{"id":11623,"date":"2012-04-26T16:07:17","date_gmt":"2012-04-26T14:07:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11623"},"modified":"2012-04-26T16:07:34","modified_gmt":"2012-04-26T14:07:34","slug":"traducere-tradare-interpretare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/traducere-tradare-interpretare\/","title":{"rendered":"Traducere, tradare, interpretare"},"content":{"rendered":"

Ludmila Ulitkaia, Daniel Stein, traducator, <\/em>traducere de Gabriela Russo, Bucuresti Editura Humanitas Fiction, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Oswald Rufeisen s-a nascut \u00een Polonia, \u00een anul 1922, si a murit \u00een 1998, \u00een Israel. Traducator talentat, el a supravietuit Holocaustului, lucr\u00e2nd at\u00e2t pentru Gestapo, c\u00e2t si pentru NKVD si reusind, cu mari riscuri, sa salveze, \u00een acea perioada tulbure, vietile a sute de oameni. Dupa \u00eencheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, se converteste la catolicism, intra \u00een Ordinul Carmelitilor Desculti si emigreaza \u00een Israel, unde va deveni cunoscut pentru tendintele sale de nerespectare a canoanele si regulile bisericesti stricte, ca si pentru afirmarea unui spirit ecumenic prea putin \u00eenteles si cu at\u00e2t mai putin acceptat de catre contemporanii \/ conationalii sai. De la aceste date ale realitatii porneste scriitoarea Ludmila Ulitkaia \u00een romanul sau, \u201eDaniel Stein, traducator\u201c, aparut \u00een anul 2006 si devenit rapid bestseller \u00een Rusia si nu numai. Protagonistul, Daniel Stein, este construit dupa modelul lui Rufeisen, a carui biografie uluitoare romanul o urmeaza, \u00een linii mari, autoarea \u00eencerc\u00e2nd sa transpuna \u00een plan literar o existenta care a fost adesea numita \u2013 si pe drept cuv\u00e2nt! \u2013 incredibila. Desigur, diferente exista, pentru ca Stein nu e Rufeisen \u2013 cel care, \u00een paranteza fie spus, \u00een timpul marilor procese ale nazismului a fost printre martorii cheie ai acuzarii, identific\u00e2nd si depun\u00e2nd marturie \u00eempotriva a numerosi membrii din Gestapo si a tortionarilor din lagarele de munca fortata. Spre deosebire de el, Daniel Stein \u00eenclina sa-i ierte pe calai, \u00eentr-un spirit crestin strain de atitudinile modelului real. Aici e si problema cea mai spinoasa a acestei carti a Ludmilei Ulitkaia (nascuta \u00een 1943, \u00een Urali) \u2013 si, de fapt, a oricarui text care porneste \u00een mod declarat de la date reale: \u00een ce maniera trebuie sa se raporteze scriitorul la realitate si cum trebuie sa foloseasca modelele reale si faptele cu adevarat petrecute pentru a construi un discurs narativ coerent si convingator? Autoarea de fata propune recursul la documente \u2013 fie ca e vorba despre scrisori, extrase din presa vremii, marturii ale supravietuitorilor si asa mai departe \u2013 precum si autoincluderea, ca personaj, \u00een textul cartii, caci fiecare dintre cele cinci parti ale romanului se \u00eencheie cu c\u00e2te o scrisoare semnata L. sau Lusia, adresata Elenei Kostiukovici, agent literar al Ludmilei Ulitkaia. \u201eDaniel Stein, traducator\u201c este, astfel, un soi de roman-palimpsest, construit pe baza unor documente menite a recompune \u00een toate datele sale epoca \u00een care actiunile sunt plasate, precum si a convinge cititorii de veridicitatea celor relatate.
