{"id":11629,"date":"2012-04-26T16:11:29","date_gmt":"2012-04-26T14:11:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11629"},"modified":"2012-04-26T16:11:46","modified_gmt":"2012-04-26T14:11:46","slug":"despre-%e2%80%9eflautul-de-aur%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-%e2%80%9eflautul-de-aur%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Despre \u201eFlautul de Aur\u201c"},"content":{"rendered":"

Ion Bogdan Stefanescu \u00een dialog cu Virgil Oprina<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Virgil Oprina: Flautul de Aur… o poveste despre vanitate sau despre pasiune?<\/p>\n

Ion Bogdan Stefanescu: Flautul de aur \u2013 Muramatsu \u2013 este un vis atins. Cred ca orice flautist pe lumea asta \u00eesi doreste un astfel de instrument. Probabil ca pentru cei care nu sunt \u00een bransa, un asemenea anunt de turneu poate parea un gest plin de vanitate. Realitatea este \u00eensa ca un profesionist are nevoie de un instrument pe masura pentru a se putea exprima. Or, acest instrument este asemenea unui Bentley caruia numai un sofer profesionist \u00eei poate specula la maximum calitatile. Avem, \u00een clipa asta, \u00een Rom\u00e2nia, exemplele unor instrumentisti de mare valoare care c\u00e2nta pe viori celebre: Liviu Prunaru, Gabriel Croitoru sau Alexandru Tomescu. Ei ar fi fost si fara aceste instrumente violonisti de exceptie, numai ca Stradivarius sau Guarneri le-au adus un plus de stralucire, siguranta si \u00eencredere \u00een c\u00e2ntat. Acelasi lucru se petrece si cu mine. Am trecut la un nivel \u00eenalt de perceptie si interpretare prin acest instrument. De fapt, \u00eentre interpret si instrument trebuie sa se petreaca o alchimie, iar eu sunt un rasfatat al sortii pentru ca produc sunete… \u201edin aur\u201c.<\/p>\n

V.O.: \u201eMeseria \u2013 bratara de aur\u201c. Doreste proiectul \u201eFlautul de Aur\u201c sa reaminteasca rom\u00e2nilor acest precept?<\/p>\n

I.B.S.: Pe vremuri, am gasit \u00een podul casei bunicilor mei, la C\u00e2mpina, un abecedar, pe coperta caruia erau scrise versurile lui Alexandru Vlahuta: \u201eSf\u00e2nta munca e aceea ce rasplata-n ea-si gaseste \/ De-ntelegi tu asta, cheia fericirii tale-o tii\u201c. Adica, \u00een viata e musai sa-ti gasesti vocatia. Pentru majoritatea, astazi, banii reprezinta telul principal si sunt \u00een stare sa faca orice pentru a obtine c\u00e2t mai multi, chiar daca trebuie, pentru aceasta, sa aleaga un drum contra naturii lor. E bine ca \u00een viata sa-ti alegi o meserie pe care sa o \u00eendragesti, sa o faci cu placere. Muzicienii nu sunt oameni bogati din punct de vedere material, dar sufleteste si spiritual au un cu totul alt ascedent fata de restul lumii. \u201eGurile rele\u201c ma vor acuza imediat de ipocrizie, pentru ca posed un flaut de aur, deci sunt bogat. Dar eu nu am cumparat acest flaut, ci l-am primit cadou de la sotia mea, Anca Vidaeff \u2013 Stefanescu. De fapt, ei \u00eei datoram acest turneu. \u00cemi doresc, \u00een primul r\u00e2nd, ca sunetul de flaut sa ajunga la sufletul oamenilor, sa-i m\u00e2ng\u00e2ie pentru o clipa si astfel sa devina mai \u00eengaduitori unul cu altul, mai z\u00e2mbitori si, de ce nu, mai optimisti. \u00cen unele culturi ale Antichitatii, flautul era considerat o prelungire a sufletului, liantul dintre om si divinitate. Astazi \u00eenca sunetul de flaut mai poate aduce pacea, linistea \u00een vietile noastre at\u00e2t de agitate si \u00eencercate. De asemenea, \u00eemi doresc o data \u00een plus sa prezint publicului un instrument cu reale valente solistice. Cred ca flautul ar trebui sa fie mult mai prezent ca instrument solistic \u00een stagiunile Filarmonicilor din Rom\u00e2nia. Repertoriul este la fel de impresionant ca si cel al viorii sau violoncelului, de aceea ar merita un statut egal \u00een perceptia iubitorilor de muzica.<\/p>\n

