{"id":11632,"date":"2012-04-26T16:13:57","date_gmt":"2012-04-26T14:13:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11632"},"modified":"2012-04-26T16:14:11","modified_gmt":"2012-04-26T14:14:11","slug":"filmul-cu-haiduci-ca-loc-al-memoriei-iv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filmul-cu-haiduci-ca-loc-al-memoriei-iv\/","title":{"rendered":"Filmul cu haiduci ca loc al memoriei (IV)"},"content":{"rendered":"

Haiducii dupA 1989<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Filmele artistice realizate dupa prabusirea sistemului comunist par sa fi abandonat, cel putin \u00een Rom\u00e2nia, tema haiduceasca; la noi, se produc doar doua filme mediocre \u00een proximitatea temei. Astfel, daca prin \u201eDoi haiduci si o cr\u00e2smarita\u201c (\u00een regia lui Mircea George Cornea; cu Constantin Codrescu, Szabolcs Cseh, Ion Haiduc, Manuela Harabor, Razvan Ionescu, Mihai Mereuta, Olga Tudorache; 1993) se \u00eencearca prezentarea diferentierilor de abordare a traditiei haiduciei, \u00een \u201eTerente, regele baltilor\u201c (\u00een regia lui Andrei Blaier; cu Gavril P\u00e2rvu, Gheorghe Dinica; 1995) se nareaza \u00eent\u00e2mplari zanatice si acte criminale din viata lui Terente, marinarul devenit t\u00e2lhar. Centrala este, \u00een filmul lui Andrei Blaier, dorinta t\u00e2lharului de notorietate, manifestata pe fondul unei societati libertine si corupte (orasul Braila, scena multor secvente din film, este prezentat ca un Babilon \u00eentesat de bordeluri, cr\u00e2sme, case luxoase ale privilegiatilor sociali, balta fiind doar locul saracilor, al t\u00e2lharilor danubieni care continua traditia corsareasca, dar si un spatiu de refugiu al anarhistilor).
\nDe la frenezia nationalista la deriva postcomunista<\/strong>
\n\u00cen cea dint\u00e2i pelicula, \u201eDoi haiduci si o cr\u00e2smarita\u201c, cei doi protagonisti sunt geambasul Mitrita (zis \u201eIon de peste tot\u201c) si \u201efratele sau de cruce\u201c, Radu Anghel (cei doi se legasera \u00eenca din copilarie). Daca geambasul Mitrita gaseste \u00een haiducie doar oportunitatile \u00eembogatirii si ascensiunii sociale, Radu Anghel \u2013 cel care a condus ceata altui haiduc celebru, ceata lui Corbea \u2013 este \u201ehaiduc de vocatie comunitara\u201c (1). \u00cent\u00e2mplarile si rivalitatile \u00eei vor aseza \u00eensa pe cei doi \u00eentr-un perpetuu echilibru instabil; Mitrita devine tradatorul tipic, naratiunea filmica insist\u00e2nd asupra acestui personaj pentru a oferi imaginea unui om patimas, cu un excendent de defecte. De regula, si aici, precum \u00een toate filmele cu haiduci, mobilul tradarii este unul multiplu, cumul\u00e2nd rivalitatea \u00een dragoste, nemultumirile legate de distribuirea prazii si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, dorinta de uzurpare si subtituire a liderului bandei de haiduci. Dar, \u00een primul r\u00e2nd, prin cuplul de haiduci Mitrita si Radu Anghel suntem pusi \u00een fata unei noi abordari a temei haiduciei, diferita de cea folclorica si de traditiile istoriografiei romantice si national-comuniste. Filmul a oferit, \u00een acest sens, si o tema de reflectie pentru demersurile istoriografiei de dupa 1989 (2).
\nDe la mijlocul primului deceniu postcomunist, casele de productie si televiziunile din Rom\u00e2nia au renuntat sa mai produca filme cu materie istorica si\/sau haiduceasca. Preeminenta filmului cu tema recenta este, \u00een schimb, expresia preocuparii pentru prezentul confuz, pentru axiologiile derivei postcomuniste. Singurele filme istorice produse \u00eentre 1995-2010 propun reconsiderarea personalitatilor istorice si culturale ignorate de discursul national-comunist cu privire la istorie (e recuperata, \u00een special, figura lui Carol I, Rege al Rom\u00e2niei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen), precum si mitologizarea rezistentei anticomuniste rom\u00e2nesti.