\nPericolul cel mai mare la care s-au expus numeroase romane istorice mai vechi sau mai noi a fost \u00eencercarea autorilor de a sustine viabilitatea estetica a textului pornind de la premisa ca este suficient ca \u00eent\u00e2mplarile povestite sa se fi petrecut \u00een realitate. Romanul Ludmilei Ulitkaia intuieste aceasta capcana si reuseste sa o evite uneori \u2013 din pacate, \u00eensa, nu \u00eentotdeauna \u2013 prin accentuarea unor elemente care \u00eel individualizeaza pe Daniel Stein si \u00eel \u00eendeparteaza de modelul real. Numai ca adesea acestea sunt imperfecte sau de natura a da nastere unor controverse si mai mari dec\u00e2t aceea legata de realitatea faptelor ca atare (asa cum e, de pilda, \u00eentelegerea pe care o manifesta personajul romanului \u2013 e adevarat ca doar la v\u00e2rsta senectutii \u2013 fata de fostii calai ai nazismului). Astfel ca, desi menit a convinge cititorii tocmai pentru ca modelul sau real a convins o lume \u00eentreaga, Daniel Stein ca personaj ram\u00e2ne insuficient conturat (sau prea putin aprofundat) exact \u00een momentele cele mai delicate ori \u00een situatiile cele mai complicate cu care se confrunta \u2013 mai exact spus, cele cu care autoarea \u00eel face sa se confrunte. Faptul este cu at\u00e2t mai evident, cu c\u00e2t alte personaje rezista chiar daca sunt de plan secundar, iar exemplul celor doua supravietuitoare ale prigoanei de la Emsk, Ewa Manukian si Esther Hantman, este cel mai potrivit \u00een acest sens. De altfel, cartea \u00eencepe chiar cu \u00eent\u00e2lnirea acestora, la o petrecere din Boston, unde cele doua invitate \u00eesi vor descoperi numeroase afinitati, Esther fiind, \u00een urma cu peste patruzeci de ani, martora a nasterii, \u00een conditii extrem de grele, a Ewei, fiica Ritei Kowacz, comunista \u00eend\u00e2rjita. Amintirile celor doua converg spre Daniel Stein, t\u00e2narul care, pe atunci, ajutase sute de refugiati, mai cu seama evrei, sa evadeze din lagare sau sa paraseasca ghetourile despre care se stia ca vor fi supuse terorii naziste. Iar de aici, cartea Ludmilei Ulitkaia, care \u00eencepe, trebuie sa recunoastem, extrem de promitator, si care se mentine astfel pe tot parcursul primei parti (de altfel, si cea mai realizata din \u00eentregul roman!), muta cadrul de desfasurare din Statele Unite \u00een Germania sau \u00een Rusia, apoi \u00een Israel, \u00een epoci diferite, puse sub semnul unor probleme pe care protagonistii (si mai ales Stein) trebuie sa le rezolve. Stabilit \u00een Israel, Daniel Stein se va confrunta cu opozitia pe care conationalii sai o manifestau fata de ideile lui si mai cu seama fata de convertirea la catolicism, pe care majoritatea o considerau o blasfemie ce merita aspru sanctionata. De aici procesul \u00een care compare el si, desigur, deciziile ulterioare pe care, ca urmare a acestei judecati si dezbateri publice, Stein le va lua.
\nCronologia nu este, deci, respectata dec\u00e2t \u00een anumite fragmente ale cartii, iar trecutul este recompus indirect, prin intermediul scrisorilor supravietuitorilor, a paginilor de jurnal, a brosurilor de propaganda din perioada nazista sau a amintirilor personajelor implicate \u00een evenimentele din acei ani. \u00cen plus, Stein le vorbeste el \u00eensusi copiilor pe care \u00eei \u00eent\u00e2lneste sau vizitatorilor zonei Haifa, unde se stabilise, despre ororile din
\ntimpul razboiului si despre modul \u00een care eroismul sau lasitatile ori tradarile de atunci ar trebui judecate \u2013 si \u00eentelese, iertate ori recompensate \u2013 de generatiile prezente sau viitoare. Desigur, convertirea la catolicism a lui Daniel este usor de \u00eenteles de catre orice cititor, ea fiind, de altfel, prefigurata suficient de devreme \u00een text, prin sublinierea dezamagirii acestuia \u00een fata atitudinii multora dintre semenii sai. Dar aceasta nu e singura convertire din romanul Ludmilei Ulitkaia, unele dintre cele care urmeaza nemaifiind at\u00e2t de bine justificate (chiar daca, implicit, autoarea porneste de la afirmatia lui William James, cel care sustinea ca orice act de convertire e mai degraba emotional dec\u00e2t rational si, deci, niciodata usor de explicat). Astfel, Ewa adopta la r\u00e2ndul ei catolicismul, iar militanta Rita alege biserica anglicana, alte personaje \u00eembratis\u00e2nd ortodoxismul rus. Acesta este contextul \u00een care clementa manifestata de Stein fata de fostii nazisti ram\u00e2ne destul de superficial rezolvata. Desigur, si un nazist poate sa fie, \u00een particular, o persoana agreabila, \u00eensa asta nu-i scuza crimele, iar existenta lagarelor de exterminare nu poate fi justificata \u2013 sau uitata \u2013 doar pentru ca unii dintre cei care le