V.O.: Sunteti cu siguranta unul dintre cei mai activi artisti rom\u00e2ni care traiesc in Rom\u00e2nia. Sunteti si un militant sau este vorba doar de bucuria de a fi pe scena?<\/p>\n

I.B.S.: Am observat ca majoritatea semenilor nostri au nevoie de adrenalina: unii conduc cu viteza, altii fac sporturi extreme, altii pariaza sau merg pe stadioane s.a.m.d.. Eu am nevoie de adrenalina pe care ti-o ofera scena. E o mare raspundere sa apari \u00een fata publicului, te erijezi, \u00eentr-un fel, \u00een lider, \u00eeti asumi resposabilitati, iar placerea pe care ti-o ofera aplauzele este inegalabila. Recunostinta publicului e cel mai frumos dar de pe Pam\u00e2nt. Sunt \u00eensa un militant \u00een ceea ce priveste muzica contemporana. Cred cu tarie \u00een puterea si valoarea acestei arte si, mai ales, consider ca avem cei mai buni compozitori din lume. Sunt valori perene carora \u00eenca nu le-am descoperit potentialul real (ei reprezinta o adevarata mina de aur pentru imaginea Rom\u00e2niei) si nu suntem pregatiti sa-i acceptam si sa-i pretuim pe c\u00e2t o merita. Pun si eu umarul, c\u00e2t pot, la promovarea acestei \u201enise\u201c a culturii si sper ca, prin interpretarea mea, sa atrag c\u00e2t mai multi adepti. P\u00e2na la urma \u00eensa, tot de pasiune e vorba, pentru ca totul paleste daca nu exista acel foc launtric. C\u00e2nt cu aceeasi daruire orice tip de muzica. Nu \u00eent\u00e2mplator, pot spune ca am lansat un brand pe care ar trebui sa-l \u00eenregistrez \u2013 \u201eBarock, ba clasic\u201c -, un joc de cuvinte care \u00eemi permite sa c\u00e2nt orice: de la Baroc la Rock.<\/p>\n

V.O.: Cum ati defini crezul
\ndumneavoastra artistic?<\/p>\n

I.B.S.: Exista chiar pe site-ul meu \u2013 www.ionbogdanstefanescu.ro: \u201eArgint, iara nu arginti\u201c. Sigur ca banii sunt importanti, avem nevoie de sponsori pentru a ne realiza demersurile, dar scopul artistilor este sa aduca frumosul \u00een viata Cetatii. Menirea lor este aceea de a educa gustul oamenilor, iar cel care \u00eesi asuma un astfel de rol este supus continuu unui proces de \u00eenvatare, de introspectie, de autoevaluare, de cautare, de permanenta perfectionare. Practic, nu exista timpi morti \u00een viata unui artist, nu exista relaxare totala. Chiar si somnul este o stare de veghe. De aceea, probabil, multi artisti clacheaza la v\u00e2rste timpurii. Solicitarea este extrema daca \u00eeti iei rolul \u00een serios.<\/p>\n