\nAnarhie s\u00e2rbeasca, <\/strong>
\npe muzica de Bregovic<\/strong>
\nUn alt film care s-a bucurat de o anumita popularitate, dar care ram\u00e2ne tributar expresiilor naturaliste, este filmul epic \u201eCaruga\u201c (\u00een regia croatului Rajko Grilic; muzica este semnata de Goran Bregovic; cu Ivo Gregurevic, Davor Janjic si Branka Trlin-Matula; 1991), o drama biografica si istorica despre Jovo Stanisavljevic Caruga, haiduc s\u00e2rb din Slovenia, activ dupa Primul Razboi Mondial pe fondul prabusirii Imperiului Austro-Ungar si al tranzitiei presupuse de realizarea statului s\u00e2rbo-croato-sloven. Lungmetrajul debuteaza cu scene directe: un militar demobilizat este \u00eenconjurat pe c\u00e2mp, l\u00e2nga o padure, de o banda de dezertori care se considera revolutionari bolsevici; acestia \u00eel obliga pe soldat sa se dezbrace, dupa care, sub o ploaie de gloante, \u00eel gonesc \u00een padure. Aici se \u00eent\u00e2lneste cu un t\u00e2nar care s-a confruntat cu aceiasi umilinta. Cei doi descopera, la iesirea din padure, urmele criminale ale grupului de anarhisti radicali \u2013 doua trasuri rasturnate, cadavrele unei femei violate, al unui barbat gol si sp\u00e2nzurat de un copac cu capul \u00een jos. Tinerii sunt nevoiti sa jefuiasca mortii, apoi se \u00eentorc \u00een t\u00e2rgul soldatului; urmeaza scene rapide si naturaliste: soldatul face amor pasional cu o localnica, e ucis un speculant caruia i se organizeaza, apoi, un priveghi ce se transforma \u00eentr-o petrecere zgomotoasa. Jandarmii intervin si \u00eel aresteaza pe Caruga, dar acesta, cu complicitatea unui alt detinut, reuseste sa evadeze, \u00eembracat \u00een uniforma unui soldat (fugarul are, de altfel, apetit pentru substituiri si deghizari).
\nCaruga este dat \u00een urmarire si este surprins \u00een padure, \u00een timp ce bea apa de la un izvor, de un membru al grupului de bolsevici, aceiasi care i-au ucis, la \u00eenceputul filmului, pe calatorii celor doua trasuri. Anarhistii care sustineau ca \u201efac revolutia\u201c visau la o \u201erepublica sovietica iugoslava\u201c, dar, \u00een fapt, se ocupau cu jafuri, rapiri si crime (aveau obiceiul sa \u00eesi duca victimele \u00een padure, sa le puna sa \u00eesi sape groapa, dupa care acestea erau executate). \u00cen mijlocul lor, Caruga \u00eesi regaseste tovarasul si hotaraste sa se alature asa-zisilor revolutionari. \u00censa, \u00een scurt timp, banditii sunt \u00eenconjurati de trupele de jandarmi si are loc o batalie \u00een toata regula (anarhistii folosesc un arsenal divers, inclusiv grenade). Din confruntarea dramatica scapa doar cei doi proscrisi. Comportamentul jandarmilor este, uneori, comic: dupa batalia din padure, oamenii legii iau cu ei si o jumatate de porc pe care banditii o furasera, la r\u00e2ndul lor. Dupa episodul conflictului s\u00e2ngeros din padure, Caruga devine liderul grupului care a supravietuit confruntarii si se razbuna pe jandarmi (\u00eei umileste, som\u00e2ndu-i sa se dezbrace de uniforme si sa fuga, sub o ploaie de gloante, \u00eentr-o padure), organizeaza t\u00e2lharii (inclusiv jefuirea unor negustori modesti) care, pe l\u00e2nga rapt, presupun si violuri, petreceri deocheate, c\u00e2te o vizita la bordel.
