfel\u201c, Muzeul \u201eVasile Grigore \u2013 pictor si colectionar\u201c (nu pot sa nu ma g\u00e2ndesc, cu piosenie, ca a trecut doar foarte putina vreme de c\u00e2nd acest om, care a ales sa doneze o importanta parte din colectia sa si din opera sa natiunii rom\u00e2ne, a trecut la cele vesnice!) si cei peste 31.300 de elevi care au invadat aleile Muzeului Satului este o distanta imensa. E adevarat ca, fizic vorbind, primul dintre amintitele muzee, oricum, nu ar fi avut cum sa primeasca at\u00e2tia vizitatori, nici daca ar fi stat deschis non-stop, pentru ca spasiul de care dispune este de c\u00e2teva sute de ori mai mic dec\u00e2t cel al muzeului din Herastrau. De altfel, las\u00e2nd la o parte cele doua incontestabile vedete ale muzeisticii bucurestene (Muzeul Satului si Muzeul \u201eAntipa\u201c \u2013 acesta din urma, cu aproape 21.000 de vizitatori, \u00een cadrul programului), cam toate celelalte au beneficiat de un numar situat \u00eentre sub 1.000 (Muzeul National de Arta Contemporana, de exemplu) si peste 6.000 (Muzeul Taranului) de vizite. Pentru fiecare muzeu \u00een parte, efortul a fost remarcabil, tin\u00e2nd seama ca, \u00een pofida numeroaselor asemanari, nu exista conditii identice pentru macar doua dintre toate muzeele bucurestene. \u00cen celelalte orase ale tarii, situatia a fost, mai mult sau mai putin asemanatoare, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, \u00een majoritatea municipiilor resedinte de judet nu exista dec\u00e2t un singur muzeu. Profesorii, pe post de Adam, au ales Eva muzeala aflata \u00een urbea lor. Ma \u00eentreb ce vor mai vizita acesti copii \u00een 2013, pentru ca este limpede ca muzeele care nu vor reusi sa produca ceva nou, \u00eentre timp, vor trebui sa se multumeasca cu autocarele venite din judetele vecine. Desigur, nici acesta nu este un lucru rau. Dimpotriva, m-am bucurat sa vad multe autocare, \u00een Bucuresti, cu numere de V\u00e2lcea, Brasov, Teleorman, Prahova, Giurgiu, Ilfov, Ialomita, D\u00e2mbovita si Calarasi ori Constanta, si nu \u00eemi ram\u00e2ne dec\u00e2t sa sper ca aceasta v\u00e2nzoleala a elevilor, dintr-un judet \u00een altul, se va \u00eenteti, \u00een anii care vor urma.
\nNu vreau sa \u00eemi arog aere de cassandra, pentru ca ar fi ridicol: colegii mei, care lucreaza \u00een muzee, chiar m-au crezut atunci c\u00e2nd am semnalat deficientele sistemice ale muzeelor din Rom\u00e2nia, pentru ca, asa cum le cunosc eu, le cunosc, cel putin la fel de bine, si ei. Trebuie sa spun ca absolut toate cele semnalate drept posibile capcane sau probleme (\u201eprovocari\u201c, dupa cum li s-ar spune \u00eentr-un limbaj de corectitudine politica) s-au dovedit a fi reale, de la lipsa locurilor de parcare, p\u00e2na la lipsa de personal si, \u00een general, la orice vreti dumneavoastra si care \u00eencepe cu \u201elipsa\u201c. Ne iluzionam, adeseori, cu importanta culturala exceptionala a muzeelor noastre, cel putin egala (zic unii, mai patrioti din fire) cu cea a marilor muzee europene. Ca o fi sau nu asa, putin importa acum. Cert este ca daca, prin absurd, Rom\u00e2nia ar deveni, peste noapte, cea mai importanta destinatie turistica a Europei, am fi \u00een situatia Titanicului la impactul cu aisbergul: am sucomba! Ca sa \u00eel citez pe Horia Moculescu, acum c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd Rom\u00e2nia s-a nimerit sa aiba o melodie cu sanse mari la Eurovizion (p\u00e2na la urma, a ocupat locul 2), \u201eDoamne fereste sa c\u00e2stigam competitia, pentru ca, dupa aia, va trebui sa organizam editia urmatoare, si n-o sa fim capabili!\u201c.
\n\u00centr-un fel sau altul, muzeele rom\u00e2nesti au c\u00e2stigat competitia \u201eScolii altfel\u201c. Elevii au fost, \u00een general, multumiti de ce au vizitat, iar profesorii nu au regretat alegerile pe care le-au facut. Un sondaj de opinie al Televiziunii publice (e adevarat, facut fara respectarea regulilor acestui tip de sondaje) indica un procent de satisfactie de circa 67% fata de \u201eScoala altfel\u201c. Multi dintre elevi si, chiar, c\u00e2tiva profesori si parinti considera ca ar fi bine sa se organizeze si o editie de toamna a programului, \u00een vreme ce altii si-au manifestat nemultumirea ca multe dintre muzeele Rom\u00e2niei sunt \u00eenchise lunea si chiar si martea. Nu stiu ce se va \u00eent\u00e2mpla, dar nu \u00eemi ram\u00e2ne dec\u00e2t sa sper ca acest program, mult mai bine pus la punct, pe baza unor reale parteneriate \u00eentre scoli si institutiile de cultura (evident, cel putin, \u00een cazul muzeelor, \u00eemi voi pastra \u00eentregul interes pentru o asemenea initiativa), va reusi sa fie mai coerent, mai bine organizat, mai eficient si mai eficace \u00een viitor.
\nStim, asadar, ca scoala poate sa fie si \u201ealtfel\u201c. C\u00e2nd vor fi muzeele altfel? C\u00e2nd vor avea muzeele bani pentru investitii, achizitii si cercetare, c\u00e2nd vor fi \u00eencadrate cu personalul de care au nevoie si c\u00e2nd acest personal va fi salarizat la un nivel, macar, decent (acum, sa fie limpede, chiar si termenul indecent este un bl\u00e2nd eufemism)? C\u00e2nd vom avea, asadar, muzeul acela pe care unii dintre noi \u00eel viseaza? C\u00e2nd vom avea un muzeu atent cu vizitatorii, \u00eentre altele, si pentru ca si autoritatea publica este atenta cu el? Risc sa dau un raspuns usor pesimist, aici: atunci c\u00e2nd copiii de scoala primara, care au calcat, pentru prima oara, \u00een viata lor, \u00eentr-un muzeu, \u00een cele cinci zile ale programului \u201eScoala altfel\u201c, vor ajunge primari, presedinti de consilii judetene si ministri. Si asta, exclusiv cu conditia ca, \u00een urmatorii 10 ani, macar, sa nu piarda nici o ocazie de a reveni \u00een muzee, iar muzeele sa nu piarda nici o ocazie de a-i astepta cu bucurie, ca pe niste adevarati oaspeti si, totodata, de drept beneficiari ai uriaselor bogatii pe care muzeele le administreaza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Asa dupa cum am promis, revin cu impresii despre impactul programului \u201eScoala altfel\u201c asupra muzeelor, acum, dupa ce directorii muzeelor si directorii scolilor pot, \u00een sf\u00e2rsit, rasufla usurati. Una peste alta, a iesit bine. Sigur ca, multe dintre muzee s-au aflat \u00een pozitia unei prezumptive mirese care afla, ultima, ca trebuie sa se marite, dupa… Cite\u0219te mai mult »Muzeul altfel (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11635","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1624,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11635","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11635"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11635\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11635"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11635"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11635"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}