V.O.: Credeti ca rom\u00e2nii de azi mai sunt prieteni cu muzica?<\/p>\n

I.B.S.: Sigur ca da. Imaginati-va viata fara muzica. As propune acest exercitiu pentru trei zile. Sunt convins ca daca i-am prelungi durata, lumea ar exploda. Muzica face parte din natura umana. Omul, c\u00e2nd se simte bine sau c\u00e2nd e trist, simte nevoia sa c\u00e2nte sau sa asculte muzica. Si, nu stiu daca ati observat, dar taman cei care nu au pic de voce sau ureche muzicala \u00eesi doresc sa c\u00e2nte. Astfel ca eu cred ca rom\u00e2nii vor sa asulte muzica, le place. Problema e ce fel de muzica mediatizam. Topurile de audienta ne spun ca rom\u00e2nii asculta cel mai mult manele. M-as mira. Asculta pentru ca acest tip de muzica e promovat. Pe vremea lui Ceausescu, toata Rom\u00e2nia se uita la \u201eSeratele\u201c lui Iosif Sava. Depun marturie pentru asta, fiindca toti partenerii mei de joaca plecau acasa c\u00e2nd \u00eencepea emisiunea. Ne opream chiar si din fotbal pentru asta. De asemenea, joia si vinerea erau difuzate concertele Orchestrei Radio sau ale Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c. P\u00e2na si cei de la tara aveau ocazia sa asculte muzica clasica. Se crease o obisnuinta. Astazi, perceptia s-a schimbat din cauza comertului. E foarte simplu: manelistii platesc \u201ela greu\u201c producatorilor si moderatorilor de show-uri pentru a fi mediatizati si acestia, \u00een momentul \u00een care li se \u201e\u00eenverzeste clipa\u201c, lasa constiinta de o parte, infest\u00e2nd cu buna stiinta gustul artistic si judecatile de valoare ale telespectatorilor. \u00cen scurta vreme, omul se obisnuieste cu astfel de inflexiuni si tine televizorul aprins, chiar daca nu-i da prea mare atentie. Astfel, muzica proasta escaladeaza topurile. Sunt \u00eensa convins ca lumea va veni sa asculte muzica pe care o vom prezenta \u00een recital. Dar, mai sunt convins si de faptul ca nicio televiziune nu ar veni sa preia un astfel de eveniment. Perceptia lor \u00eensa e gresita: \u00eesi doresc arginti, iara nu argint.<\/p>\n

V.O.: C\u00e2t de important este instrumentul pentru un muzician?<\/p>\n

I.B.S.: Este esential. Este oglinda sufletului. Se contopeste cu interpretul. Cu c\u00e2t este mai valoros, cu at\u00e2t calitatile interpretului sporesc, dar numai cu conditia ca acesta sa aiba un nivel artistic exceptional. Doar asa simbioza se realizeaza la modul ideal. Un pianist \u00eesi doreste sa c\u00e2nte pe Steinway, un violonist pe Stradivarius sau Guarneri, un flautist pe Muramatsu.<\/p>\n

V.O.: De ce Muramatsu? Care este povestea colaborarii dumneavoastra cu flautele producatorului japonez?<\/p>\n

I.B.S.: \u00cen 1995 am fost invitat de Sir James Galway, la cursul sau de vara din Elvetia, sa fac parte din echipa demonstrativa de douazeci de flautisti, de zece ani mereu aceiasi; eu reprezentam, la acel moment, noutatea. Absolut toti participantii, inclusiv echipa de la Muramatsu, au intrat \u00een sala, sa ma asculte. Dupa c\u00e2teva masuri, Sir Galway m-a oprit, mi-a luat flautul din m\u00e2na, a c\u00e2ntat pe el c\u00e2teva sunete si a facut un gest care \u00eensemna sa \u00eel arunc la gunoi. Le-a spus celor de la Muramatsu sa ma aiba \u00een vedere pentru ca ma considera un excelent flautist. Dupa c\u00e2tiva ani, din nou invitat de Sir Galway la cursurile sale de la Reggio Emilia de data asta, am obtinut premiul pentru cea mai buna interpretare, iar Hiroshi Aoki, cel mai renumit constructor de flaute din lume, mi-a facut cadou un cap de flaut deosebit de valoros. \u00cen anul urmator, \u00eensa, flautul mi-a fost furat si, c\u00e2nd am anuntat firma Muramatsu pentru a se avea \u00een vedere seria instrumentului meu, \u00een cazul \u00een care ar fi aparut \u00een vreun atelier de reparatie, mi-au raspuns ca board-ul lor a hotar\u00e2t sa \u00eemi trimita un alt flaut \u00een loc. Fapt unic \u00een lumea flautistica. Pretuirea lor fata de mine a crescut cu trecerea timpului, astfel ca mi-au oferit flautul de aur la un pret special. Din nou, un cadou extraordinar! Tot ca pe un gest de prietenie si pretuire interpretez si faptul ca la invitatia mea echipa Muramatsu a venit de cur\u00e2nd \u00een Rom\u00e2nia. Am organizat la Universitatea Nationala de Muzica \u201eZilele Muramatsu la Bucuresti\u201c. S-au simtit grozav si mi-au promis ca vom face anual astfel de evenimente. Consider gestul lor ca pe \u00eenca un premiu, dat fiind ca aceasta echipa a fost alaturi, de-a lungul vremii, de marii flautisti ai lumii: Marcel Moyse, Aur\u00e8le Nicolet si Sir James Galway.<\/p>\n