\nDeoarece \u00eei displac leninistii din banda sa, fiind deranjat de obsesia lor politica, de dorinta lor de a impune finalitatile revolutiei sociale si nu practicarea haiduciei, Caruga hotaraste lichidarea acestora. Dupa uciderea de catre \u201ehaiduci\u201c a unui oficial si a jandarmilor care \u00eel \u00eensoteau, Caruga duce o viata extravaganta \u2013 cheltuieste bani multi cumpar\u00e2ndu-si o casa aratoasa, cai de curse, se \u00eembraca precum un afacerist prosper, paveaza cu trandafiri albi scarile casei, precum si camera \u00een care \u00eesi primeste iubita blonda, leninista si narcomana. Banditul ajunge sa joace carti si sa se \u00eembete \u00eempreuna cu un ofiter de jandarmi, \u00eentr-o c\u00e2rciuma mai de soi. Jandarmul, dupa ce \u00een timpul partidei de poker \u00eei afla domiciliul, se pregateste sa \u00eel aresteze pe Caruga; \u201ehaiducul\u201c se \u00eentorsese \u00een casa sa, \u00een camera acoperita de flori si adormise sub pian. Scena este greu de egalat ca originalitate: seful jandarmilor, \u00eensotit de un lautar care c\u00e2nta o romanta celebra \u00een epoca, se asaza l\u00e2nga Caruga cu arma \u00eendreptata catre acesta. Evident, eroul filmului se trezeste \u00een arestul politiei, iar apoi la tribunal. \u00cen timpul procesului r\u00e2de si bagatelizeaza justitia. Dupa condamnare, \u00eempreuna cu doi camarazi, se bucura de un ospat opulent. \u00cen scena finala, \u00eenainte de executie si chiar \u00een timpul \u00een care calaul \u00eei petrece streangul \u00een jurul grumazului, Caruga r\u00e2de \u00een hohote.
\nTerente \u2013 un \u201eCaruga\u201c rom\u00e2nesc<\/strong>
\n\u00cen imediata proximitate a lui \u201eCaruga\u201c se situeaza productia rom\u00e2neasca \u201eTerente, regele baltilor\u201c (scenariul este semnat de Fanus Neagu; \u00een regia lui Andrei Blaier; cu Gavril Patru, Gheorghe Dinica, Ilarion Ciobanu; premiera are loc \u00een 1995), drama cu elemente de satira. \u00cen Braila, turbulentul Terente (3) \u2013 celebru prin sexualitatea exersata \u00een bordeluri si \u00een afara lor, sadomasochist, cartofor, chefliu \u2013 \u00eesi \u00eencepe existenta de raufacator dupa ce si-a ispasit pedeapsa pentru dezertarea din marina regala. Dorinta de razbunare, legitimarea violentei si a jafului din perspectiva ideilor anarhiste, influentele nocive (e relevant felul \u00een care \u00eencearca sa \u00eel instrumentalizeze anarhistul rus si \u201eziaristul\u201c Bucur Ionescu-Bazil), dispretul pentru coruptia institutionalizata si setea de notorietate (presa l-a si numit \u201ebanditul Danubiului\u201c sau \u201eregele Baltilor\u201c) \u00eel \u00eemping sa sav\u00e2rsesca jafuri,\u00a0 crime si violuri. Din nefericire, realizatorii filmului au ignorat tragedia banditului (moartea celor patru copii si a sotiei sale). Singurul episod pozitiv din viata sa \u00eei va aduce si moartea. Dorind sa-si revada iubita, pe Avdokia, care \u00eei nascuse un fiu, Terente cade \u00een capcana pe care i-o \u00eentind autoritatile si este \u00eempuscat \u00een timp ce \u00eenearca, uit\u00e2ndu-se pe o fereastra, sa \u00eesi zareasca nouul-nascut.
