{"id":11620,"date":"2012-04-26T16:05:35","date_gmt":"2012-04-26T14:05:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11620"},"modified":"2012-04-26T16:05:53","modified_gmt":"2012-04-26T14:05:53","slug":"o-cusca-plina-de-dragoste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-cusca-plina-de-dragoste\/","title":{"rendered":"O cusca plina de dragoste"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Boris Vian,<em> Smulgatorul de inimi<\/em>, Traducere de Diana Crupenschi, Editura Univers, 2012, 176 p.<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p style=\"text-align: left;\">Boris Vian este genul de scriitor care nu se multumeste sa te fascineze, ci te obsedeaza de-a dreptul. Ultimul sau roman (de altfel primul volum al unei trilogii pe care n-a mai apucat sa o termine), \u201eSmulgatorul de inimi\u201c, zugraveste taios, cu umor negru si sec, universul absurd si \u00een acelasi timp poetic al unei lumi de o cruzime inimaginabila, \u00een care nu sunt de gasit nici rusine, nici remuscare. Inteligenta ironica a lui Vian stie s-o spuna: \u201eOamenii sunt foarte credinciosi. Au constiinta at\u00e2t c\u00e2ta le trebuie. Niciodata n-au remuscari\u201c. Interioritate psihologica nu exista. Toate eurile sunt vidate, descentrate. Negarea consistentei interioare devine implicita acestui b\u00e2lci al ororilor. Suprarealismul alegoric al scriiturii \u00eei ofera cititorului dovada unei imaginatii naucitoare, socante, dar si a unei viziuni extrem de lucide asupra societatii alienate. Privirea lui Boris Vian ram\u00e2ne rece, la \u00eenaltime, fara a aluneca o clipa \u00een moralism ieftin.<br \/>\n\u00cenca din primul paragraf al romanului, asociatiile trezite de imaginile descrise spulbera logica realului sau pe cea posibilului cu care ar putea fi amagit initial cititorul, caci imediat dupa impresia familiaritatii, imaginatia apriga, cu tot simbolismul implicit, frapeaza: \u201eDrumul serpuia pe l\u00e2nga faleza. Pe marginea lui cresteau calamine \u00eenflorite si bruiuze cam ofilite, ale caror petale \u00eennegrite se risipisera pe jos. Insecte ascutite \u00eesi sapasera \u00een pam\u00e2nt mii de gauri mici; era ca si cum ai fi avut sub talpi un burete mort de frig\u201c. Ceea ce urmeaza se \u00eenscrie \u00een lumea straniului tipic unei utopii negre. Regulile asa-zisei normalitati se crapa.<br \/>\nTot acest basm negru are forma unor \u00eensemnari ale medicului psihiatru Jacquemort care ajunge \u00eentr-o localitate nenumita, rupta parca din infern. O alta planeta, cu alte legi ale umanului si ale timpului care se dilata. Inovatia lingvistica la care recurge Vian lasa omenirea si fara binecunoscuta trecere a timpului, astfel ca \u00eensemnarile medicului au drept date \u201e135 apriaugust\u201c, \u201e374 iulsembrie\u201c&#8230; Jacquemort pare tipul aventurierului pierdut \u00eentre doua lumi. Este si nu este. Ram\u00e2ne deasupra lor, le c\u00e2ntareste si, \u00eencerc\u00e2nd sa gaseasca o solutie de echilibru, le asaza pe h\u00e2rtie.<br \/>\nDecorurile \u00een care se desfasoara povestea psihiatrului si a Cl\u00e9mentinei, cea dezumanizata tocmai de iubirea pentru cei trei copii ai sai, par apocaliptice. Oamenii \u00een v\u00e2rsta sunt batjocoriti si v\u00e2nduti la un t\u00e2rg de batr\u00e2ni, expunerea organelor sexuale ale acestora ridic\u00e2ndu-le sau micsor\u00e2ndu-le pretul. Copiii muncesc, drept rasplata sau motivatie primesc bataie si daca mor sunt pusi \u00eentr-o cutie de lemn si lasati \u00een voia unui r\u00e2u rosu. O femeie \u00eensarcinata \u00eesi tine \u00eencuiat sotul doua luni pentru ca nu suporta sa se vada cu burta mare. C\u00e2inii sunt jupuiti. Vacile decapitate pentru a nu fi dat suficient lapte. Psihanalistul, cel care se declara un mare \u201econsumator de mentalitati\u201c, se simte precum un butoi gol si cauta disperat oameni pe care sa-i psihanalizeze. Vrea pofte si dorinte si vrea sa le ia de la altii. I se pare \u00eengrozitor sa stie ca exista pasiuni si sa nu le simta. Pe acelasi r\u00e2u rosu \u00een a carui apa trupurile oamenilor nu se scufunda niciodata, traieste, \u00eentr-o barca, un barbat care scoate de pe fundul apei, cu dintii, gunoaiele oamenilor. Pentru asta este platit cu rusine si cu aur. Dar nu are dreptul sa cumpere nimic. Pentru ca oamenii nu vor sa aiba remuscari, el trebuie sa digere rusinea \u00eentregului sat. Aceasta \u00eei era pedeapsa pentru ca \u00eei fusese rusine. Cel caruia \u00eei va fi mai rusine dec\u00e2t lui \u00eei va lua locul. Va fi singurul care va putea fi psihanalizat si prin urmare, \u00een finalul romanului, Jacquemort \u00eei va lua locul. Biserica e construita sub forma de ou. Preotul isteric vede \u00een Dumnezeu un produs de lux si joaca box cu t\u00e2rcovnicul care era de fapt diavolul. Pisicile negre vorbesc. Caii sunt crucificati. Porcii si caprele fac stopul. C\u00e2nd \u00eencep sa mearga, copiii sunt potcoviti. Croitoreasa lucreaza cu ochii \u00eenchisi. Copacii scot ragete de m\u00e2nie si de durere atunci c\u00e2nd sunt \u201emacelariti\u201c. Pentru ca nu gaseste pe nimeni dispus sa-i raspunda la \u00eentrebari, psihiatrul psihanalizeaza o pisica neagra care se va volatiliza. \u00cencepe sa toarca si sa man\u00e2nce fluturi, soareci&#8230; Atunci c\u00e2nd \u00eencearca s-o faca pe menajera sa-i raspunda la \u00eentrebari, nu-i reuseste dec\u00e2t o psi&#8230; regulare, caci personajele lipsite de suflet nu se subordoneaza dec\u00e2t pulsiunilor sexuale.