V.O.: Ce defineste un instrument, sunetul sau materialul din care este facut? \u00cen aceasta ecuatie aurul este cu adevarat necesar pentru obtinerea unui sunet de calitate sau reprezinta doar \u201eun capriciu\u201c menit sa ridice valoarea de piata a instrumentului?<\/p>\n

I.B.S.: Nu este un capriciu, nicidecum. Densitatea metalului este relevanta \u00een obtinerea unui sunet de calitate. Metalul vibreaza la atingerea aerului, iar aurul confera sunetului o anumita aura. Edgard Var\u00e8se a compus o lucrare celebra pentru repertoriul de flaut \u2013 \u201eDensity 21,5\u201c \u2013 tocmai \u00een aceasta idee. La vremea aceea, adica \u00een 1936, se lansase modelul din platina, titlul lucrarii reprezent\u00e2nd exact densitatea platinei. Astfel de metale pretioase ofera nu numai calitate sunetului, dar si nesf\u00e2rsite posibilitati coloristice, ajut\u00e2nd totodata si la pastrarea intonatiei, pentru ca alte metale se dilata si se contracta foarte repede la diferentele de temperatura.<\/p>\n

V.O.: Este de ajuns sa ai bani pentru a \u201eatinge aurul\u201c ca muzician?<\/p>\n

I.B.S.: E nevoie de foarte multi bani pentru a atinge aurul propriu-zis, dar pentru a atinge aurul produs prin acea alchimie de care vorbeam mai sus, adica pentru a patrunde si ram\u00e2ne \u00een sufletul spectatorilor, pentru a realiza o interpretare de referinta, e nevoie de har. Dar \u2013 atentie! \u2013, cei norocosi, adica daruiti cu har, \u00eesi pot pierde acest dar dumnezeiesc daca nu si-l educa \u00een mod constant.<\/p>\n

V.O.: Ce defineste un muzician, instrumentul sau sau arta sa?<\/p>\n

I.B.S.: Arta sa. Oare Edvin Marton, acel violonist mediocru, care patineaza prin Rom\u00e2nia si prin alte cotloane ale lumii, c\u00e2nt\u00e2nd pe un Stradivarius, e mai bun din acest motiv? Instrumentul este pentru el doar o sursa de reclama. Perahia, Barenboim sau Sir Galway sunt miraculosi ca muzicieni indiferent de instrumentul pe care c\u00e2nta. Numai ca nivelul lor artistic le ofera prilejul de a beneficia \u00eentotdeauna de cele mai bune instrumente, care devin \u00een m\u00e2na lor ireal de frumoase. Acesti muzicieni ram\u00e2n \u00een istoria muzicii. Aproape ca ne dorim sa-i ascultam numai pe ei.<\/p>\n