\nCele doua filme, cel s\u00e2rbesc si cel rom\u00e2nesc \u2013 \u201eCaruga\u201c si \u201eTerente, regele baltilor\u201c \u2013\u00a0 exceleaza \u00een a sustine ideea ca raufacatorul este victima \u00eemprejurarilor, ca nemasura acestuia \u00eei face pe oamenii obisnuiti sa admire excesul, iesirea din norma. Filmele fac din doi banditi urbani figuri antisistem care, cam \u00een aceeasi perioada, urmaresc un fel de vendeta \u00eempotriva societatii care \u00eei marginalizase.
\nSobri si J\u00e1no\u0161\u00edk<\/strong>
\n\u00cen schimb, \u00een filmografia europeana, \u00eendeosebi \u00een aceea central-europeana, traditia filmelor cu haiduci continua, dupa 1989. \u00cen ultimii ani s-au impus, astfel, biografiile lui Sobri J\u00f3ska (\u00een filmul \u201eSobri\u201c, Ungaria, 2002) si aceea a lui Juraj J\u00e1no\u0161\u00edk (\u201ePravdiv\u00e1 hist\u00f3ria o Jurajovi J\u00e1no\u0161\u00edkovi a Tom\u00e1\u0161ovi Uhorc\u00edkovi\u201c, Slovacia-Polonia-Cehia, 2009). Cel mai recent film despre Robin Hood (\u00een regia lui Ridley Scott; cu Russell Crowe, Cate Blanchett, Matthew Macfadyen; 2010), drama istorica si productie de actiune, propune perspective noi asupra celui mai popular haiduc din toate timpurile, vazut acum ca un impostor acceptat de anumite cercuri ale nobilimii, dar si ca un nonconformist care viseaza la realizarea utopiei egalitare si care, de aceea, participa la impunerea sistemului de drepturi civile presupuse de Magna Charta Libertatum (1215).
\nFilmul \u201eSobri\u201c (\u00een regia lui Emil Nov\u00e1k; cu Szarvas Attila, Eperjes K\u00e1roly, T\u00f6rocsik Mari, Zenthe Ferenc; 2002), epic istoric si biografic, re\u00eenvie traditia romantica despre Sobri J\u00f3ska (1810-1837), haiduc popular (cunoscut si ca Zsubri J\u00f3ska) \u00een fictiunea de limba germana si maghiara, care a actionat \u00een spatiul transdanubian, jefuind ciobani si comercianti bogati. Conform legendei, haiducul are parte de o moarte demna, pe c\u00e2mpul de lupta. Sobri J\u00f3ska este un luptator care trage cu doua pistoale odata, \u00een stufarisul baltilor; c\u00e2nd e prins \u00eentr-o ambuscada de soldatii austrieci si realizeaza ca situatia este fara iesire, se sinucide sub ochii dusmanului, \u00een timp ce camarazii lui sunt v\u00e2nati. Filmul este mediocru, desi are ca punct de plecare o traditie pe care o foloseste prea putin \u2013 e cazul influentelor palide ale filmului semnat de Mikl\u00f3s Jancs\u00f3, \u201eSzeg\u00e9nyleg\u00e9nyek\u201c (tradus \u00een rom\u00e2neste ca \u201eSarmanii flacai\u201c sau \u201eCei fara speranta\u201c) \u00een episodul biciuirii lui Sobri J\u00f3ska. Este, \u00een schimb, marcat de revigorarea postcomunista a nationalismului maghiar. De altfel, comanda politica este vizibila \u00een productia de film care, la fel ca \u00een cazul cinematografiei rusesti, a devenit expresia obsesiei de a remitologiza, prin filmul istoric, evenimente istorice si de a revalorifica figuri ale panteonului national (4). Culoarea istorica este realizata, \u00eensa, \u00eentr-o maniera comuna (cr\u00e2sma ca loc social definitoriu pentru mediul rural si deci si pentru lumea haiducilor, cadre urbane, imaginea care individualizeaza lucrurile, poezia detaliului care da impresia de autenticitate \u2013 cu animale domestice care trec prin cadre, cu sunetele pustei, o picatura de apa care se prelinge \u00eentr-un toi de tuica).