conduceau si-au facut \u201enumai si numai datoria\u201c, urm\u00e2nd ordinele care li se dadeau… Dar aceste amanunte nu le \u00eempiedica pe unele dintre calugaritele catolice sa-l considere sf\u00e2nt pe Daniel Stein, si nici pe Ulitkaia sa-l compare cu Isus, desi secventele de acest gen par mai degraba demonstratii ale unor ipoteze (narative?) de lucru care, \u00eensa, nu se prea confirma. Si e pacat ca se \u00eent\u00e2mpla astfel, deoarece exista, \u00een cartea de fata, numeroase momente nu doar emotionante, ci cu adevarat convingatoare si bine scrise, mai cu seama amintirile personajelor feminine despre teroarea nazista. Ca si \u00een celelalte romane ale sale, \u201eMinciunile femeilor\u201c sau \u201eAl dumneavoastra sincer, Surik\u201c, ambele aparute \u00een anul 2003, Ludmila Ulitkaia demonstreaza ca stie cum sa abordeze psihologia feminina si sa construiasca personaje credibile si fara accente moralizatoare. Rita Kowacz si Ewa Manukian mai cu seama ram\u00e2n de neuitat, la fel ca si sinuoasa lor relatie, mama si fiica \u00eendepart\u00e2ndu-se, de multe ori, incapabile sa gaseasca puntile cele mai potrivite pentru a stabili o reala comunicare, doar pentru ca, apoi, dupa ani de zile, sa se apropie si sa \u00eenteleaga, fiecare \u00een parte, ca doar una prin cealalta vor reusi sa depaseasca singuratatea si sa \u00eenfrunte orice spaima \u2013 chiar si spaima de umbrele trecutului care \u00eenca le b\u00e2ntuie pe am\u00e2ndoua.
\n\u00cen acest context, activitatea lui Daniel Stein primeste noi semnificatii \u2013 si, desigur, posibile noi interpretari. Caci, mai degraba dec\u00e2t un sprijin pentru credinciosii care vin sa-l asculte si care spera sa gaseasca drumul spre Dumnezeu, el se dovedeste a fi calauza de care acestia au nevoie pentru a se putea recunoaste pe ei \u00eensisi. Traducatorul Stein din timpul razboiului devine, astfel, treptat, pe timp de pace \u2013 dar nu \u00eentotdeauna si de liniste! \u2013 un interpret al cuv\u00e2ntului Domnului, iar nu un simplu mediator, fie el numit chiar \u201etranslator\u201c (\u201etraducator\u201c) al acestuia. Dar oare se afla cineva \u00een posesia adevarurilor ultime, a marilor adevaruri ale credintei? Ludmila Ulitkaia lasa aceasta \u00eentrebare \u00een suspensie, asa cum se \u00eent\u00e2mpla si cu altele de pe parcursul cartii, cititorului revenindu-i rolul de a gasi raspunsuri sau de a merge pe calea speculatiilor. Romanul mentine de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit un rimt alert, care \u00eel face sa fie citit, pe alocuri, ca o carte de aventuri, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t efortul de documentare al autoarei este urias. Dar viziunea ram\u00e2ne, \u00een mod fatal, fragmentara, caci cele o suta saptezeci de fragmente din care portretul lui \u201eDaniel Stein, traducator\u201c este alcatuit dau, uneori, impresia unui carusel urias \u00een care p\u00e2na si cititorul cel mai experimentat risca sa se piarda. Apropiat din punct de vedere tematic de celebrul roman \u201eCititorul\u201c, iar \u00een ceea ce priveste suspansul de mult premiatele pelicule \u201eLista lui Schindler\u201c sau \u201eSophie’s Choice\u201c, romanul Ludmilei Ulitkaia nu are limpezimea textului lui Schlink si nici forta de sugestie a filmelor mentionate, cu toate ca autoarea tinde, uneori, spre o viziune cinematografica. \u201eDaniel Stein, traducator\u201c spune \u00eensa nu putine lucruri demne de retinut despre traduceri, talmaciri si interpretari. Dar, \u00een egala masura, despre tradari \u2013 ale oamenilor si ale istoriei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ludmila Ulitkaia, Daniel Stein, traducator, traducere de Gabriela Russo, Bucuresti Editura Humanitas Fiction, 2011.   Oswald Rufeisen s-a nascut \u00een Polonia, \u00een anul 1922, si a murit \u00een 1998, \u00een Israel. Traducator talentat, el a supravietuit Holocaustului, lucr\u00e2nd at\u00e2t pentru Gestapo, c\u00e2t si pentru NKVD si reusind, cu mari riscuri, sa salveze, \u00een acea perioada… Cite\u0219te mai mult »Traducere, tradare, interpretare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7646,7645,7647],"class_list":["post-11623","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-daniel-stein","tag-ludmila-ulikaia","tag-traducator"],"views":1523,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11623","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11623"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11623\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11623"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11623"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11623"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}