V.O.: Care calitati profesionale si elemente din bogatul dumneavoastra trecut artistic credeti ca va recomanda pentru sustinerea unui proiect precum \u201eFlautul de aur\u201c?<\/p>\n

I.B.S.: E greu sa \u00eensir acum premiile si recunoasterile pe care le-am obtinut de-a lungul vremii si care ar putea constitui un motiv serios pentru organizarea unui astfel de turneu national. \u00cenca mai am putere si dorinta sa c\u00e2nt. Sustin anual \u00een jur de patruzeci de concerte \u00een tara si \u00een strainatate, pe l\u00e2nga concertele saptam\u00e2nale din cadrul Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c. E o munca acerba. Dar daca trebuie sa desprind o anume calitate, ar fi aceea ca pot sa \u00eemi asum un repertoriu \u00eentr-un timp foarte scurt. Pot citi la prima vedere nu numai notele, dar si sensurile muzicale. De obicei \u00eenvat anual \u00een jur de cincizeci de lucrari. Asadar, repertoriul meu este foarte generos si pot oferi foarte multe variante pentru un program de turneu.<\/p>\n

V.O.: Care au fost criteriile care au condus la alegerea repertoriului acestui turneu national?<\/p>\n

I.B.S.: Am tinut cont \u00een primul r\u00e2nd de public. Muzica trebuie sa le mearga la suflet. De aceea pornim \u00een demersul nostru artistic de la Bach, un compozitor \u00een mare voga si \u00een secolul XXI. Despre Mozart nu mai vorbesc. Mai cu seama ca \u201eSonata\u201c pe care am ales-o este scrisa la numai opt ani. Este o adevarata bijuterie muzicala. Apoi, Dvorak este unul dintre preferatii stagiunilor de concert. Pe Poulenc \u00eel \u00eent\u00e2lnim mai rar, dar muzica lui este exceptionala, cu mare impact la public. Aceasta \u201eSonata\u201c pe care o interpertam a fost g\u00e2ndita ca o muzica de salon, cu multa sensibilitate si chiar umor. Otar Taktakeshvili, un compozitor rus, scrie o muzica spumoasa, plina de sensibilitatea tipic ruseasca. Este ca o muzica de film. Sunt convins ca va avea mare succes la public. Mike Mower, cel cu care \u00eenchidem recitalul, este, \u00een clipa aceasta, \u00een mare voga \u00een Anglia. A compus special pentru Sir James Galway. \u201eSonata latino\u201c este inspirata din muzica latino-americana. Ritmurile si melodiile puse \u00een pagina vor electriza publicul. Asadar, am g\u00e2ndit totul \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t cei care vin sa asculte acest recital sa ia contact cu marea muzica clasica a lumii si, mai ales, sa-si doreasca sa mai vina \u00eenca o data.<\/p>\n

V.O.: Veti face echipa cu o alta pregnanta personalitate artistica \u00een persoana pianistului Horia Mihail. Este pentru prima data? Care credeti ca va fi reteta succesului acestei colaborari?<\/p>\n

I.B.S.: Horia Mihail dispune de aceeasi calitate cu care ma laudam mai \u00eenainte. \u00cen aceeasi \u201etonalitate\u201c putem vorbi si despre el, un pianist realmente de exceptie. Ne cunoastem de foarta multa vreme, am studiat \u00eempreuna la Universitatea Urbana-Champaign din statul Illinois, America. Am c\u00e2ntat \u00eempreuna si din prima clipa am reactionat pe aceeasi lungime de unda. Noi nu avem nevoie de multe repetitii, ceea ce este esential pentru ritmul \u00een care fiecare ne desfasuram activitatea. Tehnica si inteligenta muzicala de care dispune Horia sunt de invidiat. Ma simt \u00een largul meu \u00een compania lui. Cred ca daca cei din public ne-ar urmari \u00een toate cele cinci recitaluri ar descoperi mereu lucruri noi. Este un schimb de idei pe care \u00eel mentinem viu, realiz\u00e2ndu-l, de multe ori, chiar pe scena. E un joc al mintii care produce acea adrenalina pe care o mentionam mai devreme. Cred ca \u00eempreuna facem o echipa valoroasa.<\/p>\n