\nImpresionant si destul de cunoscut este, mai ales dupa ce a fost difuzat prin reteaua HBO, filmul \u201eJ\u00e1no\u0161\u00edk. Pravdiv\u00e1 hist\u00f3ria\u201c\/ \u201eJ\u00e1no\u0161\u00edk. Adevarata istorie\u201c, coproductie slovaco-polono-ceha, \u00een regia lui Agnieszka Holland si a Katarzynei Adamik; rolul principal e interpretat de V\u00e1clav Jir\u00e1cek; 2009), o drama istorica si biografica despre Juraj J\u00e1no\u0161\u00edk, diferita de abordarile cinematografice anterioare. Figura haiducului central-european a fost reamintita, dupa 1989, de productia animata de televiziune \u201eZbojn\u00edk Juro\u0161\u00edk\u201c\/ \u201eT\u00e2lharul Juro\u0161\u00edk\u201c (28 de pisoade; \u00een regia lui Jaroslav Baran; 1991) (5). \u00cen timp ce aceasta animatie, precum si produsele culturale anterioare despre haiduc \u2013 folclorul, literatura de fictiune, filmele din perioada interbelica si socialista \u2013 \u00eel prezinta pe Juraj J\u00e1no\u0161\u00edk \u00een ipostaza de campion al rezistentei sociale si nationale, noua pelicula, mai apropiata de biografia reala a personajului, \u00eel surprinde pe Juraj J\u00e1no\u0161\u00edk ca participant la rascoala curutilor (haiducilor) \u00eempotriva administratiei austriece din nordul Ungariei, miscare condusa de principele Francisc R\u00e1k\u00f3czi al II-lea \u00eentre 1703 si 1711 (J\u00e1no\u0161\u00edk a participat la miscarea antihabsburgica \u00eentre 1707-1708, apoi a fost obligat sa se \u00eenroleze \u00een armata \u00eempotriva careia luptase).
\nFilmul, departe de a fi iconoclast, reface, cu compasiune si lirism, biografia lui Juraj J\u00e1no\u0161\u00edk, un t\u00e2nar taran slovac debusolat de atrocitatile si schimbarile pe care le vede petrec\u00e2ndu-se \u00een fata ochilor sai (e relevant episodul \u00eenrolarii tinerilor \u00een armata imperiala, episod \u00een care un ofiter nemultumit de faptul ca un recrut a ascuns la perchezitia corporala un inel \u00eenghitindu-l, \u00eei spinteca acestuia burta si extrage din stomacul victimei bijuteria), determinat de influentele din mediul sau (un moment-cheie e cel al discutiei pe care o are cu brigandul Tom\u00e1\u0161 Uhorc\u00edk, pe care, \u00een calitate de paznic la \u00eenchisoarea Bytca\/Nagybiccse, \u00eel ajutase sa evadeze). Daca Tom\u00e1\u0161 Uhorc\u00edk considera brigandajul un fel de \u201emunca, la fel ca toate muncile\u201c, J\u00e1no\u0161\u00edk sustinea ca haiducia presupune o forma de putere, de manifestare a barbatiei, a demnitatii si a libertatii \u00een raport cu autoritatile (e destul de \u201epedagogica\u201c discutia purtata de cei doi dupa ce J\u00e1no\u0161\u00edk \u00eesi face bilantul vietii \u2013 patru ani de razboi, nedreptati \u00eendurate, esecuri \u2013 si declara ca simte nevoia de a face ceva nou, deosebit).
\n\u00cempreuna cu prietenii, la 23 de ani, J\u00e1no\u0161\u00edk devine seful unui bande care jefuieste \u2013 \u00een vechiul regat al Ungariei, mai ales \u00een Slovacia, dar si \u00een Polonia si Moravia \u2013 negustori de postavuri si animale, nobili. J\u00e1no\u0161\u00edk parea, la primele \u201elovituri\u201c, doar un t\u00e2nar nelinistit si hedonist, dependent de adrenalina aventurii. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, viziuni mistice specifice evlaviei crestinismului popular \u00eei \u00eentrerup si \u00eei tulbura chefurile haiducesti fruste si \u00eent\u00e2lnirile amoroase, \u00eei provoaca interogatii existentiale si tentatia suicidului, \u00eei grabesc maturizarea, dar nu \u00eel pregatesc pentru momentul mortii. Doar iubirea pasionala a Barbarei pare a-i readuce linistea interioara, caci haiducia practicata de J\u00e1no\u0161\u00edk ca experienta justitiara si ludica, precum si notorietatea nu \u00eel mai satisfac pe deplin. Dupa finalizarea fiecarui jaf urmeaza generozitatea nepremeditata si aleatorie, viata inactiva si bucolica \u00een satul dintre munti \u00eempaduriti si \u00eenzapeziti.