<br \/>\nUn comic nelinistitor, angoasant se desprinde din nihilismul radios al viziunii. \u00cen toata acesta lume \u201edesfigurata\u201c exista \u00eensa si o bresa a feericului care \u00eel poate face pe cititor sa z\u00e2mbeasca si senin. Nu pentru mult timp \u00eensa&#8230; Copiii spun cuvinte magice si se \u00eent\u00e2mpla minuni sau man\u00e2nca melci albastri ca sa poata zbura alaturi de stolurile de pasari. E o \u00eencercare candida de a evada din universul plin de constr\u00e2ngeri si de agresivitatea gratuita impusa de adulti. Spiritul lor de aventura si de libertate sfideaza regulile, puterea creatoare pune \u00een pericol lumea carteziana. Prin urmare trebuie pedepsiti&#8230;<br \/>\n\u00centr-o astfel de lume, Jacquemort devine martor si actor \u00een cruda poveste a Cl\u00e9mentinei, mama tripletilor. Daca la \u00eenceput femeia este oripilata de ideea de a avea copii, dupa nastere instincul matern de protectie o duce pe carari lugubre. Dragostea sa devine obsesiv-maladiva. \u00cesi alunga sotul care \u00eesi construieste o corabie si pleaca pe mare, iar dorinta orbitoare de a le oferi copiilor tot ce e mai bun o determina la gesturi sufocante, care o scot din sfera umanului, purt\u00e2nd-o \u00een aceeasi logica a cruzimii, fie ea chiar nascuta din dragoste. Man\u00e2nca hrana stricata pentru a le fi mai bine copiilor, renunta la a-i mai spala cu apa si sapun din cauza unor scenarii absurd-paranoice care le-ar putea pune \u00een pericol viata, prefer\u00e2nd sa-i curete asa cum fac animalele&#8230; Taie toti copacii din gradina pentru a evita posibilitatea ranirii copiilor. Dar\u00e2ma zidul de ciment care i-ar fi putut \u00eendemna micutii la evadare din gradina si \u00eel \u00eenlocuieste cu unul \u201efacut din nimic\u201c. Ca sa scape si de pericolele venite din sol, acopera gradina cu o podea etansa. Fara a sti ca \u00eentre timp copiii ei paraseau gradina zbur\u00e2nd, iubitoarea mama intuieste pericolul venit din cer si le pune capat feeriei, \u00eenchiz\u00e2ndu-i \u00een c\u00e2te o cusca de metal \u00een care se afla c\u00e2te un patut pufos, un fotoliu si o masuta joasa. Tragedia claustrarii \u00eentre fortificatii domestice este \u00eensa perceputa deformat de catre toti, \u00een afara de psihanalist a carui \u00eempotrivire discreta este insuficienta. Prizonierii iubirii ram\u00e2n invidiati de copiii ucenici din sat, condamnati la munca: \u201eProbabil ca era minunat sa stea toti acolo \u00eempreuna, sa aiba pe cineva ca sa-i alinte, \u00eentr-o cusca foarte calda si plina de dragoste\u201c.<br \/>\nNegativitatea haioasa a parodiei \u2013 transpusa \u00eentr-o intriga fluenta, cu dialoguri voluptoase, jocuri de cuvinte, imagini socante si ironie acida \u2013 staruie \u00een fiinta cititorului prin amestecul insidios de atroce si tar\u00e2m de basm fascinant. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<strong> <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Boris Vian, Smulgatorul de inimi, Traducere de Diana Crupenschi, Editura Univers, 2012, 176 p. &nbsp; Boris Vian este genul de scriitor care nu se multumeste sa te fascineze, ci te obsedeaza de-a dreptul. Ultimul sau roman (de altfel primul volum al unei trilogii pe care n-a mai apucat sa o termine), \u201eSmulgatorul de inimi\u201c, zugraveste&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-cusca-plina-de-dragoste\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O cusca plina de dragoste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2944,7644],"class_list":["post-11620","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-boris-vian","tag-smulgatorul-de-inimi"],"views":1574,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11620","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11620"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11620\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11620"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11620"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11620"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}