V.O.: Care este, din punctul dumneavoastra de vedere mesajul turneului national \u201eFlautul de Aur\u201c?<\/p>\n

I.B.S.: As vrea ca oamenii sa descopere ca muzica clasica \u00eei poate face mai buni si le poate deschide sufletul asa cum numai \u00een vis pot spera. E miraculoasa terapia prin muzica clasica. Ritmurile si armoniile muzicii pop reduc \u00een mare masura posibilitatile noastre de cunoastere. \u00centr-un fel, ne uniformizeaza. Muzica clasica deschide cai infinite de perceptie. Ne poarta \u00een zone nebanuite. Trebuie doar sa o acceptam. Sa ne obisnuim sa o ascultam. Viata noastra se va schimba radical. Spre exemplu, florile din balconul meu \u00eenfloreau \u00een plina iarna pentru ca ascultau lucrarile lui Bach sau Mozart pe care le studiam. Se stie ca vacile dau mai mult lapte daca asculta Mozart. Cu siguranta oamenii vor fi capabili de rezultate performante daca vor asculta cu predilectie muzica clasica. Si, recunosc, mi-as dori sa-i conving pe cei care au putere financiara ca trebuie investit \u00een astfel de evenimente. Numai asa nivelul material si spiritual al tarii va creste considerabil. M\u00e2rsaviile de orice fel ar disparea ca prin minune.<\/p>\n

V.O.: Stiind ca aveti o activitate interpretativa foarte densa, va \u00eentreb ce \u00eenseamna colaborarea cu o echipa care are o experienta de succes \u00een organizarea de turnee de acest tip, precum Radio Rom\u00e2nia Cultural si Asociatia Culturala Accendo.<\/p>\n

I.B.S.: Este esential sa poti colabora cu profesionisti. \u00cen peisajul muzical rom\u00e2nesc, cei care organizeaza evenimente sunt, \u00een majoritatea cazurilor, amatori. Putem observa ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een lumea muzicii clasice. C\u00e2te evenimente mediocre se petrec, cu o mediatizare violenta prin care se cultiva, cu obstinatie, un gust artistic \u00eendoielnic! Radio Rom\u00e2nia Cultural si Accendo si-au pus semnatura pe evenimente culturale valoroase. Ca artist, e bine sa te lasi pe m\u00e2na lor. Sunt asemenea diagnosticienilor de exceptie. De multe ori, c\u00e2nd vad ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jur, ce muzicieni sunt promovati prin diverse suse cu pretentii, \u00eemi spun ca daca un doctor ar opera la nivelul de pregatire a celor prezenti atunci pe scena, am fi cu totii oale si ulcele. Din fericire, arta nu omoara c\u00e2nd e slab practicata, dar genereaza kitsch-ul, adica o moarte lenta a spiritului si implicit a sufletului. \u00cemi felicit cu toata sinceritatea partenerii pentru acest turneu \u2013 at\u00e2t Radio Rom\u00e2nia Cultural c\u00e2t si Accendo \u2013, autentice tribune de promovare a culturii, nu neaparat pentru ca facem \u00eempreuna un turneu, ci pentru faptul ca de c\u00e2tiva ani buni se implica \u00een viata culturala a tarii, cre\u00e2nd evenimente de mare tinuta artistica si cu mare impact la public.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Bogdan Stefanescu \u00een dialog cu Virgil Oprina       Virgil Oprina: Flautul de Aur… o poveste despre vanitate sau despre pasiune? Ion Bogdan Stefanescu: Flautul de aur \u2013 Muramatsu \u2013 este un vis atins. Cred ca orice flautist pe lumea asta \u00eesi doreste un astfel de instrument. Probabil ca pentru cei care nu… Cite\u0219te mai mult »Despre \u201eFlautul de Aur\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-11629","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2785,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11629","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11629"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11629\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11629"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11629"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11629"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}