\nJustitia sistemului, mai cruda \u00een iluminismul administrativ austriac dec\u00e2t \u00een Europa orientala, \u00eel captureaza si \u00eel condamna la supliciu, Juraj J\u00e1no\u0161\u00edk fiind at\u00e2rnat, p\u00e2na la moarte, \u00eentr-un c\u00e2rlig mare din fier. Un copil, o imagine a lui Isus, \u00eei fixeaza \u00eensa privirea cu compasiune, dar si cu severitate inocenta, lu\u00e2ndu-i o parte din suferinta si grabind sf\u00e2rsitul chinurilor. J\u00e1no\u0161\u00edk moare ca un om obisnuit care \u00eencearca sa se \u00eempace cu evidenta mortii sale prin supliciu si care, \u00een cele din urma, este posedat de frica animalica a celui care agonizeaza. Dar, cu c\u00e2teva clipe \u00eenainte de moarte, haiducul se \u00eempaca cu propriul sf\u00e2rsit. Scena executiei este frusta, naturalista (la fel ca prezentarea interogatoriilor si a torturilor la care e supus rebelul), ultima secventa fix\u00e2nd cadavrul lui J\u00e1no\u0161\u00edk, cadavru chircit \u00een c\u00e2rlig, trup lipsit de viata si de glorie. Eroul acestui film, care prin interogatiile si trarile sale este un personaj modern si tragic, moare \u00een umilinta, ca orice victima a sistemului. Ultimele imagini ale filmului, imagini pseudo-optimiste, mai atenueaza \u00eensa din impactul scenei socante a mortii lui J\u00e1no\u0161\u00edk; Barbara, iubita haiducului, aduce pe lume un prunc, semn ca semintia haiducului, dar si a spiritului justitiar, ca si viata \u00een genere, nu se sf\u00e2rsesc.
\n\u201eJ\u00e1no\u0161\u00edk. Pravdiv\u00e1 hist\u00f3ria\u201c, o pelicula deseori lirica, face apel la inventarul traditional al filmului istoric si documentar etnografic, dar si la naturalismul si erotismul explicit al filmului actual. Refacerea imaginii satului slovac se realizeaza prin poezia detaliului, prin introducerea scenelor de viata domestica \u2013 \u00een spatiul familial restr\u00e2ns gospodina gateste, copii mici dorm sau se joaca cu orataniile, fii se scalda. Sarbatorile, expresii ale traditiei populare crestine, precum si nuntile \u00eendulcesc viata si apropie oamenii, creeaza solidaritati. Nunta lui Tom\u00e1\u0161 Uhorc\u00edk, eveniment caruia \u00een economia naratiunii i se acorda un spatiu privilegiat, aminteste de \u201eNunta\u201c lui Andrzej Wajda (1972). S\u00e2ngele si durerea sunt biruite de tandretea unei m\u00e2ng\u00e2ieri si de dulceata unui sarut marital \u00eenmuiat, la propriu, \u00een miere, de speranta perpetuarii.
\nMitologizari si remitologizari<\/strong>
\nTrebuie sa observam ca aceste filme, desi sunt moderne, \u00eembin\u00e2nd lirismul, gestualitatea, riturile de trecere ale ruralitatii cu naturalismul, desi demitologizeaza personajul (operatie \u00eenceputa \u00een cinematograful maghiar cu \u201eTalpuk alatt f\u00fcty\u00fcl a sz\u00e9l\u201c \u00een 1976, film care \u00eei prezinta pe unii dintre asa-zisii haiduci ai pustei ca pe niste t\u00e2lhari \u2013 mai ales hoti de cai? care deposedau, \u00een primul r\u00e2nd, comunitatile rurale de bunuri, nelegiuiti care \u00eempartaseau si un cod necrutator ce concilia raptul cu onoarea) fara a fi iconoclaste, reduc istoria haiducului la drama lui personala declansata de dorinta de razbunare sau de depasire a conditiei sociale. Relevant e, \u00een acest sens, cazul lui Radu Anghel, care razbuna mai \u00eent\u00e2i moartea logodnicei si nebunia mamei sale, pustiirea gospodariei; la fel de relevanta e si situatia lui Anghel Saptecai care, desi fusese eliberat de tatal sau natural Mamulos, la granita cu Ardealul, se \u00eentoarce pentru a razbuna moartea mamei datorate unui raid al zapciilor ce str\u00e2ngeau abuziv birurile. Si totusi, \u00een filmografia central si est-europeana, este introdusa imaginea banditului care trezeste, \u00een film, ca altadata \u00een folclor, admiratia pentru curajul de a sfida sistemul si de a \u00eent\u00e2mpina moartea (6).
\n\u00cen Rom\u00e2nia, \u00een ultimele decenii, \u201efilmul cu haiduci\u201c a fost abandonat \u00een favoarea productiilor cinematografice cu tema recenta. Distribuitorii externi sunt mai interesati de acesta, statul rom\u00e2n nu mai finanteaza acest gen de filme (nu are o politica \u00een acest sens), iar publicul rom\u00e2nesc cauta raspunsuri la interogatiile ridicate de existenta cotidiana. \u00cen schimb, \u00een cinematografiile central si est-europene postcomuniste se mai realizeaza, asa cum am vazut, pelicule despre haiduci si t\u00e2lhari, filme care demitologizeaza sau care, dimpotriva, ca semn al revigorarii nationalismelor, remitologizeaza? \u00een calitate de reprezentari patrimoniale? figuri de banditi celebri.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Vezi Tudor Caranfil, \u201eDictionar de filme rom\u00e2nesti\u201c, Editura Litera International, Bucuresti, 2008.
\n2. Mihaela Grancea, \u201eHaiducul si t\u00e2lharul \u2013 o dilema culturala? Schita de imagologie istorica si literatura comparata\u201c, \u00een Andi Mihalache, Alexandru Istrate (ed.), \u201eRomantism si modernitate. Atitudini, reevaluari, polemici\u201c, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 2008, pp. 515-554.
\n3. Stefan Vasali (n. 1895-d. 1927).
\n4. Vezi filmul maghiar \u201eSacra Corona\u201c (\u00een regia lui G\u00e1bor Koltay; 2001) si filmele rusesti \u201eRusskiy kovche\u201cg\u201c\/ \u201eArca ruseasca\u201c (\u00een regia lui Aleksandr Sokurov; 2002) si \u201e1612 Khroniki smutnogo vremeni\u201c\/ \u201eCronicile vremurilor \u00eentunecate\u201c (\u00een regia lui Vladimir Khotinenko; 2007).
\n5. O productie de gen asemanatoare a fost \u201eZbojn\u00edk Jurko\u201c\/ \u201eT\u00e2lharul Jurko\u201c, film animat, semnat de Viktor Kubal.
\n6. \u00cen westernul american aceasta abordare a devenit clasica din anii ’70.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Haiducii dupA 1989   Filmele artistice realizate dupa prabusirea sistemului comunist par sa fi abandonat, cel putin \u00een Rom\u00e2nia, tema haiduceasca; la noi, se produc doar doua filme mediocre \u00een proximitatea temei. Astfel, daca prin \u201eDoi haiduci si o cr\u00e2smarita\u201c (\u00een regia lui Mircea George Cornea; cu Constantin Codrescu, Szabolcs Cseh, Ion Haiduc, Manuela Harabor,… Cite\u0219te mai mult »Filmul cu haiduci ca loc al memoriei (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-11632","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2226,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11632","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11632"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11632\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11632"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11632"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11632"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}